Interviuri
Povestea fetei care a vrut să zboare cu aripile altcuiva: Alegerea mea este să rămân sinceră și liberă, asta mă scoate din mulțime, din tiparGALERIE FOTO & VIDEO

A fost mereu copilul teribil al folkului românesc. Impresionantă, surprinzătoare, imprevizibilă. Cu o voce matură, purtătoare de tulburătoare mesaje, a călătorit cu chitara în spate, adunând trofee, prieteni, întâmplări.

La cei aproape 22 de ani, Ștefania Iacob nu cântă cu disperare, nici nu cade în obsesii ale vârstelor. Dar are un fel grav de a fi, dincolo de tot ce înseamnă muzică, divertisment, spectacol. Pentru ca în clipa următoare să surprindă prin inocență și o atitudine jucăușă care fascinează și bucură.

 

Absolventă a Liceului de Artă ”Ștefan Luchian”, a studiat apoi Engleză-Germană la Universitatea ”Ștefan cel Mare” Suceava.

 

De când se știe și de când o știm, Ștefania Iacob cântă. Frumoasă, cu o feminitate a vârstei care îi conferă forță și echilibru în muzică, fata cu chitara a crescut și, de la un an la altul, devine tot mai stăpână pe ea.

 

Cântă și se manifestă liber. O libertate dincolo de care nu totul este ușor. Dar tocmai aici se ascunde frumusețea călătoriei. Căci, vorba poetului, ”țărmul n-are niciun haz/ Sedentar nu eşti viteaz/ Numai drumul e interesant” (”Drumul” – versuri Adrian Păunescu, muzica C. Dragomir).

 

Despre zborul cu alte aripi, despre cum e să atingi un vis și, mai ales, ce înseamnă să renunți la el pentru a nu pierde ceea ce aveai mai de preț. Despre destin, recunoștință și planuri de viitor am vorbit cu Ștefania Iacob.

 

 

”Când am simțit că rutina se instalase, am făcut pasul spre o carieră în aviație”

 

-Ştefania Iacob a purtat dintotdeauna aripi, a experimentat beţia muzicii și a cuvintelor, a trăit în înaltul iubirii de oameni. Până într-o zi. Când fata cu chitara a vrut să zboare... la propriu cu alte aripi. De unde a plecat acest dor de cer?

 

-Nu mi-am dorit dintotdeauna să fiu stewardesă, dar am simțit mereu că am aripi. Mă intriga și mă fascina domeniul, îmi doream să aflu mai multe despre aviație și despre atribuțiunile echipajului de bord înaintea și în timpul unui zbor, îmi doream să aflu cum este să porți o uniformă și să lucrezi în echipă.

 

De asemenea, a contat și admirația cu care priveam stewardesele, curajul și încrederea pe care o transmit. Când am simțit că rutina se instalase, în mod cert, peste viața mea de aici, am făcut pasul spre o carieră în aviație. Am mers la interviu la București, iar abia după două luni am aflat că am obținut un loc la trainingul companiei, în Germania, la Hahn.

 

 

-Concret, ce însemna acest lucru?

 

-Urma să învăț, cuvânt cu cuvânt, un manual de 2.000 de pagini, să trec 6 examene eliminatorii de câte 20, 30, 100 sau 110 întrebări, să stau în clasa de curs 10 ore pe zi, de luni până vineri, să învăț să salvez pasageri dintr-un avion plin cu fum, să sting un foc și să comunic, în formule impuse, cu un comandant de aeronavă.

 

Provocarea a fost extrem de mare și cred că acest lucru m-a făcut să merg înainte. Intensitatea trainingului mă motiva. Îmi doream să îmi demonstrez că pot face față, că pot fi și eu acolo, că merit să port uniforma în care mă visam încă de când ajunsesem în Germania.

 

Aflasem că am baza in Leeds, Anglia. Am terminat trainingul, am obținut licența pentru a opera, în calitate de Cabin Crew, Boeing 737-800 și un contract pe doi ani.

 

După o escală de 14 ore în Dublin, am ajuns la bază, în Leeds, unde încă din prima zi de zbor mi-am dat seama că visul, odată îndeplinit, își pierde orice farmec.

 

 

”Mi-am dorit să zbor cu aripile altcuiva, ignorând faptul că propriile mele aripi există”

 

-Ajusesei, totuşi, sus. La propriu, zburai. Cum se poate risipi un astfel de vis?

 

-Mi se părea fascinantă aviația atunci când era atât de greu de atins pentru mine. Atunci când îmi era atât de greu să mă desprind de familie ca să plec departe, atunci când am știut că, pentru minimum 6 săptămâni, nu voi mai avea niciun contact cu chitara și cu muzica, atunci când lucram sub presiunea examenelor eliminatorii, când nu știam exact ce se va întâmpla cu viața mea, unde voi ajunge și dacă fac bine sau nu punând pauză carierei mele în muzica folk.

 

 

-Ce nu a mers, în cele din urmă?

 

-Viața de Cabin Crew a fost percepută de mine ca fiind cu totul altceva decât ni se prezentase la training. Practic, profesam doar în domeniul vânzărilor, însă zburând și pentru un salariu mult mai mic decât dacă aș fi făcut-o pe pământ. Nu mi-au trebuit multe zboruri ca să îmi dau seama ca nu rezonez cu această meserie. Cred că vreo 6. Totuși, mi-am mai oferit timp, gândindu-mă că nu e bine să iau decizii pripite, că am muncit foarte mult ca să ajung acolo, că, poate, orice început e greu și nu e întotdeauna frumos.

 

Fiind un om obișnuit să se dedice 100% în orice face, după 20 de zboruri am predat uniforma, gândindu-mă că, dacă eu simt că nu rezonez cu job-ul, nu voi transmite niciodată pasagerilor un zâmbet sincer, o stare bună și că, poate, ocup un loc pe care ar putea să-l ocupe cineva care chiar își dorește.

 

Gândul meu de final a fost unul simplu: mi-am dorit să zbor cu aripile altcuiva, ignorând faptul că propriile mele aripi există.

 

 

”Cred foarte mult în destin, faptul că pot cânta nu este la întâmplare”

 

-”Oamenii sunt păsări cu aripile crescute înăuntru”, spunea atât de frumos Nichita Stănescu. Întoarsă la propriile aripi, unde este astăzi înaltul Ştefaniei Iacob?

 

-Înaltul meu este în orice mă face să mă simt vie. În oameni, în cântec, în cărți, în clipe. În orice mă ridică spre a lua ceva de la viață, spre a simți tot ce e omenesc și spre a învăța câte ceva din tot ce simt și trăiesc. Acesta este “motorul” care mă ajută să merg înainte și să cresc.

 

-Ai pierdut ceva în acest timp? Sau totul te aştepta acasă cuminte (în special chitara, fireşte!), ştiind că zborul cu alte aripi nu va dura prea mult?

 

-Chitara mă cunoaște prea bine, am ținut-o lipită de mine atâta timp, mi-a auzit atâtea emoții, atâtea gânduri. Știe că tinerețea este o perioadă zbuciumată a vieții, poate cu atât mai mult pentru mine, care sunt un om complex, însetat de cunoaștere, curios. I-am povestit despre faptul că orice experienţă pe care o am contribuie la arta noastră. Fără să trăiesc, să simt, să aflu, m-aș plafona în ceea ce priveşte atât compoziția cât și puterea transmiterii unui mesaj.

 

Cred foarte mult în destin, iar faptul că pot cânta nu este la întâmplare. Este clar că Dumnezeu are acest plan pentru mine, de aceea consider că orice aș face, din curiozitate sau nevoie, fac pe lângă destinul meu de artist.

 

 

”De multe ori am șocat prin apariții, stil vestimentar, postări pe rețelele de socializare”

 

-Ştefania Iacob este acel ALTFEL al muzicii folk. Un ALTFEL care fascinează, inspiră, emoţionează. Dar la fel de mult iese din tiparul cu care suntem obişnuiţi. Cât de important este pentru tine să rămâi înlăuntrul acestui fel de a fi, să îţi manifeşti personalitatea nu în funcţie de aşteptări, ci de ceea ce eşti cu adevărat?

 

-Tiparul meu este lipsa unui tipar. Dacă te uiți la o mulțime, vezi o mulțime. Foarte greu vezi câte un individ în parte. De aceea mi-a plăcut să fiu eu altfel. Tocmai pentru a nu mă confunda cu mulțimea. De multe ori am șocat prin apariții, stil vestimentar, postări pe rețelele de socializare, stil. Este foarte important pentru mine să rămân sinceră față de mine și față de oamenii din jurul meu.

 

 

Nu pot să mă prefac că sunt altceva decât sunt doar pentru a fi asociată cu termenul de “folk”. Sau cu orice alt termen. Nu pot să spun că îmi place ceva ce nu îmi place sau invers, doar pentru a fi considerată parte din acea linie cerută de societate. Alegerea mea este să rămân sinceră și liberă. Iar asta mă scoate din mulțime, din tipar. Îmi place să fac ce simt și să las viața să mă inspire, uneori arătându-mi că greșesc, alteori arătându-mi că sunt pe drumul cel bun.

 

-În urmă cu mulţi ani mărturiseai că ai început să cânţi folk după ai ascultat-o prima dată pe Tatiana Stepa. În timp, vocea ta aproape că se confunda cu cea a regretatei Tatiana Stepa şi cu mesajul deopotrivă transmis de melodiile ei. Apoi, Ştefania Iacob a apărut aproape la fel de constant alături de un alt nume: Sorin Poclitaru. Ce alţi artişti şi-au pus la fel de mult amprenta asupra muzicii tale?

 

-Colaborarea cu Sorin Poclitaru a însemnat maturizarea mea în domeniul muzicii folk. Am căpătat propria personalitate în nenumăratele evenimente la care am fost amândoi pe scenă. Am “crescut” din toate punctele de vedere lângă el. M-am inspirat și m-am apropiat mult de Vasile Mardare și de Emeric Imre în ceea ce am compus și interpretat, pe lângă admirația pe care am păstrat-o pentru Tatiana Stepa.

 

 

”Singurul lucru cert în viața mea este muzica”

 

-Ce alt gen muzical crezi că ţi s-ar potrivi? Dacă ai fi supusă unei provocări cu ce muzică - în afară de folk, aşadar - ai urca pe scenă?

 

-Fiind înrădăcinată și o adevărată iubitoare de tradiție și țară, aș cânta muzică populară. Întotdeauna mi-a plăcut folclorul și m-am simțit bine încercând să interpretez melodii cunoscute ale acestui gen.

 

 

-Unde va cânta Ştefania Iacob în perioada următoare? Şi, desigur, când va apărea următorul album?

 

-Deocamdată, singurul lucru cert în viața mea este muzica. Planul este să păstrez tradiția de a lansa un album din 2 în 2 ani, de ziua mea, și în mai, când împlinesc 22 de ani, să lansez al 4-lea album. 6 piese sunt deja puse la punct. Am programate recitaluri în cadrul a două festivaluri mari de folk în lunile ce urmează, “Vamadus folk” Vama Veche și “Turn Folk” Piatra Neamț, precum și turnee proprii.

 

Îmi doresc să am puterea de a împărtăși cât mai mult din darul meu, poate chiar mai mult decât am făcut-o până acum, și să iau tot ce e mai frumos de la viață.

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store

Urmărește-ne și pe Google News

Radu Romaniuc, scenaristul filmului ”Oameni de treabă”: Iubesc necondiționat și irațional Botoșaniul, Flămânziul și tot ce e între ele și în jur FOTO&VIDEO
Înainte de premiera filmului ”Oameni de treabă”, Botoșăneanul.ro vă oferă un interviu cu actorul și scenaristul Radu Romaniuc. Despre film, teatru, actorie și câte puțin despre Botoșaniul adolescenței, pentru a ajunge la povestea pe care a scris-o și care, în final, l-a adus din nou acasă.
Campionul din clasamentul mondial WKF care face zilnic 150 de km pentru a le preda elevilor de pe malul Prutului - GALERIE FOTO
Pe 15 octombrie împlineşte 24 de ani. Este campion la karate şi profesor. În Turcia, Italia, Croația Spania, Cipru, Austria sau Canada luptă pentru România. La Botoşani duce altă luptă: în fiecare zi străbate 150 de km până la graniță, pentru a le preda elevilor de pe malul Prutului.
Daniela Bejinariu: Sunt binecuvântată să fi reușit să văd țesătura propriei vieți și să îmi înțeleg, în sfârșit, misiunea!
Daniela Bejinariu crede în Cuvânt ca poezie și rugăciune. O delicatețe sufletească dublată de un șuvoi de gânduri preumblate prin săli de tribunal, pe scene de folk sau în cenacluri literare. A ales Poezia, dar crede în forța lor, a tinerilor, de a schimba un sistem care, acum, ”fără scrupule ia puștoaice fascinate de instituțiile juridice și le mestecă și le scuipă când s-a stricat toată bucuria în ele”.
Angelo Segall: În Botoșani sunt clădiri cu arhitecturi de invidiat / Teatrul e legat de istoria orașului, mândria populației
S-a născut în Botoșani, oraș pe care l-a părăsit în urmă cu multe decenii, stabilindu-se în Canada. A rămas, însă, fidel amintirilor. Amintiri despre locuri, oameni, întâmplări care acum au ajuns în paginile unei cărți.
Nepoata lui George Enescu, mărturisiri emoționante despre fratele și fiica marelui muzician: George compusese prima Rapsodie înainte să se nască tata
Geniile au purtat dintotdeauna pe umeri poveri care în timp au devenit legende. Iubiri neîmplinite, fugare răscoliri ale destinului, frământări artistice care trec de limita normalului omenesc. George Enescu nu a făcut excepție. Cu toate acestea, geniul botoșănean a reușit până la final să păstreze nu doar în aparență un caracter integru, o fidelitate tulburătoare față de neamul şi de familia sa, un respect neștirbit pentru omul simplu.
Ștefan Teișanu: Nu ajungi ușor și nici des la Darabani / Cu cât mai imposibil, cu atât mai dătător de energie și de speranță totul
În fiecare sfârșit de vară urci către Nord. Un spațiu până în urmă cu niște ani aproape fără nume, fără identitate, fără speranță. A urca în Nord a devenit, astăzi, o călătorie către cunoscut. De la un an la altul mai cunoscut! De nouă ani, Darabaniul își dezvăluie comorile istorice, culturale, turistice, chiar și economice sau sociale. Pentru că Nordul începe să se dezvolte, să nu se mai rușineze de ale sale, dar mai ales învață Nordul să primească oaspeți.
Dan Sociu: În momentele cele mai dure pe care le-am trăit, acelea de durere fizică extremă, era un punct în care eram salvat
Este unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi ai generaţiei douămiiste, dar şi un jurnalist de atitudine, fiind deseori implicat în activismul ecologist. 
POVESTEA tânărului din Botoșani care aduce pe Pietonalul Unirii un festival culinar cum n-a mai fost: Pături pe iarbă, hamace între copaci, concerte stradale și... chef Foa – VIDEO & GALERIE FOTO
Botoșaniul și botoșănenii au rămas de prea mult timp captivi în seria festivalurilor care presupun mici și bere la pahar, într-un decor de terase învăluite în fumul grătarelor.Orașele mari se bucură de aproape 10 ani de evenimente stradale cu muzică de calitate și incursiuni culinare în jurul lumii.
Povestea impresionantă a Alexandrei, ”Fata cu cărțile”: Din Botoșani în Cipru și înapoi în România, pentru a ajuta copiii bolnavi – GALERIE FOTO
A visat mereu în cuvinte. Să le scrie, să ademenească poveștile și să le redea vieții. Cu timpul, între ea și cuvânt a apărut o sfiiciune de neînțeles, un soi de teamă, de neîncredere. Atunci a avut curajul să pună punct și să o ia de la capăt. Nu știa că, într-un alt fel, într-o altă lume, se va întoarce la cuvânt. Cuvântul din carte.
Elena Cardaș, viața printre meteoriți și destinul ”dulce-amărui” al unui medic scriitor: Pentru mine cancerul a fost o mare lecție / Nu cred în familiile perfecte, nici în profesioniștii perfecți
Pe Elena Cardaș o cunoaște multă lume. Mai ales de când și-a asumat în comunitate roluri care multora le-au fost incomode. Este omul care a luptat cu birocrații și cu mentalități învechite. Este scriitorul care s-a salvat de propriul destin scriind în trei săptămâni un roman ”în mare parte” autobiografic. Este medicul care a învățat lecția pacientului atunci când cancerul i-a arătat că ”limita e cerul”.
Roxana Gherasim: Am învățat să apreciez mai mult oamenii care vin pentru o scurtă perioadă în viața mea / Sărbătorile vor fi mereu cu un ochi care plânge și cu unul care râde
A fost profesoară, dar s-a implicat și în tot ce înseamnă cultură, voluntariat, jurnalism. Chiar dacă trăiește de ani buni în Germania, nu s-a desprins niciodată cu adevărat de Botoșani. Revine acasă de câte ori se ivește prilejul. Primul drum îl face mereu la părintele duhovnic, apoi se oprește la mormântul mamei. Și-a păstrat prietenii, pășește pe aceleași alei și se bucură de oamenii orașului după care va tânji mereu.
Tânără referent de la Centrul de Creație și arta încondeierii ouălor: Așa ar fi corect să fie de culoare roșie / Tehnica cu ciorapul este cea mai cunoscută
Ouăle încondeiate nu lipsesc de pe masa românilor în zilele de Paști. De toate culorile sau doar roșii fac parte mereu din meniul pascal. Majoritatea gospodinelor păstrează cu sfințenie tradițiile și își arată măiestria în fiecare an.
INTERVIU Constantin Boștină, fost secretar personal al lui Ceaușescu și ex-prim-vicepreședinte al Consiliului Popular Botoșani: Ceaușescu trebuia înlocuit, dar nu așa, nu prin împușcare / M-am simțit foarte bine și în perioada de dinainte de 1989 și mă simt bine și acum - VIDEO
După 32 de ani în care s-a manifestat aproape exclusiv ca un capitalist, Constantin Boștină a reapărut în atenția publică din postura de fost demnitar în regimul totalitar. Aceasta după ce a scos pe piață cartea ”În ochii ciclonului, am fost secretarul personal al lui Nicolae Ceaușescu” plină cu dezvăluiri din intimitatea cuplului dictatorial.
Istoricul Remus Tanasă: Locuitorii Botoșanilor par să trăiască doar cu regretul că orașul a pierdut rolul (mai) însemnat pe care l-a avut în trecut
Născut în Botoșani, cu trei ani înainte de căderea regimului comunist, Remus Tanasă este astăzi – la doar 36 de ani - nu doar un apreciat istoric, ci și unul care are curajul de a aduce din trecut valori la care societatea, nu doar cea românească, pare să fi renunțat de mult.
INTERVIU premieră cu Doru Constantin, administratorul șef de la „Apă”! Nova Apaserv își schimbă direcția: Era o delăsare, un dezinteres VIDEO 
Povestea oamenilor care s-au autodeclarat „salvatorii” companiei Nova Apaserv de la Botoșani a fost răsfoită de botoșăneni de prea multe ori. Și nu a fost una cu happy-end. Planuri, strategii, obiective, reforme și schimbări de paradigmă. Suntem în fața unui nou „punct și de la capăt”, care poate însemna o călătorie într-un sentiment de deja-vu. Sau poate direcția corectă. 
INTERVIU în oglindă: Paula Berențan – Tiberiu Manolache, noii subprefecți ai Botoșanilor: De ce s-a considerat că sunt persoana potrivită? / Întâi trebuie să ne așezăm la locurile noastre VIDEO
Suflu proaspăt în două importante funcții de la județ: doi tineri cu mai puțină notorietate în viața publică și administrativă botoșăneană au intrat în echipa de conducere a Prefecturii alături de „veteranul” Dan Nechifor, prefectul județului.
În OGLINDĂ, de la cititor la autor: Cărţile au un fel anume de a te chema, ele îşi aleg cititorii / Să scriem ceea ce e purtător de conținut, nu doar conținut purtător de mesaj
Botoșăneanul.ro vă aduce astăzi în Oglindă doi autori. Doi creatori care, înainte de a semna pe copertă, au fost cititori-scotocitori de carte. O călătorie pe care le-o propunem și pe care o dorim de folos multor cititori care visează ca, într-o zi, să devină autori.
INTERVIU Mirel Manea: Destinul eu mi l-am făcut / Muzica nu are bariere și nici granițe - VIDEO
Ce s-ar mai putea spune despre un botoșănean care a cântat în orașe pe care mulți dintre noi nu le vedem decât prin filme? Ce am mai putea afla nou după sute de articole și emisiuni? Și totuși, între un concert la Atena și unul al Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani, am încercat să îl descoasem pe Mirel Manea, prim-trompetistul care a cântat de la Vatican până la New York și de la Roma până la Monte Carlo. Ce am aflat puteți vedea în interviul de mai jos.
Florentin Țuca: Nu avem de-a înfrunta un ”anti-Eminescu” fățiș, dar, în atmosferă, se simte că Eminescu deranjează în continuare
Florentin Țuca este avocat, dar mai presus de toate este un om de Cuvânt. Format în școala românească de Drept, perfecționat printre rafturile literaturii de calitate, și-a probat omenia și deopotrivă prietenia cu o osârdie rar întâlnită în instanțele românești, fără a se abate de la litera și, vom vedea, nici de la spiritul legii.
Gellu Dorian: Eminescu înseamnă în primul rând Botoșani, orașul în care s-a născut, a fost botezat, a făcut primii pași, a spus primele cuvinte
"La ce bun Cultura în vreme de restriște spirituală?", ne-am putea întreba astăzi, parafrazând celebra zicere a lui Friedrich Hölderlin, de acum mai bine de un secol și jumătate.
Sondaj
Ați dat până acum ”atenții” la doctor?
Da
Nu
Nu am ajuns la doctor
Declaraţia zilei
”Din păcate, discriminarea în școli este prezentă. În sondajul nostru de opinie, realizat acum un și jumătate la nivel național, am cerut părinților și profesorilor copiilor din preuniversitar să identifice motivele de hăr ...
fashiondays.ro
Curs valutar
acum 2 zile
EUR
Euro
4.9005 lei
USD
Dolarul SUA
4.4823 lei
CHF
Francul elveţian
4.9076 lei
GBP
Lira sterlină
5.4945 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.4888 lei
XAU
Gramul de aur
275.3749 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2362 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2712 lei
AUD
Dolarul Australian
3.1660 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.3580 lei
CZK
Coroana Cehească
0.2062 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6582 lei
Vremea
astăzi
Botosani
-1.3 o C
Dorohoi
-1.1 o C
Bucecea
-2.0 o C
Darabani
-1.6 o C
Saveni
-0.7 o C
Ştefăneşti
1.9 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2023 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.