La sfârșit de august și început de septembrie, peluza poate ascunde un strat de resturi care blochează apa și aerul. Un control simplu îți arată dacă e momentul pentru verticutare sau doar pentru întreținere atentă.
Sfârșitul lui august și începutul lui septembrie sunt, potrivit surselor consultate, o perioadă bună pentru verificarea gazonului după săptămâni de căldură, tunderi dese și udări care nu au fost întotdeauna uniforme. Când temperaturile coboară sub 28 de grade Celsius, iarba intră într-o etapă mai favorabilă refacerii, însă exact acum se vede și dacă la baza firelor s-a strâns prea mult material vegetal uscat.
Specialiștii descriu acest strat ca fiind „feltrul”, adică materia organică semi-descompusă dintre firul verde și suprafața solului. În cantitate mică poate fi util, pentru că păstrează umezeala și protejează baza plantei, dar dacă devine prea gros începe să țină apa la suprafață și să lase mai puțin aer spre rădăcini. Sursele arată că un strat de 5-8 milimetri poate fi tolerat, în timp ce unul care trece de 12-15 milimetri devine o problemă pentru peluză.
Verificarea se poate face fără aparate speciale. Se decupează o bucată de aproximativ 10 pe 10 centimetri, până la 6-7 centimetri adâncime, apoi se privește secțiunea dintre frunza verde și sol. Dacă partea maronie, compactă, depășește în jur de 1,5 centimetri, verticutarea nu mai merită amânată. Alte semne care pot confirma problema sunt băltirea apei la udare, senzația elastică sub talpă și zonele în care iarba rămâne rară sau gălbuie.
Dacă testul arată că stratul este prea gros, lucrările de întreținere trebuie făcute cu prudență, nu la întâmplare. Sursele recomandă scarificarea sau verticutarea doar când solul este zvântat la suprafață, urmate de fertilizarea de toamnă și, acolo unde peluza este rarită, de supraînsămânțare. Ideea principală este ca iarba să aibă timp să refacă rădăcina și masa verde înainte de primele episoade reci.
În aceeași perioadă, udarea nu mai trebuie păstrată la ritmul din caniculă. Una dintre surse arată că, în anumite situații, aproximativ 25 de litri de apă pe metru pătrat pot fi suficienți pentru 2-3 săptămâni, cu condiția ca solul să fie urmărit și apa să fie dată doar când suprafața devine tare. Dacă pământul rămâne umed, iarba nu are nevoie de intervenții doar pentru că s-a schimbat calendarul.
Important este și să nu transformi întreținerea într-o lucrare prea agresivă. Dacă peluza arată bine, nu fiecare grădină are nevoie de aceeași combinație de tăieri, scarificare și însămânțare. Testul din sol, felul în care intră apa și starea rădăcinii spun mai mult decât aspectul de la suprafață. Tocmai de aceea, la final de vară, cea mai utilă decizie nu este să faci totul, ci să verifici corect și să intervii doar unde gazonul chiar cere ajutor.
