Interviuri
INTERVIU Raluca Rogojină, despre Foametea din Moldova și Botoșani: Să-ți sacrifici copilul nou-născut, să-l fierbi și să-l oferi hrană celorlalți 5 ca să rămână în viață...FOTO&VIDEO

Mâncau câteva boabe de grâu pe zi. Apoi s-au mulțumit și cu câteva frunze de iarbă uneori fiartă, alteori mărunțită între dinții tot mai sfărâmicioși. Pe măsură ce lunile treceau, în castroanele sărmanilor ajungeau și vrăbii, șobolani, șoareci, pisici și câini. În timpul Marii Foamete, dincolo de Prut, oamenii și-au mâncat propriii copii, alții au dezgropat cadavrele din cimitire și au mai supraviețuit astfel câteva ore, zile, luni.

Ce a însemnat Marea Foamete din 1946-1947 pentru botoșăneni? Ce amintiri au astăzi copiii Foametei? Ce spun despre anii grei de după război, despre refugiu și despre anii care au urmat? Aflăm dintr-un documentar pentru care, spune Raluca Rogojină, producătoarea și realizatoarea emisiunii ”Adevăruri despre trecut”, echipa ei a muncit mai bine de un an de zile. 

 

”Am plâns mult anul ăsta! Am muncit dublu! Și am trăit pentru câteva vieți! Paradoxal! Providența a făcut să lucrez pentru un subiect care face vax tot ceea ce înseamnă “măscuță, izolare, dezinfectant, Mona, off...”, scria Raluca Rogojină înainte de difuzarea primei părți a documentarului tulburător difuzat miercurea trecută la Televiziunea Națională.

 

Este vorba despre Foametea din Moldova, din anii 1946-1947. Un fenomen despre care se vorbește încă prea puțin, poate și din pricină că, aproape jumătate de secol, comuniștii au așezat deasupra vălul tăcerii. Pentru că, așa cum s-a demonstrat mai târziu, Marea Foamete nu a fost doar o consecință a secetei, ci un act criminal asupra a milioane de oameni.

 

Un act criminal care a produs la rândul său manifestări umane cutremurătoare.

 

”Să-ți sacrifici copilul nou-născut, să-l fierbi și să-l oferi hrană celorlalți 5 ca să rămână în viață, cred că depășește limita oricărui profan de azi. Marea foamete din 1946 a scos totul din ceea ce ar putea accepta și face o ființă umană. Să dezgropi și să mănânci cadavre din cimitire e de neconceput pentru omul de azi! Știu, cu greu veți putea urmări ce urmează de la 22.20, pe TVR1. Dar zic că istoria trebuie știută pentru a nu mai fi repetată!”, a mărturisit Raluca Rogojină.

 

Al doilea episod despre Marea Foamete, în cadrul emisiunii ”Adevăruri despre trecut”, va putea fi urmărit miercuri, 25 noiembrie 2020.

 

Despre cum se vede istoria prin ochii unui jurnalist, despre oamenii din Botoșani și despre valorile lor, dar și despre ce vom vedea miercuri în emisiunea ”Adevăruri despre trecut”, a vorbit Raluca Rogojină într-un interviu pentru cititorii Botoșăneanul.ro.

 

 

”Mă mândresc de câte ori am ocazia cu faptul că părinții mei sunt din Botoșani”

 

-Propun să pornim acest interviu de la un episod ”Adevăruri despre trecut” difuzat în 2018, și care a fost nu doar foarte vizionat, atât pe TV cât și pe youtube, ci și foarte comentat la acea vreme. Este vorba despre ”Iubirea pe uliță”. Făceați atunci următoarea precizare: ”filmările și interviurile au fost făcute în comuna mea natală. Intervievații au fost dintre oamenii pe care îi iubesc și respect cel mai mult, inclusiv bunica mea”. Și ați completat: ”pentru mine a fost una dintre cele mai emoționante emisiuni pe care le-am făcut vreodată”. Așadar, ce înseamnă pentru dvs. Botoșaniul și oamenii săi, pe care i-am regăsit în mai multe episoade ale emisiunii al cărei producător sunteți, iată, de 6 ani la Televiziunea Națională?
 

-Acolo a rămas inima mea și de acolo îmi iau putere ori de câte ori plec prăbușită dintr-o capitală care nu se caracterizează neapărat prin umanism. Poate sună clișeistic, dar ăsta e adevărul: acolo îmi încarc bateriile! Am fost crescută de bunicii din satul Sîrbi, comuna Vlăsinești, până la vârsta de 5 ani, iar lungile vacanțe de vară le-am petrecut tot acolo. Am rămas amprentată cu tot ce înseamnă locul acela, de la mirosuri până la felul în care se așază lumina pe sat, în fiecare moment al zilei. Mă emoționează să vorbesc despre subiectul acesta și aș avea enorm de multe lucruri de povestit! În ciuda distanței de aproape 500 de kilometri, cred că sunt nepotul care se întoarce cel mai des la casa bunicilor. E aproape ca o obsesie dorința aceasta de a mă oxigena cu puritatea acelor locuri!

Legat de faptul că mi-am ales să fac și multe dintre emisiuni acolo, nu este generat doar din rațiunea că divinizez zona, ci în principal pentru autenticitatea oamenilor și a poveștilor lor de viață. Pentru foarte mulți dintre cei care vizionează, pare o altă lume, ceva de neînchipuit!

Episodul „Iubirea pe uliță” a fost un exemplu în acest sens. E păcat faptul că oamenii aceștia dispar și cu ei un întreg univers. Setul de valori după care și-au ghidat viețile este atât de sănătos, de firesc și în același timp eroic, impus de vremuri pe care nu ni le-am mai dori din nou, încât merită să ne închinăm la ei ca la icoane!

Peste toate acestea, eu mă mândresc de câte ori am ocazia cu faptul că părinții mei sunt din Botoșani. Cred cu tărie că empatia, sensibilitatea, creativitatea ce mă definesc se trag de la faptul că mi-am luat seva din acele locuri.

 


(Raluca Rogojină, producător TVR)

 

 

”Cazurile de necrofagie și canibalism au fost la ordinea zilei”

 

-Ați reușit să faceți dintr-un documentar o emisiune foarte dragă multor români, îmbinând imaginile din arhiva televiziunii cu mărturiile celor care au fost parte a istoriei, la care se adaugă și aportul specialiștilor (consultanților) în ”istoria recentă”. Ce vă emoționează cel mai mult în perioada de documentare: povestea trecută (în imagini) sau cea prezentă (mărturisită direct)?
 

-Este o muncă atât de frumoasă și de grea în același timp, încât am putea povesti cât pentru un roman foileton! Arhiva Televiziunii Române este impresionantă! Când intri acolo, e magic! Prin imagini, istoria devine atât de palpabilă, e un sentiment de neînchipuit... Apoi, interacțiunea cu intervievații care povestesc uneori lucruri atât de personale ni-i face pe mulți dintre ei apropiați pe viață. Întotdeauna am susținut faptul că, intrând atât de profund în viața atât de multor oameni, prin prisma acestei profesii, îți dă senzația că ai trăit cât pentru o mie de vieți. Avem șansa extraordinară de a învăța enorm aprofundând subiecte dintre cele mai variate, încât munca noastră devine hrană atât pentru suflet, cât și pentru creier.

 

- ”Istoria trebuie știută pentru a nu mai fi repetată!”, spuneați cu puține ore înainte de difuzarea primei părți despre documentarul Foametea din Moldova (18 noiembrie), o ediție extrem de dureroasă, despre foametea din 1946-1947, filmările fiind realizate în județele Vaslui și Botoșani. Cât de ușor/greu vorbesc oamenii despre cumpliții ani de după război?
 

-Noul sezon „Adevăruri despre trecut” a debutat în 16 septembrie. Ediția din 18 noiembrie este primul episod din cele două pe care le-am făcut despre foametea din 1946. În primul rând, este greu să mai găsești supraviețuitori care să aibă amintiri din acea perioadă. Apoi, lucrul cu oamenii în vârstă nu este cel mai ușor din lume! Din cauza suferințelor trăite sunt de multe ori suspicioși, reținuți. Trebuie să le câștigi încrederea și să fii extrem de răbdător-cei mai mulți au foarte multe lucruri de povestit, pe sticlă apar câteva minute, dar interviul per total poate dura și două ore!

Legat de subiectul despre care mă întrebați, cel mai greu este de vorbit cu cei din Republica Moldova, unde oamenii încă se feresc de subiect pentru că acolo s-au întâmplat lucruri cumplite, cazurile de necrofagie și canibalism au fost la ordinea zilei.

 

-I-ați auzit vreodată plângându-se de vremurile de astăzi?
 

-Despre vremurile de azi spun „că e păcat să se tăvălească fărâma de pâine pe pământ”, când atunci se mânca cu poftă orice grăunte găsit la marginea drumului! De vremurile de azi se plâng prin alte prisme-lipsa valorilor, bătaia de joc la care sunt supuși zilnic, după ani grei de lipsuri și suferințe.

 

 

”Ce s-a întâmplat după difuzarea primului episod din Foamete a fost spectaculos”

 

-Cum reacționează spectatorii dvs. la subiectele propuse? Se regăsesc în povești, simt nevoia să vină cu propriile experiențe, trimit mesaje după difuzarea unui episod?
 

-Emisiunea „Adevăruri despre trecut” este cea mai urmărită producție a TVR, pe youtube. Evident că orice subiect care este legat de perioada comunistă naște pasiuni și controverse. Aici nu prea există griuri, se vorbește doar în extreme! Așa că orice gen de abordare ai adopta ca realizator, invariabil apar și criticile! Sunt foarte mulți și cei care ne laudă, vin cu propuneri de subiecte și abordări.

Ce s-a întâmplat după difuzarea primului episod din „Foamete” a fost, însă, spectaculos! N-am primit cred în toată viața mea atât de multe mesaje, a fost ceva de neînchipuit. Bănuiam că subiectul va avea impact, dar nu atât de mult! Am fost copleșită de empatia pe care cei de acasă au simțit-o și m-am bucurat că au realizat faptul că ceea ce trăim noi azi e mizilic.

 

-Care a fost cel mai greu/dificil subiect, dintre cele abordate până acum?
 

-Este imposibil de răspuns aici! La prima mână aș putea spune că „Foametea” a fost cel care m-a marcat definitiv, am și lucrat la el un an de zile-perioadă în care am stat încărcată cu toate suferințele și atrocitățile trăite de intervievații mei. La un moment dat, editorul de montaj cu care lucrez, Ioana Cristea, a colapsat și mi-a spus: „Gata, trebuie să-l dai pe post, să te eliberezi de el, că altfel murim amândouă aici!”

Fiecare subiect la care lucrăm poate deveni dificil dintr-un punct de vedere sau altul. Uneori e greu să mai găsești supraviețuitori, alteori poate deveni cumplit pentru că nu găsești imagini suficient de elocvente pentru subiectul tău, alteori informațiile se bat cap în cap. Se lucrează mult la fiecare ediție în parte, de la documentare și până la faptul că toate interviurile, toate imaginile sunt transcrise cuvânt cu cuvânt-avem o bază de date enormă! Apoi, lupta crâncenă cu tine însuți: ce rămâne și ce tai la montaj, asta este una dintre suferințele mari ale profesiei ăsteia!

 

 

De la vrăbii, șobolani, șoareci, pisici și câini la propriii copii

 

-Ce urmează să vedem în ediția de miercuri, 25 noiembrie 2020?
 

-În 18 noiembrie am prezentat la „Adevăruri despre trecut” primul episod din istoria faptelor cumplite care s-au întâmplat în timpul marii foamete din anii 1946-1947. În cel de-al doilea episod continuăm cu mărturiile înfricoșătoare ale basarabenilor asupra cărora s-a abătut nu doar seceta, ci o întreagă campanie de exterminare.

În URSS, foametea trăită de basarabeni în anii 46-47 a fost pusă întotdeauna pe seama secetei și a consecințelor războiului.  În realitate însă, s-a întâmplat ceea ce se numește “foamete organizată”, adică cea mai puternică formă de manipulare a ființei umane. Seceta din 1946 a fost, pentru Stalin, prilejul ideal pentru organizarea unei campanii de exterminare a basarabenilor! Toate casele din Republica Moldova au fost perchiziționate la sânge, s-a confiscat până la ultimul grăunte condamnând astfel o întreagă populație la moarte sigură!

Basarabenii ajunseseră să mănânce orice: vrăbii, șobolani, șoareci, pisici și câini. Extrema la care s-a ajuns în acea perioadă este reprezentată de nenumăratele cazuri de canibalism și necrofagie care au avut loc atunci. Întâmplările sunt confirmate atât de supraviețuitorii acelei perioade, cât și de documentele oficiale din arhivele de stat. Teama de a muri de foame este una dintre fricile fundamentale, așa că mulți ajunseseră pe atunci să-și sacrifice propriii copii, pe cei mai mici, ca să-i hrănească pe cei mai mari și sunt cazuri când mai întâi i-au sacrificat pe bunici, apoi au sacrificat copiii, ca până la urmă, cei 2 soți să se sacrifice unul pe altul, ca să supraviețuiască cel puțin unul dintre ei. 

Deși au trecut 74 de ani de atunci, fenomenul foametei din Basarabia este încă un subiect tabu despre care unora le este încă teamă să vorbească, altora le este groază sau rușine. Dacă, în Ucraina, autoritățile au recunoscut și condamnat Holodomorul (foametea deliberată din 1932-1933), în Republica Moldova ceea ce s-a întâmplat în anii 46-47 nu a fost încă recunoscut oficial ca „foamete organizată”.

 


(Captură TVR, ”Adevăruri despre trecut”)

 

-La ce lucrați în prezent, ce ne puteți dezvălui din… poveștile viitoare despre trecut?
 

-Un documentar inedit va fi cel despre felul în care funcționa de fapt Securitatea în România, în perioada comunistă. Erotismul, sexualitatea, prostituția și homosexualitatea vor fi temele care se vor regăsi într-un alt documentar programat pentru luna decembrie. Ultima ediție din an va fi dedicată ultimului Moș Gerilă-cum și-au petrecut românii Crăciunul din 1989, dar și unui documentar despre ce au însemnat romanțele pentru românii trăitori ai epocii ceaușiste.

 

 

Partea a doua a emisiunii ”Adevăruri despre trecut” despre Foametea din 1946-1947 are loc miercuri, 25 noiembrie, de la ora 22.20, pe TVR1.

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store

Urmărește-ne și pe Google News

Radu Romaniuc, scenaristul filmului ”Oameni de treabă”: Iubesc necondiționat și irațional Botoșaniul, Flămânziul și tot ce e între ele și în jur FOTO&VIDEO
Înainte de premiera filmului ”Oameni de treabă”, Botoșăneanul.ro vă oferă un interviu cu actorul și scenaristul Radu Romaniuc. Despre film, teatru, actorie și câte puțin despre Botoșaniul adolescenței, pentru a ajunge la povestea pe care a scris-o și care, în final, l-a adus din nou acasă.
Campionul din clasamentul mondial WKF care face zilnic 150 de km pentru a le preda elevilor de pe malul Prutului - GALERIE FOTO
Pe 15 octombrie împlineşte 24 de ani. Este campion la karate şi profesor. În Turcia, Italia, Croația Spania, Cipru, Austria sau Canada luptă pentru România. La Botoşani duce altă luptă: în fiecare zi străbate 150 de km până la graniță, pentru a le preda elevilor de pe malul Prutului.
Daniela Bejinariu: Sunt binecuvântată să fi reușit să văd țesătura propriei vieți și să îmi înțeleg, în sfârșit, misiunea!
Daniela Bejinariu crede în Cuvânt ca poezie și rugăciune. O delicatețe sufletească dublată de un șuvoi de gânduri preumblate prin săli de tribunal, pe scene de folk sau în cenacluri literare. A ales Poezia, dar crede în forța lor, a tinerilor, de a schimba un sistem care, acum, ”fără scrupule ia puștoaice fascinate de instituțiile juridice și le mestecă și le scuipă când s-a stricat toată bucuria în ele”.
Angelo Segall: În Botoșani sunt clădiri cu arhitecturi de invidiat / Teatrul e legat de istoria orașului, mândria populației
S-a născut în Botoșani, oraș pe care l-a părăsit în urmă cu multe decenii, stabilindu-se în Canada. A rămas, însă, fidel amintirilor. Amintiri despre locuri, oameni, întâmplări care acum au ajuns în paginile unei cărți.
Nepoata lui George Enescu, mărturisiri emoționante despre fratele și fiica marelui muzician: George compusese prima Rapsodie înainte să se nască tata
Geniile au purtat dintotdeauna pe umeri poveri care în timp au devenit legende. Iubiri neîmplinite, fugare răscoliri ale destinului, frământări artistice care trec de limita normalului omenesc. George Enescu nu a făcut excepție. Cu toate acestea, geniul botoșănean a reușit până la final să păstreze nu doar în aparență un caracter integru, o fidelitate tulburătoare față de neamul şi de familia sa, un respect neștirbit pentru omul simplu.
Ștefan Teișanu: Nu ajungi ușor și nici des la Darabani / Cu cât mai imposibil, cu atât mai dătător de energie și de speranță totul
În fiecare sfârșit de vară urci către Nord. Un spațiu până în urmă cu niște ani aproape fără nume, fără identitate, fără speranță. A urca în Nord a devenit, astăzi, o călătorie către cunoscut. De la un an la altul mai cunoscut! De nouă ani, Darabaniul își dezvăluie comorile istorice, culturale, turistice, chiar și economice sau sociale. Pentru că Nordul începe să se dezvolte, să nu se mai rușineze de ale sale, dar mai ales învață Nordul să primească oaspeți.
Dan Sociu: În momentele cele mai dure pe care le-am trăit, acelea de durere fizică extremă, era un punct în care eram salvat
Este unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi ai generaţiei douămiiste, dar şi un jurnalist de atitudine, fiind deseori implicat în activismul ecologist. 
POVESTEA tânărului din Botoșani care aduce pe Pietonalul Unirii un festival culinar cum n-a mai fost: Pături pe iarbă, hamace între copaci, concerte stradale și... chef Foa – VIDEO & GALERIE FOTO
Botoșaniul și botoșănenii au rămas de prea mult timp captivi în seria festivalurilor care presupun mici și bere la pahar, într-un decor de terase învăluite în fumul grătarelor.Orașele mari se bucură de aproape 10 ani de evenimente stradale cu muzică de calitate și incursiuni culinare în jurul lumii.
Povestea impresionantă a Alexandrei, ”Fata cu cărțile”: Din Botoșani în Cipru și înapoi în România, pentru a ajuta copiii bolnavi – GALERIE FOTO
A visat mereu în cuvinte. Să le scrie, să ademenească poveștile și să le redea vieții. Cu timpul, între ea și cuvânt a apărut o sfiiciune de neînțeles, un soi de teamă, de neîncredere. Atunci a avut curajul să pună punct și să o ia de la capăt. Nu știa că, într-un alt fel, într-o altă lume, se va întoarce la cuvânt. Cuvântul din carte.
Elena Cardaș, viața printre meteoriți și destinul ”dulce-amărui” al unui medic scriitor: Pentru mine cancerul a fost o mare lecție / Nu cred în familiile perfecte, nici în profesioniștii perfecți
Pe Elena Cardaș o cunoaște multă lume. Mai ales de când și-a asumat în comunitate roluri care multora le-au fost incomode. Este omul care a luptat cu birocrații și cu mentalități învechite. Este scriitorul care s-a salvat de propriul destin scriind în trei săptămâni un roman ”în mare parte” autobiografic. Este medicul care a învățat lecția pacientului atunci când cancerul i-a arătat că ”limita e cerul”.
Roxana Gherasim: Am învățat să apreciez mai mult oamenii care vin pentru o scurtă perioadă în viața mea / Sărbătorile vor fi mereu cu un ochi care plânge și cu unul care râde
A fost profesoară, dar s-a implicat și în tot ce înseamnă cultură, voluntariat, jurnalism. Chiar dacă trăiește de ani buni în Germania, nu s-a desprins niciodată cu adevărat de Botoșani. Revine acasă de câte ori se ivește prilejul. Primul drum îl face mereu la părintele duhovnic, apoi se oprește la mormântul mamei. Și-a păstrat prietenii, pășește pe aceleași alei și se bucură de oamenii orașului după care va tânji mereu.
Tânără referent de la Centrul de Creație și arta încondeierii ouălor: Așa ar fi corect să fie de culoare roșie / Tehnica cu ciorapul este cea mai cunoscută
Ouăle încondeiate nu lipsesc de pe masa românilor în zilele de Paști. De toate culorile sau doar roșii fac parte mereu din meniul pascal. Majoritatea gospodinelor păstrează cu sfințenie tradițiile și își arată măiestria în fiecare an.
INTERVIU Constantin Boștină, fost secretar personal al lui Ceaușescu și ex-prim-vicepreședinte al Consiliului Popular Botoșani: Ceaușescu trebuia înlocuit, dar nu așa, nu prin împușcare / M-am simțit foarte bine și în perioada de dinainte de 1989 și mă simt bine și acum - VIDEO
După 32 de ani în care s-a manifestat aproape exclusiv ca un capitalist, Constantin Boștină a reapărut în atenția publică din postura de fost demnitar în regimul totalitar. Aceasta după ce a scos pe piață cartea ”În ochii ciclonului, am fost secretarul personal al lui Nicolae Ceaușescu” plină cu dezvăluiri din intimitatea cuplului dictatorial.
Istoricul Remus Tanasă: Locuitorii Botoșanilor par să trăiască doar cu regretul că orașul a pierdut rolul (mai) însemnat pe care l-a avut în trecut
Născut în Botoșani, cu trei ani înainte de căderea regimului comunist, Remus Tanasă este astăzi – la doar 36 de ani - nu doar un apreciat istoric, ci și unul care are curajul de a aduce din trecut valori la care societatea, nu doar cea românească, pare să fi renunțat de mult.
INTERVIU premieră cu Doru Constantin, administratorul șef de la „Apă”! Nova Apaserv își schimbă direcția: Era o delăsare, un dezinteres VIDEO 
Povestea oamenilor care s-au autodeclarat „salvatorii” companiei Nova Apaserv de la Botoșani a fost răsfoită de botoșăneni de prea multe ori. Și nu a fost una cu happy-end. Planuri, strategii, obiective, reforme și schimbări de paradigmă. Suntem în fața unui nou „punct și de la capăt”, care poate însemna o călătorie într-un sentiment de deja-vu. Sau poate direcția corectă. 
INTERVIU în oglindă: Paula Berențan – Tiberiu Manolache, noii subprefecți ai Botoșanilor: De ce s-a considerat că sunt persoana potrivită? / Întâi trebuie să ne așezăm la locurile noastre VIDEO
Suflu proaspăt în două importante funcții de la județ: doi tineri cu mai puțină notorietate în viața publică și administrativă botoșăneană au intrat în echipa de conducere a Prefecturii alături de „veteranul” Dan Nechifor, prefectul județului.
În OGLINDĂ, de la cititor la autor: Cărţile au un fel anume de a te chema, ele îşi aleg cititorii / Să scriem ceea ce e purtător de conținut, nu doar conținut purtător de mesaj
Botoșăneanul.ro vă aduce astăzi în Oglindă doi autori. Doi creatori care, înainte de a semna pe copertă, au fost cititori-scotocitori de carte. O călătorie pe care le-o propunem și pe care o dorim de folos multor cititori care visează ca, într-o zi, să devină autori.
INTERVIU Mirel Manea: Destinul eu mi l-am făcut / Muzica nu are bariere și nici granițe - VIDEO
Ce s-ar mai putea spune despre un botoșănean care a cântat în orașe pe care mulți dintre noi nu le vedem decât prin filme? Ce am mai putea afla nou după sute de articole și emisiuni? Și totuși, între un concert la Atena și unul al Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani, am încercat să îl descoasem pe Mirel Manea, prim-trompetistul care a cântat de la Vatican până la New York și de la Roma până la Monte Carlo. Ce am aflat puteți vedea în interviul de mai jos.
Florentin Țuca: Nu avem de-a înfrunta un ”anti-Eminescu” fățiș, dar, în atmosferă, se simte că Eminescu deranjează în continuare
Florentin Țuca este avocat, dar mai presus de toate este un om de Cuvânt. Format în școala românească de Drept, perfecționat printre rafturile literaturii de calitate, și-a probat omenia și deopotrivă prietenia cu o osârdie rar întâlnită în instanțele românești, fără a se abate de la litera și, vom vedea, nici de la spiritul legii.
Gellu Dorian: Eminescu înseamnă în primul rând Botoșani, orașul în care s-a născut, a fost botezat, a făcut primii pași, a spus primele cuvinte
"La ce bun Cultura în vreme de restriște spirituală?", ne-am putea întreba astăzi, parafrazând celebra zicere a lui Friedrich Hölderlin, de acum mai bine de un secol și jumătate.
Sondaj
Ați dat până acum ”atenții” la doctor?
Da
Nu
Nu am ajuns la doctor
Declaraţia zilei
„Am jucat acolo, prima etapă am intrat titular, după vreo două săptămâni și în septembrie m-a dat și el afară. Mi-a zis «Te duci la Botoșani». I-am zis «Nuuu, vă duceți dumneavoastră la Botoșani. Eu nu mă duc. Nevastă- ...
fashiondays.ro
Curs valutar
3 februarie 2023
EUR
Euro
4.9005 lei
USD
Dolarul SUA
4.4823 lei
CHF
Francul elveţian
4.9076 lei
GBP
Lira sterlină
5.4945 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.4888 lei
XAU
Gramul de aur
275.3749 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2362 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2712 lei
AUD
Dolarul Australian
3.1660 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.3580 lei
CZK
Coroana Cehească
0.2062 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6582 lei
Vremea
astăzi
Botosani
-1.1 o C
Dorohoi
-1.7 o C
Bucecea
-2.0 o C
Darabani
-2.1 o C
Saveni
-0.9 o C
Ştefăneşti
-1.4 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2023 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.