Frica se transformă în panică. Rezultatul va fi cunoscut sub numele de „Criza Tom Yum Kung” – numele preparatului thailandez delicios.
Începutul sfârșitului vine odată cu un anunț. În iulie 1997, Banca Centrală a Thailandei abandonează politica sa de curs de schimb fix față de dolar și permite monedei naționale – bahtul – să floteze liber pe piețe.
Devalorizarea este rapidă. Cu o zi mai devreme, Hong Kong-ul revenise oficial Chinei, creând tulburări politice globale. Legătura dintre cele două evenimente este decisivă: banii, care până atunci se revărsau din abundență în Asia de Est, fug de acolo în mare viteză, scrie presa elenă.
Frica se transformă în panică. Rezultatul va fi cunoscut sub numele de „Criza Tom Yum Kung” – numele preparatului thailandez apetisant.
Timp de un deceniu, Thailanda, Malaezia, Indonezia, Filipine și Coreea de Sud au fost prezentate drept miracole economice. Marile bănci, fondurile speculative străine și chiar FMI însuși vorbesc despre „miracolul asiatic”: rate de creștere de două cifre, investiții în creștere, bule imobiliare, piețe bursiere umflate. Dar toate acestea se bazează pe un model periculos: împrumuturi externe ieftine, deficite de cont curent, grad excesiv de îndatorare și control minim al riscurilor.
Thailanda absoarbe fluxuri uriașe de capital pe termen scurt. Băncile sale acordă împrumuturi generoase pentru proiecte de infrastructură și imobiliare pe termen lung, finanțând investițiile clienților și proiecte speculative cu dolari.
Însă, când exporturile au încetinit brusc în 1996 și China a început să câștige cotă de piață, modelul s-a prăbușit. Creditarea în umbră, 58 de companii financiare cu probleme, creditele neperformante și rezervele valutare epuizate s-au prăbușit fulgerător.
Sursa https://www.hotnews.ro
