De cinci ani trăiesc în Spania, iar fiul meu, Petru, a schimbat deja două școli. Ambele sunt religioase, dar felul în care privesc uniforma este diferit. Prima o susține cu tot dinadinsul, pentru că implică imagine, respect, responsabilitate. Odată ce ai uniforma, nici măcar în afara școlii nu te poți purta rău, pentru că vei fi recunoscut. În cazul celeilalte școli, care nu impune ținuta școlară, flexibilitatea și libertatea personală sunt valori de la care nu se abat.
Am aflat că în România se discută în această perioadă despre obligativitatea uniformei, așa că voi povesti experiența mea și a altor familii care trăiesc în Barcelona și care au copiii la diverse tipuri de școli: publice, „concertada”, internaționale, Montessori. Aici, nu există o regulă: fiecare școală procedează cum consideră că este mai bine pentru copii.
Când am venit în Spania, Petru avea cinci ani. În prima școală, Mare de Déu del Coll d’Al Teixonera, din cartierul Teixonera, a studiat patru ani. Este o școală „concertada”, adică o școală cu finanțare publică și contribuții ale părinților, cu orientare religioasă.
Nici nu suntem religioși din fire, dar să ai copilul la o școală cu o astfel de orientare în Spania este ceva absolut normal. Prin tradiție, școlile au rămas așa, dată fiind influența Bisericii Catolice, dar copiii nu sunt îndoctrinați în niciun fel. La orele de religie, copiii învață chiar și despre alte religii, cum ar fi cea musulmană, cea budistă etc.
Sursa https://www.hotnews.ro
