Interviuri
FEMEI PUTERNICE din Botoșani: Cornelia Bordianu, antreprenoarea cu hotel în Lisabona care a condus afaceri din Cipru până în Brazilia: Trebuie să ne înarmăm cu mai mult curaj - FOTOGALERIE

”E o rușine pentru mine să spun că sunt din Portugalia. Sunt din Botoșani dragii mei. Bine v-am găsit, este o plăcere, este un moment emoționant. Am început după revoluție cu mici companii, testând, încercând și luptând bineînțeles. Am ieșit din zona de confort. Trebuie să ne înarmăm cu mai mult curaj, cu mai multă flexibilitate”. Au fost cuvinte spuse cu lacrimi în ochi de Cornelia Bordianu, o femeie de afaceri plecată în 1997 din Botoșani și revenită în oraș cu ocazia lansării filialei județene a Confederației Naționale pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF).

Mai întâi a făcut pionerat în... antreprenoriat

 

Pentru afacerile care-i merg ceas în 2019 a plecat în urmă cu aproape trei decenii de la o... ceasornicărie. Funcționa în Centrul Vechi, iar după revoluție administratorii de atunci ai fondului locativ i-au cerut ori să închirieze tot spațiul, ori să îl părăsească. Imobilul era imens doar pentru un atelier de reparat orologii, așa că s-a hotărât să înființeze o consignație pentru a suporta plata chiriei. Lucrurile nu au mers chiar în direcția dorită și în 1997 s-a hotărât să părăsească România. Mai întâi a lucrat în comerț și turism la Paphos - Cipru, iar în 2008 s-a mutat în celălalt capăt al Europei, la Dublin, la Compass Group UK & Ireland, companie lider în domeniul cateringului din Regatul Unit și Irlanda din conducerea căruia a ajuns să facă parte.

 


A schimbat țara, apoi și continentul


În 2011 nu a schimbat doar țara, ci și continentul. A plecat în Brazilia cu gândul de a se implica în asigurarea cateringului pentru cele două evenimente uriașe care urmau să fie găzduite de ”Țara Cafelei”: Campionatul Mondial de Fotbal din 2014 și Jocurile Olimpice de Vară din 2016. A descoperit însă un model de turism atipic pentru ceea ce învățase și trăise în Europa, dar nu s-a întors pe ”Bătrânul Continent”. A activat în țara fotbalului și a plajelor în domeniul relațiilor publice până în 2016, când a revenit în Irlanda.

 

Hotelier și director de institut


Viața i s-a schimbat din nou cu ocazia unei vizite în Portugalia, unde a descoperit Brazilia Europei. S-a îndrăgostit de Lisabona și a luat-o iarăși de la capăt. A închiriat un imobil în centrul capitalei Portugaliei și în 2017 a pus bazele unui ”GuestS House”, concept practic inexistent în România prin care tinerii care vor să călătorească în lumea largă, dar nu au posibilitate financiară își plătesc cazarea prin munca depusă la respectivul hotel. Există www.worldpakers.com, un site de intermediere între hotelieri și turiști prin care și unii și ceilalți primesc calificative în funcție de care patronii își aleg călătorii și invers.
Nu s-a mulțumit doar cu atât și începând cu data de 1 mai a devenit managing director la Centro de Negocio Ideia Atlantico din Braga, un institut destinat întreprinderilor mici și mijlocii.

 

cornelia bordianu

 

Model de afaceri: antreprenor fără vreun salariat

 

-    Câți salariați aveți?
-    Nu am nici un salariat. Lucrăm cu voluntari. Noi oferim cazare și micul dejun și ei nu plătesc cazare. În schimb, îmi fac între 20 – 25 de ore de diverse treburi ce sunt necesare în acea locație.

 

-    Practic, ei vă fac treaba și dvs. le acordați o zi de cazare?
-    O lună de cazare și ei nu plătesc nimic. Tineretul, dar nu neapărat doar cei tineri, în momentul în care vrea să călătorească fără să plătească, are această posibilitate.

 


-    Deci ei muncesc, nu plătesc.
-    Da, part-time în jur de, 4 – 5 ore pe zi. În rest e timpul lor.

 

-    Și nu trebuie să faceți acte de angajare?
-    Nu, nu.

 


-    Faceți atunci un contract de voluntariat?
-    Nu există nici măcar contract de voluntariat. Pe acel site eu îmi pun toate condițiile pe care le ofer, ei au profilul lor și alții la care ei au stat le-au caracterizat comportamentul.

 

Casă de oaspeți în punctul zero din Lisabona

 

-    Mărturisesc că nu prea am întâlnit în România acest concept de care povestiți dvs. Nu trebuie să aveți și niște venituri?
-    Dar noi avem întrucât clienții plătesc. Deci efectiv, clienții care vor să se cazeze fac rezervare prin Booking.com, dar eu am o cameră rezervată doar pentru staff. Și nu este staff-ul meu, ci sunt acei oameni dornici să viziteze Lisabona, să stea o lună și să nu plătească, iar eu le ofer cazare și micul dejun.

 


-    Și acolo ați închiriat un hotel de la cineva?
-    Da, o casă, dar după aceea amenajarea și tot conceptul le-am pus în picioare în 45 de zile. Am pus un pariu cu cineva când m-am întors în Dublin: plec să îmi deschid un ”GuestS House” în Lisabona și, când mi-am depus demisia, managerul meu de grup, care cunoaște foarte bine domeniul comercial, mi-a spus: ”n-ai să reușești”. Bineînțeles că eu cunoșteam limba portugheză, dar cea cu influență braziliană, portugheză cu specificul și accentul ei. El mi-a zis: ”n-ai să reușești, nu cunoști legile, nu ai mai deschis vreo afacere acolo, nu ești înregistrată în sistem, nu exiști. Deci nu este posibil în 30 de zile să deschizi”. Ei, a fost exact cum am spus, în 30 de zile, doar că mi-am permis să-mi fac într-o altă cameră un sweet și a mai durat încă două săptămâni ca să deschid și ultima cameră. Deci am ajuns în Portugalia pe 1 noiembrie și pe 17 decembrie porțile erau deschise, afacerea este deschisă în punctul zero al Lisabonei.

 

Contract cu propriii copii

 

-    La ce vârstă ați plecat din Botoșani?
-    Am plecat în 1997.

 


-    Și v-a părut rău vreodată că ați plecat?
cornelia bordianu-    Da și nu. Da, pentru că lăsasem copiii pe care trebuia să îi supraveghez de foarte departe, doi băieți. Și nu era ușor. La un moment până și mama mi-a zis: este periculos să îi lași singuri să se gospodărească. Nu aveam pe nimeni să-i supervizeze, absolut pe nimeni. Le-am implementat autogospodărirea, veneau în Cipru în fiecare vacanță și am făcut contract cu ei, contract verbal, bineînțeles. Da, voi vreți să stați singuri, dar dacă voi luna aceasta nu vă plătiți chiria, în cealaltă lună eu nu am bani pentru două chirii și vă întoarceți la condițiile inițiale. Dacă azi faci party și nu anunți vecinii, ei anunță Poliția, iar Poliția anunță proprietarul și săriți din apartament și vă întoarceți în situația inițială. Deci, dacă voi astăzi faceți ce vreți voi, nu ce spunem, nu mai cheltuiesc banii cu voi, îi țin pentru mine pentru că e din vina voastră. Bineînțeles că am garantat totuși cu o educație, cu cei șapte ani de acasă, cu faptul că fiul cel mare făcea sport profesionist, era vicecampion la lupte deja doi ani consecutiv și știam că nu are ”hobby-uri” precum fumatul, băutul, toate astea și așa am tras și am reușit.

 

-    Și acum ce fac băieții dvs., sunt în România sau în străinătate?
-    Acum cel mare este privatizat, are firma lui în Cipru, care el spune că îi merge foarte bine. Îi merge, bineînțeles. În Paphos are plajă, soare, bikini și viața care îi place să o ducă. Cel mic, cum îi spun eu – și se întoarce totdeauna și îmi spune: mama, nu sunt mic, am 33 de ani, iar eu îi spun ”vei fi cel mic pentru mine totdeauna” – termină acum masterul în Irlanda. Sunt atât de mândră de el... A câștigat în al doilea an de facultate un premiu de la Google, mai întâi pe Dublin și apoi pe toată Irlanda, prin care i-a subvenționat anii de universitate și un alt membru al comisiei i-a oferit în același timp un loc de muncă prin care el câștiga foarte bine, dar muncea mult ca să se țină la facultate. Acolo au sediile YouTube, Google, Microsoft, Facebook, acum mai nou, cu Brexitul, Amazon își construiește cel mai mare depozit, deci toate sunt acolo. Deci el a câștigat cu un proiect făcut de el, iar firma, făcând parte din comisie, i-a oferit și un loc de muncă, deși pe vremea aceea studia, nu era inginer IT și s-a oferit să îi incubeze acel proiect. Cu bani mai puțini și în momentul acela era puțin descurajat, nu știa ce să facă și i-am zis: mami, dintr-un punct trebuie să începi. Întrucât computerul a fost dintotdeauna dragostea lui. Și atunci, de moment ce oamenii aceștia te recunosc, îți oferă o posibilitate fără încă să ai diplomă, cred că ar trebui să profiți de ea. Și așa a și făcut. A continuat câțiva ani, a incubat proiectul, a fost cel care pleca mereu la toate expozițiile de IT din Europa pentru că îl știa, era copilul lui, și atunci trebuie să fie el cel care îl însoțea la expoziții și în al patrulea an British Petroleum a venit și a cumpărat proiectul. Și acum el a ieșit de la firma mamă și lucrează pentru British Petroleum.

 


”Spiritul de antreprenor a existat dintotdeauna în mine”

 

-    Când ați aflat de înființarea CONAF-ului?
-    Acum trei luni noi am semnat un protocol pentru a ne uni forțele ca să dezvoltăm relațiile economice între Portugalia și România. Astăzi conduc Institutul de Formare a Întreprinderilor Mici și Mijlocii din nordul Portugaliei. Este privat, are 25 de ani pe piață, lucrează cu fonduri europene.

 

-    Și aveți timp să vă ocupați și de institut și de GuestS House?
-    Da, pentru că business-ul din Lisabona este online și se autogospodărește. prin acei călători prin lumea întreagă. Am o regulă de casă făcută foarte bine, în fiecare weekend sunt la Lisabona pentru că atunci avem cei mai mulți clienți. Iar business-ul din institut necesită prezența mea acolo de luni până vineri.  

 

-    Văd că ați activat și în catering, turism, relații publice. Sunteți economist de profesie?
-    Am făcut foarte multe cursuri între timp și cred că spiritul de antreprenor a existat dintotdeauna în mine, doar că nu l-am descoperit până după revoluție, când de fapt sistemul ne-a forțat să ne luăm în răspundere spațiile în care ne desfășuram activitatea. Am avut prima dată o consignație în Centrul Vechi, lângă Biserica Uspenia, care a fost ”Suvenir Shop Globus”. În vremea aceea eram  căsătorită, soțul era ceasornicar, iar IGCL-ul (Întreprinderea de Gospodărire Comunală și Locativă – n.r.), care ținea atunci spațiile, a forțat prestatorii de servicii să își ia spațiul în chirie. Noi, cu mentalitatea comunistă, nu știam ce ne așteaptă. Deci tu de azi pe a doua zi trebuie să te gândești cum îți plătești chiria, apa, lumina, absolut totul. Și el era ceasornicar cu o masă de un metru pe un metru. Atât! Și acela era un spațiu de 36 de metri pătrați. Și atunci m-am gândit să deschid un ”suvenir shop”, iar soțul mi-a spus: ”faci ce vrei”. Și am început să bat pe la uși.

 

”Mă culcam și mă gândeam: patul acesta pe care dorm e garantat la bancă, ce fac mâine?”

 


La un moment dat îmi trebuia o autorizație la ”Barul Logodnicilor”, fostul ”Trident”  - deci l-am numit ”Barul Logodnicilor” când l-am preluat de la Proiectări – și m-am dus la Primărie pentru autorizație non-stop. Cred că era prima cerere de autorizație non-stop a unui bar. La noi, la ora 10 seara se închidea Miorița, se închideau absolut toate. Și atunci de la Primărie mi se spune: păi la 10 noaptea lumea doarme. Zic: dorm găinile și jumătățile de măsură că oamenii întregi se distrează.

 

La un moment dat trebuia să îmi fac agenda în fiecare dimineață: cum trebuie să mă îmbrac astăzi în funcție de ședințele la care trebuie să merg și ușile la care să bat.

 

cornelia bordianu 2

 

Ca să deschidem, împrumutasem bani cu dobândă de 3% de la bancă și în trei luni au ajuns la 120%, deci vorbeam singuri.

 

Aveam un microbuz, făceam intermediere în țară cu cașcaval de la întreprinzătorii mici ca să putem susține dobânzile, că trebuia să le plătești la bancă fiindcă altfel de bloca. Era TVA-ul, care pe 24 dacă nu îl plăteai te amenda oricum. Deci, dacă veneau peste trei luni și tu depășeai o zi, aveai amendă. Lumina ți-o tăia dacă nu plăteai, oamenii nu lucrau dacă nu își luau salariile și toate se întâmplau în jurul datei de 24. Mă culcam și mă gândeam: patul acesta pe care dorm e garantat la bancă, ce fac mâine?  

 


De unde vine bogăția


-    V-ați gândit vreodată să reveniți în România sau nu vă trebuie?
-    Mă întorc oricând cu drag la oameni dragi. Am venit odată să îmi refac pașaportul, buletinul, toate actele și...

 


-    Sunteți în continuare cetățean român?
-    Da, da, da... Și mi-am depus actele. Și am fost acolo unde m-am născut, unde mă dădeam cu sania și adunam fluierând toți copiii pe derdeluș. Am bătut la ușile oamenilor dragi care m-au înconjurat toată viața fără să îi anunț. A lăsat fiecare deoparte ce activitate avea atunci și am stat de vorbă ca și cum nimic nu se întâmplase. Și m-am întors atunci în Dublin cu sute de fotografii, cu povești pe care i le spuneam fiului meu. Și îl îmi zicea: ”mama, ai aproape 20 de ani de când ai plecat de acasă și te întorci cu bateriile pline, povestești de toți oamenii aceștia...  Eu am terminat liceul acum câțiva ani și nu cred că am poveștile astea, să mă duc acasă și să mă întorc cu așa ceva”. De aceea eu spun mereu că sunt bogată pentru că am fost înconjurată de oameni adevărați. Iar aceștia sunt încă aici.   

 

 

-    În Brazilia ați avut firma dvs. de relații publice?
-    Nu, am lucrat cu o firmă din domeniul acesta. Deci, am inițiat și dezvoltat relațiile publice în acea firmă.

 

cornelia bordianu

 

Urmărește-ne și pe Google News

loading...
FEMEI PUTERNICE de la Botoșani: Daniela Șfaițer, doamna etalon a Botoșaniului: Dacă nu ai suflet, nu faci nimic GALERIE FOTO
A apărut la Botoșani afacerista ”modestă”, ”prea frumoasă” și ”mai deșteaptă decât toți bărbații” – GALERIE FOTO

 

DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL

download from google playdownload from apple store
Radu Romaniuc, scenaristul filmului ”Oameni de treabă”: Iubesc necondiționat și irațional Botoșaniul, Flămânziul și tot ce e între ele și în jur FOTO&VIDEO
Înainte de premiera filmului ”Oameni de treabă”, Botoșăneanul.ro vă oferă un interviu cu actorul și scenaristul Radu Romaniuc. Despre film, teatru, actorie și câte puțin despre Botoșaniul adolescenței, pentru a ajunge la povestea pe care a scris-o și care, în final, l-a adus din nou acasă.
Campionul din clasamentul mondial WKF care face zilnic 150 de km pentru a le preda elevilor de pe malul Prutului - GALERIE FOTO
Pe 15 octombrie împlineşte 24 de ani. Este campion la karate şi profesor. În Turcia, Italia, Croația Spania, Cipru, Austria sau Canada luptă pentru România. La Botoşani duce altă luptă: în fiecare zi străbate 150 de km până la graniță, pentru a le preda elevilor de pe malul Prutului.
Daniela Bejinariu: Sunt binecuvântată să fi reușit să văd țesătura propriei vieți și să îmi înțeleg, în sfârșit, misiunea!
Daniela Bejinariu crede în Cuvânt ca poezie și rugăciune. O delicatețe sufletească dublată de un șuvoi de gânduri preumblate prin săli de tribunal, pe scene de folk sau în cenacluri literare. A ales Poezia, dar crede în forța lor, a tinerilor, de a schimba un sistem care, acum, ”fără scrupule ia puștoaice fascinate de instituțiile juridice și le mestecă și le scuipă când s-a stricat toată bucuria în ele”.
Angelo Segall: În Botoșani sunt clădiri cu arhitecturi de invidiat / Teatrul e legat de istoria orașului, mândria populației
S-a născut în Botoșani, oraș pe care l-a părăsit în urmă cu multe decenii, stabilindu-se în Canada. A rămas, însă, fidel amintirilor. Amintiri despre locuri, oameni, întâmplări care acum au ajuns în paginile unei cărți.
Nepoata lui George Enescu, mărturisiri emoționante despre fratele și fiica marelui muzician: George compusese prima Rapsodie înainte să se nască tata
Geniile au purtat dintotdeauna pe umeri poveri care în timp au devenit legende. Iubiri neîmplinite, fugare răscoliri ale destinului, frământări artistice care trec de limita normalului omenesc. George Enescu nu a făcut excepție. Cu toate acestea, geniul botoșănean a reușit până la final să păstreze nu doar în aparență un caracter integru, o fidelitate tulburătoare față de neamul şi de familia sa, un respect neștirbit pentru omul simplu.
Ștefan Teișanu: Nu ajungi ușor și nici des la Darabani / Cu cât mai imposibil, cu atât mai dătător de energie și de speranță totul
În fiecare sfârșit de vară urci către Nord. Un spațiu până în urmă cu niște ani aproape fără nume, fără identitate, fără speranță. A urca în Nord a devenit, astăzi, o călătorie către cunoscut. De la un an la altul mai cunoscut! De nouă ani, Darabaniul își dezvăluie comorile istorice, culturale, turistice, chiar și economice sau sociale. Pentru că Nordul începe să se dezvolte, să nu se mai rușineze de ale sale, dar mai ales învață Nordul să primească oaspeți.
Dan Sociu: În momentele cele mai dure pe care le-am trăit, acelea de durere fizică extremă, era un punct în care eram salvat
Este unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi ai generaţiei douămiiste, dar şi un jurnalist de atitudine, fiind deseori implicat în activismul ecologist. 
POVESTEA tânărului din Botoșani care aduce pe Pietonalul Unirii un festival culinar cum n-a mai fost: Pături pe iarbă, hamace între copaci, concerte stradale și... chef Foa – VIDEO & GALERIE FOTO
Botoșaniul și botoșănenii au rămas de prea mult timp captivi în seria festivalurilor care presupun mici și bere la pahar, într-un decor de terase învăluite în fumul grătarelor.Orașele mari se bucură de aproape 10 ani de evenimente stradale cu muzică de calitate și incursiuni culinare în jurul lumii.
Povestea impresionantă a Alexandrei, ”Fata cu cărțile”: Din Botoșani în Cipru și înapoi în România, pentru a ajuta copiii bolnavi – GALERIE FOTO
A visat mereu în cuvinte. Să le scrie, să ademenească poveștile și să le redea vieții. Cu timpul, între ea și cuvânt a apărut o sfiiciune de neînțeles, un soi de teamă, de neîncredere. Atunci a avut curajul să pună punct și să o ia de la capăt. Nu știa că, într-un alt fel, într-o altă lume, se va întoarce la cuvânt. Cuvântul din carte.
Elena Cardaș, viața printre meteoriți și destinul ”dulce-amărui” al unui medic scriitor: Pentru mine cancerul a fost o mare lecție / Nu cred în familiile perfecte, nici în profesioniștii perfecți
Pe Elena Cardaș o cunoaște multă lume. Mai ales de când și-a asumat în comunitate roluri care multora le-au fost incomode. Este omul care a luptat cu birocrații și cu mentalități învechite. Este scriitorul care s-a salvat de propriul destin scriind în trei săptămâni un roman ”în mare parte” autobiografic. Este medicul care a învățat lecția pacientului atunci când cancerul i-a arătat că ”limita e cerul”.
Roxana Gherasim: Am învățat să apreciez mai mult oamenii care vin pentru o scurtă perioadă în viața mea / Sărbătorile vor fi mereu cu un ochi care plânge și cu unul care râde
A fost profesoară, dar s-a implicat și în tot ce înseamnă cultură, voluntariat, jurnalism. Chiar dacă trăiește de ani buni în Germania, nu s-a desprins niciodată cu adevărat de Botoșani. Revine acasă de câte ori se ivește prilejul. Primul drum îl face mereu la părintele duhovnic, apoi se oprește la mormântul mamei. Și-a păstrat prietenii, pășește pe aceleași alei și se bucură de oamenii orașului după care va tânji mereu.
Tânără referent de la Centrul de Creație și arta încondeierii ouălor: Așa ar fi corect să fie de culoare roșie / Tehnica cu ciorapul este cea mai cunoscută
Ouăle încondeiate nu lipsesc de pe masa românilor în zilele de Paști. De toate culorile sau doar roșii fac parte mereu din meniul pascal. Majoritatea gospodinelor păstrează cu sfințenie tradițiile și își arată măiestria în fiecare an.
INTERVIU Constantin Boștină, fost secretar personal al lui Ceaușescu și ex-prim-vicepreședinte al Consiliului Popular Botoșani: Ceaușescu trebuia înlocuit, dar nu așa, nu prin împușcare / M-am simțit foarte bine și în perioada de dinainte de 1989 și mă simt bine și acum - VIDEO
După 32 de ani în care s-a manifestat aproape exclusiv ca un capitalist, Constantin Boștină a reapărut în atenția publică din postura de fost demnitar în regimul totalitar. Aceasta după ce a scos pe piață cartea ”În ochii ciclonului, am fost secretarul personal al lui Nicolae Ceaușescu” plină cu dezvăluiri din intimitatea cuplului dictatorial.
Istoricul Remus Tanasă: Locuitorii Botoșanilor par să trăiască doar cu regretul că orașul a pierdut rolul (mai) însemnat pe care l-a avut în trecut
Născut în Botoșani, cu trei ani înainte de căderea regimului comunist, Remus Tanasă este astăzi – la doar 36 de ani - nu doar un apreciat istoric, ci și unul care are curajul de a aduce din trecut valori la care societatea, nu doar cea românească, pare să fi renunțat de mult.
INTERVIU premieră cu Doru Constantin, administratorul șef de la „Apă”! Nova Apaserv își schimbă direcția: Era o delăsare, un dezinteres VIDEO 
Povestea oamenilor care s-au autodeclarat „salvatorii” companiei Nova Apaserv de la Botoșani a fost răsfoită de botoșăneni de prea multe ori. Și nu a fost una cu happy-end. Planuri, strategii, obiective, reforme și schimbări de paradigmă. Suntem în fața unui nou „punct și de la capăt”, care poate însemna o călătorie într-un sentiment de deja-vu. Sau poate direcția corectă. 
INTERVIU în oglindă: Paula Berențan – Tiberiu Manolache, noii subprefecți ai Botoșanilor: De ce s-a considerat că sunt persoana potrivită? / Întâi trebuie să ne așezăm la locurile noastre VIDEO
Suflu proaspăt în două importante funcții de la județ: doi tineri cu mai puțină notorietate în viața publică și administrativă botoșăneană au intrat în echipa de conducere a Prefecturii alături de „veteranul” Dan Nechifor, prefectul județului.
În OGLINDĂ, de la cititor la autor: Cărţile au un fel anume de a te chema, ele îşi aleg cititorii / Să scriem ceea ce e purtător de conținut, nu doar conținut purtător de mesaj
Botoșăneanul.ro vă aduce astăzi în Oglindă doi autori. Doi creatori care, înainte de a semna pe copertă, au fost cititori-scotocitori de carte. O călătorie pe care le-o propunem și pe care o dorim de folos multor cititori care visează ca, într-o zi, să devină autori.
INTERVIU Mirel Manea: Destinul eu mi l-am făcut / Muzica nu are bariere și nici granițe - VIDEO
Ce s-ar mai putea spune despre un botoșănean care a cântat în orașe pe care mulți dintre noi nu le vedem decât prin filme? Ce am mai putea afla nou după sute de articole și emisiuni? Și totuși, între un concert la Atena și unul al Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani, am încercat să îl descoasem pe Mirel Manea, prim-trompetistul care a cântat de la Vatican până la New York și de la Roma până la Monte Carlo. Ce am aflat puteți vedea în interviul de mai jos.
Florentin Țuca: Nu avem de-a înfrunta un ”anti-Eminescu” fățiș, dar, în atmosferă, se simte că Eminescu deranjează în continuare
Florentin Țuca este avocat, dar mai presus de toate este un om de Cuvânt. Format în școala românească de Drept, perfecționat printre rafturile literaturii de calitate, și-a probat omenia și deopotrivă prietenia cu o osârdie rar întâlnită în instanțele românești, fără a se abate de la litera și, vom vedea, nici de la spiritul legii.
Gellu Dorian: Eminescu înseamnă în primul rând Botoșani, orașul în care s-a născut, a fost botezat, a făcut primii pași, a spus primele cuvinte
"La ce bun Cultura în vreme de restriște spirituală?", ne-am putea întreba astăzi, parafrazând celebra zicere a lui Friedrich Hölderlin, de acum mai bine de un secol și jumătate.
Unde la găsești Sergiule?
13 septembrie 2019, 09:49
Sondaj
Ați dat până acum ”atenții” la doctor?
Da
Nu
Nu am ajuns la doctor
Declaraţia zilei
”Din păcate, discriminarea în școli este prezentă. În sondajul nostru de opinie, realizat acum un și jumătate la nivel național, am cerut părinților și profesorilor copiilor din preuniversitar să identifice motivele de hăr ...
fashiondays.ro
Curs valutar
3 februarie 2023
EUR
Euro
4.9005 lei
USD
Dolarul SUA
4.4823 lei
CHF
Francul elveţian
4.9076 lei
GBP
Lira sterlină
5.4945 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.4888 lei
XAU
Gramul de aur
275.3749 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2362 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2712 lei
AUD
Dolarul Australian
3.1660 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.3580 lei
CZK
Coroana Cehească
0.2062 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6582 lei
Vremea
astăzi
Botosani
-2.8 o C
Dorohoi
-2.2 o C
Bucecea
-2.3 o C
Darabani
-2.7 o C
Saveni
-2.1 o C
Ştefăneşti
-5.3 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2023 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.