Interviuri
INTERVIU Povestea fabuloasă a savantului botoșănean: Era un om de o curiozitate deosebită. I-am spus că s-a născut într-un secol nepotrivitGALERIE FOTO

A elaborat prima teză de doctorat din lume în domeniul ciberneticii, a fost unul dintre cei 13 membri ai Consiliului Internațional de Cibernetică. Invenții și inovații înregistrate la O.S.I.M., peste 70 de lucrări de specialitate. A lăsat în urmă pagini memorabile de proză, versuri de o sensibilitate surprinzătoare, zeci de tablouri de o neașteptată coloratură, într-o tehnică profesionistă. Coborât din familia care l-a dat Moldovei pe Sfântul Ion Iacob Hozevitul. Prieten din copilărie cu neurochirurgul Leon Dănăilă, apreciat de matematicianul Octav Onicescu.

Stelian Bajureanu s-a născut pe 4 iunie 1934, în satul Horodiștea, comuna Păltiniș, din județul Botoșani. Aici a urmat și şcoala primară, având-o învăţătoare pe Zamfira Breha, cunoscută în întreg ținutul drept dăscălița cu cei mai mulţi absolvenţi de liceu şi de facultate, dintre elevii ei, în nordul Moldovei şi Bucovina. După absolvirea liceului („Grigore Ghica Vasile Voievod” din Dorohoi), Stelian Bajureanu a urmat cursurile Institutului Politehnic din Iaşi, Facultatea de Electrotehnică.

 

Un moldovean hâtru, de o rară inteligență, deopotrivă perspicace și sfredelitor în ale științei. Înzestrat cu o curiozitate ce îl va purta, de-a lungul întregii vieți, pe căi nebătătorite, pe ogoare neumblate, Stelian Bajureanu a mai avut un merit uriaș: contribuția de necontestat la recunoașterea muncii și valorii unui alt savant pe nedrept lăsat în umbra istoriei - Ștefan Odobleja (13 octombrie 1902 - 4 septembrie 1978, medic militar, descoperitorul ciberneticii, membru post-mortem al Academiei Române).

 

Aprofundând descoperirea lui Ștefan Odobleja – din anii 40! - Stelian Bajureanu a obținut titlul de doctor elaborând prima teză în cibernetica reală, deterministă, consonantistă. O teză care este, în fapt, o introducere în știința inteligenței artificiale creative.

 

De aceea, și pe bună dreptate, poate că cea mai mare ”ispravă” științifică a botoșăneanului din Horodiștea rămâne această teză din 1975, cunoscută astăzi drept ”cibernetica odoblejeană a lui Bajureanu”.

 

Însuși titlul acestei teze, ”Metode inginerești de ameliorare a stabilității și calității sistemelor automate de măsură și reglare“, cu subtitlul: ”Introducere în consonantica tehnică sau știința despre inteligența artificială creativă”, o situează într-un spațiu vizionar și aproape revoluționar. Astfel se explică și numeroasele piedici pe care le-a avut de-a lungul vremii, după cum reiese și dintr-o scrisoare din 1995, adresată lui Ștefan Odobleja jr. (fiul academicianului Ștefan Odobleja), pe care Stelian Bajureanu îl ruga să-l ajute, ca om de afaceri, să-și procure o mașină de scris electronică: ”Lucrez de zor“ la redactarea tezei de doctorat pentru că am primit aprobarea s-o susțin. Știi că în 1974 n-am avut aprobarea s-o susțin pentru că descoperirile mele confirmau teoria acad. Ștefan Odobleja”.

 

Rolul imens pe care l-a avut botoșăneanul la recunoașterea valorii lui Odobleja transpare și din cuvintele consemnate în biografia medicului militar:


”Stelian Bajureanu este omul care a înțeles cel mai bine ce a realizat Odobleja și cel care l-a ajutat cel mai mult, fiind tot timpul alături de el, punându-și în pericol de multe ori situația și chiar viața”.

 

Din aceeași scrisoare către Ștefan Odobleja jr. mai aflăm un amănunt din biografia lui Stelian Bajureanu: dosarul de peste 1.000 de pagini pe care i l-au întocmit comuniștii:

 

”Cu patru ani înainte de a fi împușcați Ceaușeștii mi s-a întocmit un dosar (de 1200 pagini! Deși n-am făcut un imperiu precum Napoleon), cum că aș fi ”sabotat culegerea porumbului și cercetarea științifică“. Soluția: am fost ajutat să ies la pensie pe “caz de boală”. Nu-ți spun ce pensie am. Pot să-ți povestesc că întreținerea costă circa 60.000 lei pe lună. N-am fost reîncadrat deși aș putea lucra. Morala: făcătorii dosarului meu sunt oamenii zilei (nu cunosc ce au descoperit și inventat în viața lor), cică au salariile ceva peste 800.000 lei. Realitatea este că sunt nepriceput în a-mi valorifica propria proprietate (invențiile și descoperirile) intelectuală!”.

 

Stelian Bajureanu s-a stins din viață pe 30 noiembrie 2009, la Pitești, acolo unde se stabilise din 1968. A lăsat în urmă o femeie care l-a iubit, l-a susținut și l-a încurajat mai bine de 60 de ani, cât i-a fost alături. Și astăzi, doamna Dochina Bajureanu trăiește printre cărți, tablouri și poezii care poartă semnătura soțului său. Mai speră că va reuși să îi editeze opera rămasă nepublicată.

 

La 85 de ani, doamna Dochina scotocește computerul, ordonează fișiere, cataloghează documentele răzlețe. Printre toate, mai transcrie o rețetă de ciocolată de casă.

Botoșăneanul.ro vă oferă astăzi un interviu cu aromă de crizanteme, într-un prezent în care amintirea este încă vie, proaspătă, de o eleganță atât de rar întâlnită în zilele noastre.

 

 

”Am fost în Horodiștea, cel mai nordic punct al țării pe harta actuală”

 

-Doamna Dochina Bajureanu, vă propun să începem povestea noastră din Nord. Ce știți despre locurile natale ale soțului dvs.? Ați fost în Horodiștea Botoșanilor…
-Am fost, am vizitat locurile natale ale soțului meu și mi-au plăcut. Am fost pe malul Prutului, am fost în Horodiștea, cel mai nordic punct al țării pe harta actuală. Știu că localitatea este fosta cetate Carsidava. La început nu l-am crezut pe soțul meu. I-am spus: te rog să îmi arăți, pentru că nu cred. Apoi mi-a arătat în dicționar. Eu sunt din Bărăgan, un sat de lângă Urziceni, la doi kilometri. Nordul era cu totul nou pentru mine, la fel, în continuare, Bucovina, cu frumusețea și misterul ei. Am fost și în Maramureș, am avut cu soțul meu multe călătorii, și în străinătate am fost.

 


(Stelian Bajureanu, alături de părinții săi din Horodiștea)

 

-Când v-ați căsătorit?
-Ne-am căsătorit în 1959, când am terminat eu facultatea. El era deja la Reșita, terminase facultatea cu un an înainte. Ne-am cunoscut la Roșia Montană, unde eu am făcut practică, cu o colegă a mea din Craiova, care era prietenă cu colegul lui de cameră. Așa ne-am cunoscut. Cum spunea mama mea, unul din deal și unul din vale. Îmi zicea mereu: nu ai găsit, mamă, pe cineva mai apropiat? I-am dus și pe părinții mei în Moldova, au văzut și ei locurile. Iar mama spunea: Ei, o să îmi umble sufletul și pe aici. Credința că, după ce omul moare, sufletul călătorește prin toate locurile pe care le-ai vizitat.

 

-V-ați întâlnit, iată, doi oameni de formație tehnică…
-Da, eu am terminat Construcții Drumuri - Poduri, la București, el Electromecanica la Iași.

 

-…și atât de dornici de călătorii și deschiși la toate ale vieții.
-El era un om de o curiozitate deosebită. I-am spus că s-a născut într-un secol nepotrivit. Trebuia să se nască în secolul enciclopediștilor. Îl interesa orice domeniu, era foarte curios să știe, să afle… S-a împrăștiat în foarte mult domenii și poate că de aceea nu a realizat cât și-ar fi dorit. I-a plăcut și să picteze.



(Stelian și Dochina Bajureanu)

 

-O surpriză și această pasiune. Care pare să fi fost mai mult decât o pasiune…
-Casa mea este o expoziție de tablouri. Toți pereții sunt plini, restul e depozitat în bibliotecă, are cinci rafturi și toate sunt pline până în tavan de picturi.

 

-A expus lucrările?
-A avut expoziții la Pitești în special, dar a și dăruit peste 40 de lucrări. În ultimii ani a participat la tabere de pictură, prin Casa Sindicatelor, a lăsat și acolo numeroase tablouri, pe la Reșița – la Lacul Văiug, la Săcele.... A pictat mult în concediile prin țară, dar și în timpul a două călătorii pe care le-a făcut împreună cu un pictor olandez care era căsătorit cu o româncă.

 

 

Legături de rudenie cu Mihai Cimpoi și cu Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

 

-Se simte, în tot ce a scris, în tot ce a făurit de-a lungul timpului, partea creativă și nevoia permanent de a crea. În culoare, dar și în cuvânt.
-În tinerețea lui a participat și la un concurs literar împreună cu Nicolae Labiș, dar și la un concurs de pictură cu dr. Leon Dănăilă, care e din Darabani și cu care a fost prieten, doctorul era cu un an mai mare. Liceul l-a făcut la Dorohoi, unde a învățat și Leon Dănăilă. Soțul meu are filiație de rudenie cu Mihai Cimpoi, din Basarabia, prin mama lui care s-a numit Grigoraș și care este din Crăiniceni. Și cu Sfântul Iacob Hozevitul are, de asemenea, un grad de rudenie, nu știu să spun exact care este gradul de rudenie nici cu Mihai Cimpoi, nici cu Sfântul Iacob Hozevitul. Soțul meu a fost la Crăiniceni, când a fost ridicată acolo bisericuța, am văzut fotografii, prin bunăvoința lu Adrian Timofte, din Dorohoi. De altfel, Adrian Timofte a scris o monografie a satului Păltiniș și a vorbit și despre soțul meu în ea. Are Moldova mulți oameni talentați. Mulți dintre marii noștri oameni s-au născut în Nordul Moldovei.

 



(Conacul Pillat de la Miorcani, pictat în ziua în care a fost vizitat)

 

 

-Este o poveste care circulă pe internet despre ”savantul care vindea flori în centrul Piteștiului”. Cât adevăr este în această poveste?
-Să știți că am vândut flori de plăcere, nu de nevoie, cum a scris cineva în mod greșit. Am avut o grădină la 4 km de Valea Mare și la un moment dat am avut – trăia și tată meu și m-a ajutat – am avut un solar cu niște crizanteme mai deosebite. Și de milă, că erau foarte multe și nu puteai să le dai pe toate, și am vândut din ele. Și lalele, am avut peste 1.000 de lalele. Am vândut, dar nu pentru că aveam nevoie de bani, ci pentru a nu le lăsa să moară.

 

-Faptul că domnul Bajureanu a făcut acest lucru ne dezvăluie un caracter ales, de bună seamă…
-Noi amândoi suntem de la țară, el iubea foarte mult natura. Am schimbat multe locuri, multe orașe. El era neastâmpăratul, cu dorința de a merge după nou, după profesie. Unde ajungeam își dorea să cumpărăm casă, bineînțeles că nu aveam această posibilitate. Dar peste tot găsea un loc, fie de la stat, fie de la cineva cunoscut, unde trebuia să facă o grădină. Am lăsat grădină la Borzești, una la Reșita, am crescut și pui... Îi plăcea mult să lucreze, îi plăcea în aer liber.

 


(Stelian Bajureanu în grădina de la Valea Mare)

 

 

Întâlnirea dintre doi oameni sclipitori

 

-Dacă tot suntem aici, cum e cu povestea – pe care o mărturisește într-o scrisoare - cu dosarul care i s-a întocmit pe vremea lui Ceaușescu pentru că ”a sabotat culegerea porumbului și cercetarea științifică”?
-A avut un dosar, da, de 1000 și ceva de pagini. El a spus odată că oamenii care ar trebui să cerceteze, să lucreze, sunt folosiți nerentabil, fiind trimiși la cules de porumb, deci nu sunt bine valorificați. Știți cum era pe vremea aia… Mi-a spus că și-a văzut dosarul, dar nu știu mai multe. Era înainte de 89, da. Dar apropo de partea literară, am legat într-un volum o serie de proze scurte, amintiri din copilăria lui, ”10 lucruri trăite sau povestite de alții” sau întâlniri cu oameni deosebiți, cu Onicescu de pildă.

 

-Onicescu, Odobleja…
-Povestea cu dr. Odobleja este de necrezut. În 1974 a citit în revista Flacăra un articol – știți că Păunescu mai făcea treaba asta, scria despre oameni deosebiți care erau ținuți în acoperire, nu erau scoși la lumină – despre dr. Odobleja. Și a spus: eu trebuie să îl cunosc pe omul acesta. Și a doua zi a plecat la Turnu Severin fără să știe nici adresă, nimic, decât că e doctor și îl cheamă Odobleja. L-a găsit, au stat de vorbă, pe urmă s-au împrietenit, a venit doctorul la Pitești de mai multe ori. Pe urmă, la Amsterdam, la un congres, în ultimul an de viață al lui Odobleja, soțul meu i-a prezentat lucrarea. Fiindcă nu a mai putut să plece dr. Odobleja, fiind bolnav. L-a ajutat mult faptul că l-a cunoscut. Doctorul trăia într-o casă de pământ, cu două camere, fără încălzire, fără lumină, fără un aragaz la care să gătească. Apoi a început lupta cu autoritățile, cu toată lumea, să îi pună lumina. Împreună cu alții, nu singur, mulți l-au ajutat. Soțul meu i-a consacrat doctorului Odobleja multe ore din viață. Pe de altă parte, și lui i-a folosit. Ajunsese la un moment dat, cu o invenție a lui, într-un punct în care nu găsea rezolvarea, și atunci dr. Odobleja l-a sfătuit.

 


(Stelian Bajureanu și Ștefan Odobleja)

 

-O întâlnire importantă, între doi oameni de o inteligență sclipitoare…
-Dr. Odobleja era un om deosebit, de o inteligență rară. Avea o privire foarte pătrunzătoare, și o capacitate de asimilare nemaipomenită.

 

 

”Ghinionul” de a avea mai multe talente

 

-Dacă ar fi să îl caracterizați pe Stelian Bajureanu în câteva cuvinte, care credeți să erau cele mai importante calități?
-Era foarte inteligent, dar mai presus de toate era această curiozitate, empatia față de oameni. A ajutat foarte mulți oameni. Oricine îi cerea ajutorul nu se lăsa până nu rezolva ce l-a rugat. Avea această latură, era darnic, era risipitor câteodată chiar.

 

-Era un om cu umor?
-Da, era un om cu simțul umorului. A avut ”ghinionul” de a avea mai multe talente, s-a împrăștiat de multe ori în această curiozitate a lui în mai multe domenii, până s-a canalizat pe mai puține a pierdut multă vreme.

 

-De ce vă este cel mai dor?
-Eu nici nu zic că este unde este, eu zic că este plecat undeva. Eu nu îl regăsesc la cimitir, ci acasă, cu tablourile lui, cu cărțile lui.

 

-Generozitatea lui Stelian Bajureanu ne explică și cum a fost posibil să își dedice atâția ani pentru ca opera unui om să fie cunoscută și recunoscută…
-Faptul că i-a rămas fidel și s-a luptat pentru Odobleja, să i se recunoască meritele, da... Știți că Iosif Constantin Drăgan a înființat, la sugestia soțului meu,  Academia ”Ștefan Odobleja”, cu sediul la Lugano era, dar la Lugoj era sediul propriu-zis. Și soțul meu a fost secretar general la această Academie mulți ani, până în ultimii lui ani, apoi cred că s-a și desființat, am impresia, nu am mai auzit nimic de ea. Iar profesorul Cesar Buda de la Iași a fost al doilea președinte, că primul a fost inginerul Paul Postelnicu, de la București. Cesar Buda a fost profesorul soțului meu la facultate și la recomandarea lui a fost el ales al doilea președinte.
Prin intermediul acestei Academii, și cu sprijinul lui Iosif Constantin Drăgan, s-a tipărit în limba română opera de căpătâi a lui Ștefan Odobleja, ”Psihologia consonantistă”, în două volume (scrisă în anii 1938-1939, tipărită în limba franceză la Lugoj şi difuzată prin Librairie Maloine din Paris). Așa i-a făcut cunoscută opera, în țară în primul rând l-a făcut cunoscut. Și până la urmă Ștefan Odobleja a fost chiar recunoscut, fiind ales post-mortem membru al Academiei Române, în 1990.
Au fost mulți care l-au ajutat, nu doar soțul meu, dar soțul meu a fost considerat de Ștefan Odobleja și un prieten. Sunt multe amintiri din călătoriile noastre, cu oamenii pe care i-a cunoscut.

 

 

-S-a stins cu totul neașteptat, în 2009…
-Sunt 11 ani de când a plecat. Nu ne-am dat seama că o simplă zgaibă pe mâna dreaptă, cât unghia de mică, ar fi putut fi ceva atât de rău. Când ne-am dat seama a fost prea târziu. În trei luni și jumătate  s-a dus. Cancer de piele. Nu te gândești…

 

-Îi mai continuă cineva munca astăzi?
-Deocamdată nu e nimeni. Astăzi fiecare om, vorbesc dintre cei din domeniul științific, se ocupă de ale lui, trebuie să aibă nevoie, să aibă o curiozitate anume ca să se ocupe și de altceva. Cum a făcut el cu Odobleja. Altfel nu se mai ocupă nimeni…


 


(Ultima expoziție de pictură, la 70 de ani: Pitești, 2005)

 

 

(Fotografii din arhiva de familie, puse la dispoziție de Gabriela Ionescu, fiica lui Stelian Bajureanu)

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Elena Cardaș, viața printre meteoriți și destinul ”dulce-amărui” al unui medic scriitor: Pentru mine cancerul a fost o mare lecție / Nu cred în familiile perfecte, nici în profesioniștii perfecți
Pe Elena Cardaș o cunoaște multă lume. Mai ales de când și-a asumat în comunitate roluri care multora le-au fost incomode. Este omul care a luptat cu birocrații și cu mentalități învechite. Este scriitorul care s-a salvat de propriul destin scriind în trei săptămâni un roman ”în mare parte” autobiografic. Este medicul care a învățat lecția pacientului atunci când cancerul i-a arătat că ”limita e cerul”.
Roxana Gherasim: Am învățat să apreciez mai mult oamenii care vin pentru o scurtă perioadă în viața mea / Sărbătorile vor fi mereu cu un ochi care plânge și cu unul care râde
A fost profesoară, dar s-a implicat și în tot ce înseamnă cultură, voluntariat, jurnalism. Chiar dacă trăiește de ani buni în Germania, nu s-a desprins niciodată cu adevărat de Botoșani. Revine acasă de câte ori se ivește prilejul. Primul drum îl face mereu la părintele duhovnic, apoi se oprește la mormântul mamei. Și-a păstrat prietenii, pășește pe aceleași alei și se bucură de oamenii orașului după care va tânji mereu.
Tânără referent de la Centrul de Creație și arta încondeierii ouălor: Așa ar fi corect să fie de culoare roșie / Tehnica cu ciorapul este cea mai cunoscută
Ouăle încondeiate nu lipsesc de pe masa românilor în zilele de Paști. De toate culorile sau doar roșii fac parte mereu din meniul pascal. Majoritatea gospodinelor păstrează cu sfințenie tradițiile și își arată măiestria în fiecare an.
INTERVIU Constantin Boștină, fost secretar personal al lui Ceaușescu și ex-prim-vicepreședinte al Consiliului Popular Botoșani: Ceaușescu trebuia înlocuit, dar nu așa, nu prin împușcare / M-am simțit foarte bine și în perioada de dinainte de 1989 și mă simt bine și acum - VIDEO
După 32 de ani în care s-a manifestat aproape exclusiv ca un capitalist, Constantin Boștină a reapărut în atenția publică din postura de fost demnitar în regimul totalitar. Aceasta după ce a scos pe piață cartea ”În ochii ciclonului, am fost secretarul personal al lui Nicolae Ceaușescu” plină cu dezvăluiri din intimitatea cuplului dictatorial.
Istoricul Remus Tanasă: Locuitorii Botoșanilor par să trăiască doar cu regretul că orașul a pierdut rolul (mai) însemnat pe care l-a avut în trecut
Născut în Botoșani, cu trei ani înainte de căderea regimului comunist, Remus Tanasă este astăzi – la doar 36 de ani - nu doar un apreciat istoric, ci și unul care are curajul de a aduce din trecut valori la care societatea, nu doar cea românească, pare să fi renunțat de mult.
INTERVIU premieră cu Doru Constantin, administratorul șef de la „Apă”! Nova Apaserv își schimbă direcția: Era o delăsare, un dezinteres VIDEO 
Povestea oamenilor care s-au autodeclarat „salvatorii” companiei Nova Apaserv de la Botoșani a fost răsfoită de botoșăneni de prea multe ori. Și nu a fost una cu happy-end. Planuri, strategii, obiective, reforme și schimbări de paradigmă. Suntem în fața unui nou „punct și de la capăt”, care poate însemna o călătorie într-un sentiment de deja-vu. Sau poate direcția corectă. 
INTERVIU în oglindă: Paula Berențan – Tiberiu Manolache, noii subprefecți ai Botoșanilor: De ce s-a considerat că sunt persoana potrivită? / Întâi trebuie să ne așezăm la locurile noastre VIDEO
Suflu proaspăt în două importante funcții de la județ: doi tineri cu mai puțină notorietate în viața publică și administrativă botoșăneană au intrat în echipa de conducere a Prefecturii alături de „veteranul” Dan Nechifor, prefectul județului.
În OGLINDĂ, de la cititor la autor: Cărţile au un fel anume de a te chema, ele îşi aleg cititorii / Să scriem ceea ce e purtător de conținut, nu doar conținut purtător de mesaj
Botoșăneanul.ro vă aduce astăzi în Oglindă doi autori. Doi creatori care, înainte de a semna pe copertă, au fost cititori-scotocitori de carte. O călătorie pe care le-o propunem și pe care o dorim de folos multor cititori care visează ca, într-o zi, să devină autori.
INTERVIU Mirel Manea: Destinul eu mi l-am făcut / Muzica nu are bariere și nici granițe - VIDEO
Ce s-ar mai putea spune despre un botoșănean care a cântat în orașe pe care mulți dintre noi nu le vedem decât prin filme? Ce am mai putea afla nou după sute de articole și emisiuni? Și totuși, între un concert la Atena și unul al Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani, am încercat să îl descoasem pe Mirel Manea, prim-trompetistul care a cântat de la Vatican până la New York și de la Roma până la Monte Carlo. Ce am aflat puteți vedea în interviul de mai jos.
Florentin Țuca: Nu avem de-a înfrunta un ”anti-Eminescu” fățiș, dar, în atmosferă, se simte că Eminescu deranjează în continuare
Florentin Țuca este avocat, dar mai presus de toate este un om de Cuvânt. Format în școala românească de Drept, perfecționat printre rafturile literaturii de calitate, și-a probat omenia și deopotrivă prietenia cu o osârdie rar întâlnită în instanțele românești, fără a se abate de la litera și, vom vedea, nici de la spiritul legii.
Gellu Dorian: Eminescu înseamnă în primul rând Botoșani, orașul în care s-a născut, a fost botezat, a făcut primii pași, a spus primele cuvinte
"La ce bun Cultura în vreme de restriște spirituală?", ne-am putea întreba astăzi, parafrazând celebra zicere a lui Friedrich Hölderlin, de acum mai bine de un secol și jumătate.
Contestată sau admirată, Iustina Irimia Cenușă, din postura de director: Singura afiliere pe care o am este dragostea față de cultura tradiționalăVIDEO & FOTO
Pentru unii observatori mai fini, numirea cântăreței de muzică populară pe postul de director interimar al Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Botoșani a fost cumva previzibilă.Alții, în schimb, au asociat saltul în carieră al artistei drept înregimentare politică.
Ada D'Albon, nepoata lui Sadoveanu, între debutul de la Botoșani și viața în exil: Nimeni nu a îndrăznit să trăiască ce am trăit noi / Am fost foarte singură la Botoșani, extrem de singură! - FOTOGALERIE
O poveste de viață fascinantă, construită pe un fir care se confundă deseori cu istoria unui timp greu încercat.
INTERVIU Andreea Cujbă, designerul vestimentar de la Botoșani care ne menține în tendințe: Ce purtăm în seara de Revelion? Care este culoarea anului 2022? Ce aruncăm din dulap?GALERIE FOTO
Este tânără, frumoasă și elegantă. Este un etalon vestimentar pentru multe dintre doamnele și domnișoarele din Botoșani care țin la imaginea lor. Andreea Cujbă este creatorul de modă botoșănean cu o ascensiune rapidă în ultimii cinci ani.
INTERVIU Oana Pușcașu: Botoșani este un oraș magnific, cu valori în domeniul artelor, cu oameni pe care îi iubesc - VIDEO concert de Crăciun Cheia Sol
La 35 de ani, Oana Pușcașu își păstrează proaspătă copilăria, construind în Botoșani o poveste care împletește inocența cu talentul, disciplina cu performanța.
INTERVIU Simona Radiș: Mai este nevoie de un aur olimpic pentru a deveni cunoscută la nivelul pe care mi-l doresc VIDEO
În luna iulie a acestui an botoșăneanca Simona Radiș a câștigat medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Tokyo. În aceste zile sportiva cu care întreg județul se mândrește se află în cantonament, se pregătește din greu pentru a triumfa din nou.
FLASH INTERVIU Botoșăneanca Raluca Olaru, în fața elevilor de la Liceul Sportiv: Mă gândesc că o să câștig și atât  - FOTOGALERIE
Cu multă ambiție, Raluca Olaru a reușit să câștige trei medalii de aur la Campionatele Mondiale de haltere din luna mai.
Povestea fascinantă a dirijorului Victor Dumănescu: Fiu de preot, născut în refugiu, căsătorit cu o botoșăneancă și îndrăgostit iremediabil de muzică
Vineri, 17 decembrie, sub bagheta dirijorului Victor Dumănescu, pe scena Filarmonicii ”George Enescu” din Botoșani se va cânta Rachmaninov. Iar melomanii vor avea parte și de o primă audiție a unei lucrări excepționale.
Octavian Lup: Publicul este interesat de ceea ce se ascunde în spatele sunetelor, să vadă ce are omul acela în inimă atunci când cântă - FOTO&VIDEO
De-a lungul anilor a revenit constant pe scena de la Botoșani. A cântat alături de orchestra Filarmonicii ”George Enescu”, sub bagheta celor mai cunoscuți dirijori români: Tiberiu Oprea, Cristian Oroșanu, Petronius Negrescu, Bogdan Chiroșcă, Ilarion Ionescu-Galați, Matei Pop.
Constantin Iftime: Eu nu vreau un memorial al victimelor, un loc în care să mă duc cu lumânări / Vreau să se spună: Hai la muzeul acela trăsnit de la Botoșani FOTO&VIDEO
La Botoșani se va deschide primul muzeu al comunismului din România. Muzeului vieții cotidiene în comunism (MuViCC) ar trebui să devină o instituție de cunoaștere a istoriei recente, un obiectiv turistic important în zona de Nord-Est a României și, nu în ultimul rând, un segment important din viața socială a orașului Botoșani. Și asta întrucât, printre anexele muzeului ar exista și un spațiu adecvat petrecerii timpului liber al tinerilor.
Sondaj
Credeți că se vor termina la timp lucrările la drumul Botoșani - Târgu-Frumos, adică la data de 12 mai 2023?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„Politicienilor le urăm vacanţă plăcută în continuare, să ne urmărească la televizor. Probabil că trebuie mai multe rezultate, iar dacă vom reuşi atunci sper că vor face un mic deranj şi vor veni aici alături de noi ...
starshiners.ro%20
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.8831 lei
USD
Dolarul SUA
4.8176 lei
CHF
Francul elveţian
5.0705 lei
GBP
Lira sterlină
5.7936 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.5918 lei
XAU
Gramul de aur
275.0848 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2489 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2071 lei
AUD
Dolarul Australian
3.3706 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.7331 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1990 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6566 lei
Vremea
astăzi
Botosani
21.0 o C
Dorohoi
19.0 o C
Bucecea
19.5 o C
Darabani
18.5 o C
Saveni
19.3 o C
Ştefăneşti
19.2 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2022 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.