Inteligența artificială poate rezolva probleme, genera texte și analiza date într-un ritm imposibil pentru oameni. Dar există un mod de a învăța și de a gândi pe care nu îl poate replica. Ce competențe devin esențiale pentru copii într-o lume dominată de algoritmi și cum pot părinții susține această schimbare, dincolo de note și comparații.
Pe măsură ce inteligența artificială (IA) devine tot mai prezentă în educație, în muncă și în viața de zi cu zi, mulți părinți se întreabă ce competențe vor conta cu adevărat pentru copiii lor în viitor. Dacă mașinile pot calcula mai repede, pot memora mai mult și pot analiza volume uriașe de informații, ce mai rămâne distinct uman?
Răspunsul nu ține de inteligența măsurată în teste, ci de un anumit mod de a gândi: curiozitatea activă, orientată spre explorare, învățare și punerea de întrebări. Mai simplu spus, copiii nu vor avea un avantaj prin acumularea de informații, ci prin capacitatea de a gândi diferit de mașini – exact opusul unui model educațional centrat exclusiv pe performanță și comparație.
Timp de decenii, succesul academic și profesional a fost asociat cu inteligența cognitivă: note mari, rezultate bune la teste standardizate, viteză de procesare și memorie. În prezent, multe dintre aceste abilități sunt deja depășite de sisteme de inteligență artificială, care pot calcula, compara și sintetiza informații mult mai eficient decât un om.
În acest context, valoarea inteligenței tradiționale se schimbă. A ști „răspunsul corect” devine mai puțin important decât a ști ce întrebări să pui. Inteligența artificială funcționează pe baza unor date existente și a unor instrucțiuni primite. Copiii, în schimb, pot imagina ipoteze noi, pot face conexiuni neașteptate și pot explora direcții care nu sunt încă definite.
Diferența majoră nu este cât de mult știe un copil, ci cât de dispus este să exploreze necunoscutul. Curiozitatea, dorința de a înțelege „de ce” și „cum altfel”, devine astfel o competență centrală într-o lume în care informația este ușor accesibilă.
În contextul actual, accentul cade tot mai puțin pe performanța imediată și tot mai mult pe un mod de gândire orientat spre explorare și învățare, nu spre acumularea rapidă de răspunsuri corecte. Pentru copii, acest lucru înseamnă să nu se teamă că „nu știu”, să nu evite greșeala și să nu caute exclusiv validarea prin note sau rezultate măsurabile.
Sursa https://www.hotnews.ro
