Cimitirul Eternitatea are o vechime de aproximativ 150 de ani, fiind înființat în jurul anului 1880 și aparținând, la origine, comunității armene, una numeroasă în târgul Botoșanilor în urmă cu două secole.
Acest loc adăpostește unele dintre cele mai spectaculoase monumente funerare din România, fiecare cu o vechime considerabilă și cu o poveste aparte, transformând cimitirul într-un veritabil muzeu în aer liber.
Unul dintre cele mai impresionante monumente este cel dedicat Anette Dudac, o tânără cunoscută pentru frumusețea sa în cadrul comunității armene, dar și pentru destinul tragic, fiind răpusă la o vârstă fragedă. Monumentul este reprezentat printr-o statuie în mărime naturală a tinerei, care ține în mână planurile bisericii aflate în curtea cimitirului.
Fiecare monument funerar spune, într-o manieră simbolică, povestea celui dispărut, prin metafore sculptate în piatră, busturi sau statui realizate la scară reală. În prezent, s-au păstrat 26 de astfel de monumente funerare deosebite.
Acestea au fost realizate în perioada 1850–1916 de meșteri veniți din importante centre europene, precum Milano, Geneva, Vienna, Constantinople, Athens și Chernivtsi. Acești artiști erau specializați în arta funerară, lucrările lor necesitând o măiestrie deosebită și implicând costuri ridicate, atât din punct de vedere al execuției, cât și al materialelor folosite, de la piatră la marmură.
Printre sculptorii care au contribuit la realizarea acestor monumente se numără Eduard Hauser, Hans Bernard și R. Stresnack.
Sursa – Ionuț Haidău
