Românul Vlad Tănasie a devenit cel mai bun chef de sushi străin din lume, după ce a câștigat campionatul mondial din Japonia. La proba de creativitate, cheful din Petroșani a venit cu un preparat numit „Dracula meets Japan”, o combinație între tehnica sushi-ului japonez și o poveste inspirată din Transilvania. Într-un interviu pentru HotNews, Tănasie a demontat câteva mituri care există despre sushi și a explicat ce greșeli se fac uneori în restaurantele românești legate de acest preparat specific japonez.
În luna august, la Tokyo, românul a devenit campion mondial la World Sushi Cup Japan 2026, după ce a obținut locul I, atât la proba de Edomae Sushi, cât și la Creative Sushi. Astfel, el a devenit cel mai bun chef de sushi străin din lume, în 2026. Este primul român care reușește această performanță.
Născut la Petroșani, Vlad Tănasie și-a dorit în copilărie să devină fotbalist și a jucat până la 18 ani. A plecat apoi la Timișoara pentru facultate, dar a renunțat după trei ani și, pentru a se întreține, a ajuns astfel să facă sushi într-un restaurant.
A fost momentul care avea să-i schimbe complet viața. A învățat meserie de la cei care au devenit mentorii săi, și și-a construit propriul business în timpul pandemiei, când a investit toți banii pe care îi avea în casă într-o bucătărie profesională. A început singur, făcând sushi și livrând comenzile.
În 2024 a participat pentru prima dată la World Sushi Cup, dar nu a reușit să ajungă în finală. În 2025 a terminat pe locul al doilea la European Sushi Championship, iar în 2026 s-a întors în Japonia. De această dată, a câștigat.
– Ați muncit 12 ani pentru a deveni campion mondial. Ce ați făcut acum, diferit față de 2024, când ați participat la competiție dar nu ați ajuns în finală?
– Vlad Tănasie: Când am mers în Japonia în 2024, am ajuns să-mi trăiesc visul cu ochii deschiși. Acest lucru m-a fascinat, dar în același timp m-a și copleșit. Iar când m-am aflat în fața maeștrilor bucătari, nu mi-am mai putut stăpâni emoțiile. Aici s-a făcut, de fapt, diferența.
În următorii doi ani mi-am întărit destul de mult psihicul, iar abordarea a fost diferită. M-am pregătit poate de două ori mai mult decât în trecut și am înțeles că „lupta” este doar cu mine însumi. Îmi doream să devin doar mai bun decât mine, cel de cu doi ani în urmă.
– Ați câștigat proba de Creative Sushi cu „Dracula meets Japan”. Ce ne puteți spune despre acest preparat, ce ați vrut să transmită juriului?
– Fiecare înțelege proba de „Creative” în felul lui. Ce am înțeles eu în timp este că japonezii nu își doresc să schimbăm sushi-ul față de cum este el, autentic. Ce cred eu că numesc ei creativ se referă la modul de aranjare pe platou.
Toți concurenții folosesc același pește (ton), sepie, diferite feluri de scoici, Hamachi, care este un pește foarte special, diferite feluri de pește alb, dar fiecare îl folosește în interpretarea lui.
Eu am ales un stil din Transilvania, gotic, și mi-am imaginat cum ar fi arătat sushi acum câteva sute de ani servit într-un castel, pentru regi și regine. Iar după aceea m-am uitat la ce consideră japonezii că sunt cele mai grele lucruri de făcut, ca tehnică și timp, cum ar fi peștii „koi” făcuți din sepie sau flori din sepie sau o lebădă din sepie.
La Khazari Maki pe care l-am făcut am tăiat peștele în triunghiuri, iar aici e nevoie de multă atenție pentru că, la cea mai mică greșeală totul se poate distruge.
În altă ordine de idei, am vrut să arăt juriului un mod de prezentare total neobișnuit pentru ei, dar în același timp și că știu mai multe tehnici cu nivel de dificultate foarte mare.
– Unde se termină disciplina și începe creativitatea? Și cât de liber este, de fapt, un chef de sushi?
– Sincer să fiu, în bucătăria japoneză dacă nu vrei să te abați puțin de la autenticitate, nu poți fi creativ mai deloc. Dar depinde foarte mult și unde ești poziționat, trebuie să nu uităm că noi nu facem sushi pentru japonezi, 99.99% din clienții noștri sunt români, iar piața din România a fost educată diferit.
– Românii asociază sushi-ul în primul rând cu peștele crud. Cât de important este, de fapt, peștele într-un sushi bun și cât de important este orezul?
– Românii au învățat din ce în ce mai bine ce înseamnă sushi cu adevărat și în ultimul timp sunt foarte deschiși să încerce pești noi și să meargă pe mâna bucătarului. Datorită consumului de pește care este în creștere în ultimul timp, probabil și datorită sushiului, au început să apară și foarte mulți furnizori cu pește foarte proaspăt și de o calitate foarte mare.
Dar japonezii spun că la sushi orezul contează mult mai mult decât peștele, proporția fiind undeva la 60% orezul și 40% peștele. Ne învață că aceasta este cea mai mare greșeală pe care o fac majoritatea restaurantelor, investesc mulți bani în pește și puțini bani în orez, pentru că orezul bun și de calitate este foarte scump.
– Mulți români pun foarte mult sos de soia peste sushi. Este o greșeală? Ce ar trebui să simțim, de fapt, când mâncăm o bucată de sushi bine făcută?
– Cred că este una dintre greșelile pe care le face mai toată lumea, nu doar românii, că bagă orezul în sosul de soia și atunci el absoarbe ca un burete. Dacă am băga numai peștele, pe bucata de sushi ar rămâne exact câtă soia ar trebui.
Sursa https://www.hotnews.ro
