Cum au ajuns extratereștrii și scenele de acțiune din „Hope”, cel mai scump film sud-coreean făcut vreodată, în Munții Retezat și pe Valea Sâmbetei, Făgăraș? Alegerea României nu a fost întâmplătoare. Regizorul Na Hong-jin a vizitat zeci de locații și a ales Munții Carpați pentru decorul sălbatic de care avea nevoie. HotNews a discutat cu Răzvan Gheorghiu, unul dintre profesioniștii români care a lucrat la super-producția coreeană, ce a intrat în acest weekend și în cinematografele românești. „Retezatul este absolut spectaculos”, a povestit Gheorghiu.
Regizorul filmului, Na Hong-jin, a declarat în interviuri că echipa a analizat munți din mai multe țări europene și a considerat că România oferea combinația potrivită de teren, dar și sprijin pentru producție. Astfel, pădurile din Carpați și caii din România au devenit personaje într-o poveste apocaliptică în care creaturile extraterestre, luptele, urmăririle cu mașini și caii se întâlnesc într-un spectacol cinematografic cu un buget estimat la aproape 100 de miliarde de woni, circa 74 de milioane de dolari.
Printre profesioniștii români care au lucrat la producție se numără Răzvan „Horsay” Gheorghiu, creditat în „Hope” cu ambele sale roluri – „Stunt Coordinator: Romania” și Horse Master.
Gheorghiu are în spate 27 de ani de activitate și participarea la peste 200 de producții internaționale și românești. Pentru „Hope”, a coordonat alături de echipa sa secvențe de acțiune și cascadorii ecvestre senzaționale, dar în care siguranța actorilor și a cailor a trebuit să fie pusă laolaltă cu exigențele unui regizor cunoscut pentru atenția obsesivă acordată detaliilor.
HotNews a discutat cu Răzvan Gheorghiu despre cum se construiește o cascadorie pentru o producție de asemenea dimensiuni, cum au fost pregătiți caii și actorii, ce a presupus lucrul cu echipa coreeană și câtă muncă, risc și coordonare se ascund în spatele câtorva secunde de acțiune pe care spectatorul le vede pe ecran.
– Când ați intrat în acest proiect cinematografic și care au fost responsabilitățile dumneavoastră, concret?
– Răzvan Gheorghiu: În cadrul acestei producții am ocupat ambele poziții de conducere, atât stunt coordinator, cât și cea de „horse master”. Stunt coordinatorul se ocupă cu designul secvențelor de acțiune, coordonarea cascadorilor, cât și a actorilor în secvențele periculoase care implică lupte, zboruri fantastice, căzături de pe cai etc. Horse masterul dresează, antrenează și furnizează cai pentru industria cinematografică, se ocupă totodată și de logistica de transport și cazare a cailor, îngrijitorilor etc., iar pe platourile de filmare, în permanență, supraveghează și ține sub control caii, cât și elementele cu care acești cai vin în contact (poziționarea camerelor, asistă actorii în permanență etc.).
– Câte zile ați lucrat efectiv la „Hope” în România și cum s-au împărțit filmările între Retezat și zona Făgăraș – Valea Sâmbetei? Din informațiile publice, în Retezat s-a filmat 29 de zile, iar Valea Sâmbetei a fost folosită pentru alte secvențe de acțiune.
– Producția unui film începe cu mult înainte de a da motor la camere pentru prima dată. În cazul nostru, cu aproximativ 10 luni înainte am primit scenariul. Câteva luni mai târziu am mers cu regizorul, omologul meu coreean și echipa de producție în diverse locații pentru a găsi și stabili unde și ce este posibil să realizăm conform scenariului și, ulterior, am intrat cu 6 săptămâni înainte de a ne muta în Retezat în repetarea și pregătirea secvențelor de acțiune, împreună cu echipa mea, cât și cu cea coreeană, mai întâi în baza noastră ecvestră de lângă București și ulterior direct în locațiile din Retezat.
– Cum a arătat o zi de filmare pentru dumneavoastră pentru „Hope”?
– O zi de filmare începe foarte devreme. În cazul nostru, plecam la 5 dimineața la grajdurile unde țineam cazați caii, îmbarcam caii și parcurgeam aproximativ 1 oră până în locația de filmare, după care, la 7 dimineața, eram gata de filmare la set, cu cai, cascadori, echipamente, camioane etc.
– Când ați intrat în proiect, ce vi s-a cerut de fapt să construiți? Ați primit deja scenele și storyboardurile de la Na Hong-jin și trebuia să găsiți soluțiile tehnice pentru ele sau ați participat încă din faza de pregătire la conceperea scenelor de acțiune?
– Designul acestor secvențe de acțiune se realizează într-un mod foarte complex. Scenariul este cel care dictează ce urmează să se întâmple, iar regizorul este cel care adaptează, solicită, modifică scenariul în funcție de viziunea regizorală, aportul lui fiind esențial la realizarea acestor secvențe.
Storyboardurile apar mai târziu, când foarte multe detalii au fost deja parcurse, în așa fel încât aceste storyboarduri să reflecte cât mai în amănunt ceea ce se dorește să se realizeze. Noi oferim condițiile tehnice de realizare în așa fel încât să fie cât mai spectaculos, dar în maximă siguranță. Previzualizăm fiecare acțiune în parte cu ajutorul cascadorilor, prezentăm regizorului, iar el aprobă sau oferă indicii esențiale cu privire la acțiune.
– Regizorul Na Hong-jin a analizat peste 20 de păduri înainte să aleagă România, iar Retezatul a fost una dintre principalele locații. Din perspectiva dumneavoastră., ce are Retezatul atât de special și, în același timp, atât de dificil?
– Retezatul este absolut spectaculos. Îmi aduc aminte la prima interacțiune cu pădurea de acolo că mă simțeam ca și cum aș explora o pădure de pe altă planetă. Totul era sălbatic, cu plante cu aspect absolut exotic.
Sursa https://www.hotnews.ro
