FOTOREPORTAJ Chef pe ritmuri caliente cu latino lover-ul Pepe în pub: Țărăncuță, țărăncuță cu bujori în obrăjori
Distracție de zile mari a fost în seara zilei de vineri, 20februarie 2015, în incinta Grand Irish Pub din Botoșani. Motivul? Unuldintre cei mai îndrăgiți artiști autohtoni, Pepe, a urcat pe scenă pentrua cânta așa cum doar el știe s-o facă.
”Dacă vreți să cântați cu mine, vă aștept”
După ce săptămânile trecute, pe meleaguri moldave și-au făcut prezența cei de la trupa Mandinga, iar mai apoi veverițele lui Măruță, alias Red Blonde, iată că aseară, vocea lui Pepe a răsunat până spre dimineață în boxe. Acesta a urcat pe scenă în jurul orei 23:00, a luat microfonul în mână și a început să aducă mulțumiri organizatorilor și nu în ultimul rând i-a ”răsplătit” pe toți cei din sală cu câteva piese frumoase de iubire. ”Dați-mi voie să vă cânt cele mai frumoase piese din repertoriul meu, special pentru voi. Dacă aveți sugestii, vă aștept. Dacă vreți să cântați cu mine, vă aștept, dacă vreți cu mine să dansați, vă aștept. Aștept să cântați cu mine la refren și dacă faceți asta, promit că nu plec peste jumătate de ore și nici peste oră”, le-a zis pentru început, cântărețul celor prezenți în pub.
Dansuri senzuale pe ritmuri latino
Pepe a început showul cu piesa pe care toți am ascultat-o măcar o dată, ”Numai iubirea”, iar mai apoi a interpretat ”Cine, cine”, ”O femeie cât o sută”, la cererea fanilor și nu în ultimul rând ”Țărăncuță, țarancuță”. Latino lover-ul din capitală a făcut o adevărată senzație mai ales în rândul sexului slab. Doamnele și domnișoarele care și-au petrecut sfârșitul de săptămână în Grand Irish Pub Botoșani au dansat senzual pe ritmuri ”caliente” și l-au aplaudat la fiecare sfârșit de piesă pe artist, așteptând cu nerăbdare următorul cântec.
”Îți cânt și fără să-ți iei pantaloni scurți”
Ba mai mult, unele dintre ele au cântat cot la cot cu Pepe, demonstrându-i că știu versurile. Pentru a mai încălzi altmosfera și pentru a sparge gheața, artistul s-a apropiat de cei care se aflau la mesele de lângă scenă și i-a întrebat pe rând dacă au piese preferate. ”Te rog, îți cânt și fără să-ți iei pantaloni scurți. Zi, sunt gelos, ți-o cânt și pe aia. Inimă nebună, buun”, a mai spus Pepe. Atmosfera din seara de vineri a fost una cât se poate de încinsă, căci în aer a plutit numai iubirea. Ștefania VORNICEANU
Există două moduri de a-ţi trăi viaţa: ca şi cum nu ar exista miracole sau ca şi cum totul ar fi un miracol. Cuvintele îi aparțin lui Albert Einstein, geniul care, deloc întâmplător, își găsește loc și în povestea noastră.
Într-un apartament micuț situat la parterul unui bloc de pe Aleea Zorilor „a luat naștere” Centrul Social „Strop de Alinare”. Sunt ajutați oamenii nimănui, care își duc viața pe străzile Botoșanilor.
După șase ani de zile de la ultimul protest „al străzii” organizat în municipiu, Botoșaniul a dat în clocot iarăși. Cei mai mulți dintre cei care au ieșit să protesteze față de măsurile și restricțiile pandemice care parcă nu se mai opresc, s-au organizat pe rețele de socializare. Protestul a fost autorizat pentru 100 de persoane, în realitate în Piața Revoluției au ajuns de cinci ori mai multe.
Din birourile persoanelor cu funcții din județ sau de pe la București, realitatea de zi cu zi pe care o trăiesc oamenii când se confruntă cu diverse probleme în instituțiile publice este mai puțin cunoscută. Sau deloc. Iar ceea ce Botoșăneanul, cel puțin, a arătat în nenumărate rânduri, și anume că pandemia convine de minune aparatului de stat, chiar se reflectă în realitate.
Să nu îndrăzniți zilele acestea să vă faceți buletin nou! Încercați doar dacă vreți să vă bateți joc de timpul vostru. Sau, mai bine spus, numai în cazul în care sunteți dispuși să (re)deveniți mingea de ping-pong a autorităților.
Acțiunile prin care se încearcă convingerea persoanelor fără adăpost din municipiu să meargă într-un loc acoperit pe vremuri de ger nu au fost inventate sâmbătă seara, la finele săptămânii trecute. Au loc aproape an de an, echipajele Poliției Locale efectuând un periplu prin oraș, în locurile cunoscute, pentru a încerca să evite pierderi de vieți omenești din rândul oamenilor străzii.
Dacă vă gândiți să mergeți pe litoralul românesc ca să auziți marea, scoateți-vă rapid chestia asta din cap. Fiindcă pe mirobolantul mal românesc al Mării Negre se aude orice, numai valurile produse de Black Sea nu se fac auzite. Sunt acoperite de maneliști, vânzători ambulanți, motoare turate la maxim. Dar mai ales de multă nepăsare și nesimțire a unor oameni care au primit de la divinitate un cadou de neprețuit pe care își fac nevoile.
Pe 6 august împlinește 83 de ani. Este printre ultimii actori din Generația de Aur a teatrului botoșănean. Un destin care bate orice scenariu, o viață ca un spectacol, un actor care ne oferă o lecție de viață: dincolo de orice personaj de pe scenă există o poveste.
Pitit pe o stradă micuță din Botoșani, un iaz aproape necunoscut botoșănenilor păstrează amintirile a cel puțin trei generații. Povești care, din când în când, ies la suprafață asemenea unor mesaje în sticlă, spre a fi dăruite celor care nu au aflat încă.
În cele două luni de izolare, instituțiile de cultură din Botoșani, ca peste tot în țară și în lume, au încercat să suplinească expozițiile, concertele, spectacolele de teatru, deschizând către public un culoar virtual.
Peste 10.000 de români, majoritatea clujeni, dar și directori și oameni de afaceri din Botoșani, s-au întors în anii 80, preţ de o seară, ajutaţi de o Sabrina ilegal de sexy pentru cei 51 de ani ai săi, un gentleman de la Modern Talking, un Milli Vanilli în mare formă, un Ottawan plin de energie și un Silent Circle ca la prima tinerețe.
Băiatul care purta haine femeiești și făcea pe oricine să zâmbească avea nume de sfânt. Botoșănenii îl știau după poreclă, italianul de pe Bulevardul Mihai Eminescu, însă numele lui real era Constantin Vîrlan. Povestea lui o știu puțini oameni, care l-au cunoscut îndeaproape și au avut grijă de el, pe vremea în care trăia. S-au preocupat ca acest băiat al străzii să fie îngropat creștinește, așa cum merită fiecare persoană din lumea asta.
Sunt extrem de mici, gingași și necesită o atenție deosebită din partea cadrelor medicale de pe Secția de Neonatologie. Sunt ei, bebelușii prematuri, ținuți în incubator și câteva luni în șir.
Gheorghe Iavorenciuc, sensibilul incurabil care s-a regăsit mai degrabă printre iubitorii de frumos, decât în politică. A ieșit din viața publică și a rămas în umbră lucrând la visul lui care i-a devenit realitate după trei ani de muncă.
Ideea a pornit de la o străfulgerare de moment: ce ar fi dacă…? A prins contur și după câteva telefoane s-a concretizat în poate unul dintre cele mai frumoase cadouri ce putea fi făcut unor copii speciali. Fetele de la Centrul Prietenia din municipiul Botoșani au din această vară o piscină în curte în care se distrează și se răcoresc în zilele caniculare.
Majoritatea oamenilor dezvoltă aproape involuntar o atitudine ostilă când văd uniforma albastră a polițiștilor. În trafic cu precădere, pentru că în alte situații oamenii legii sunt percepuți drept salvatori. Sunt cei sunați întotdeauna atunci când ceva merge rău.
În timp ce unii gătesc doar în familie, există și persoane care o fac în cantități industriale. Iar cei care se hrănesc din aceste bucate sunt de ordinul sutelor.
George avea vreo 16 ani când în Brăila, oraș în care se mutase tatăl său grec, venise circul Kratel din Cehia. A fost vrăjit de lumea magică a acrobaților și animalelor dresate că nu a mai vrut să plece de acolo și s-a angajat. Era extrem de pasionat, dar probabil că nu a bănuit vreodată că din mintea și mâinile sale va ieși un parc de distracții care va marca Botoșaniul și o bună parte a României.
„Știm cu toții, firesc, că aceste numiri pe funcții publice așa cum vin, așa și pleacă. Ce aș putea să spun? În scurta perioadă în care am avut această funcție de subprefect al județului Botoșani, perioadă așa cum a ...
