Un copil nu semnalează aproape niciodată „nu văd bine”, deoarece percepe lumea așa cum a cunoscut-o dintotdeauna. Din acest motiv, problemele de vedere sunt adesea identificate tardiv, frecvent după apariția dificultăților școlare sau a durerilor de cap recurente. Există, totuși, anumite indicii care pot sugera că un copil nu are o vedere optimă.
Un studiu publicat în 2025 de Jama Network Open indică faptul că doar o oră petrecută zilnic în fața ecranelor digitale poate crește riscul de miopie cu aproximativ 21%. Riscul crește proporțional cu timpul petrecut în fața acestor ecrane.
Miopia – caracterizată prin vederea neclară la distanță – a înregistrat o creștere semnificativă în ultimele decenii. Dacă în anii 1970 aproximativ 25% din populație era mioapă, astăzi procentul este estimat la circa 42%. Cercetările sugerează că până în 2050, aproape 50% din populația globală ar putea fi afectată de miopie.
Stilul de viață modern contribuie semnificativ la această tendință. Defectele de refracție, precum miopia, hipermetropia (dificultate în a vedea clar la aproape) sau astigmatismul (vedere distorsionată sau încețoșată la orice distanță), pot afecta capacitatea copilului de a vedea clar la tablă, de a citi sau de a desfășura activități cotidiene.
Există anumite comportamente pe care părinții le pot observa fără a necesita echipament medical. Informațiile furnizate de Johns Hopkins Medicine indică faptul că anumite gesturi sau obiceiuri repetate pot semnala necesitatea unei evaluări oftalmologice:
Acesta este unul dintre cele mai comune semne că un copil încearcă să compenseze o vedere neclară. Prin strângerea pleoapelor, cantitatea de lumină care pătrunde în ochi este redusă, iar imaginea poate deveni temporar mai clară.
Copiii adoptă instinctiv acest gest când încearcă să distingă detalii aflate la distanță – de exemplu, textul de pe tablă, subtitrările de la televizor sau un obiect îndepărtat. Dacă acest comportament apare frecvent în astfel de situații, poate indica miopie sau un alt defect de refracție. Uneori, mijirea ochilor se manifestă doar în anumite contexte – în clasă, la cinema sau în timpul activităților sportive – când copilul trebuie să perceapă detalii la distanță.
Pentru părinți, un indiciu important este repetarea constantă a acestui comportament. Dacă apare frecvent atunci când copilul încearcă să vadă ceva mai departe, este recomandat un consult oftalmologic.
Un alt semn frecvent este apropierea excesivă de obiectele pe care copilul le privește. Copiii cu vedere neclară la distanță tind să se apropie foarte mult de televizor, tabletă sau telefon pentru a vizualiza mai bine imaginea. Același comportament poate fi observat la citit sau scris, copilul apropiind caietul sau cartea de ochi sau aplecându-și capul peste pagină.
Uneori, părinții interpretează acest comportament ca o problemă de postură și încearcă să-l corecteze, cerându-i copilului să stea drept. În realitate, acesta poate fi modul prin care copilul încearcă să compenseze lipsa clarității vizuale.
Miopia este cea mai frecventă explicație pentru acest comportament. În cazul acestei afecțiuni, imaginea obiectelor aflate la distanță este neclară, iar copilul încearcă instinctiv să reducă distanța pentru o vizualizare mai bună.
Un copil cu vedere neclară depune un efort suplimentar pentru a focaliza imaginea. Acest efort poate genera dureri de cap, în special după perioade prelungite de citit, scris sau utilizare a dispozitivelor digitale. Durerea apare frecvent în zona frunții sau în jurul ochilor și poate fi însoțită de senzația de oboseală oculară.
Sursa https://www.hotnews.ro
