Sarcasmul și autoironia sunt noile semne de alarmă ale depresiei la adolescenți. Părinții sunt primii care pot face diferența între glume și dureri emoționale ascunse

„Normal că nu m-a invitat nimeni, doar sunt super popular…”, „Glumesc, nu-mi pasă dacă nu mă place nimeni”, „Măcar dacă aș fi invizibil de tot” – replici spuse pe un ton ironic sau amuzat, dar care, repetate, pot ascunde retragere, lipsă de încredere și tristețe constantă. Într-o eră digitală dominată de social media și presiuni uriașe, adolescenții își comunică suferința prin sarcasm și autoironie. Pentru părinții care cred că acesta este doar „un stil”, trebuie spus clar: comportamentele subtile pot fi semne de depresie.

Sarcasmul poate părea doar o glumă, însă când devine constant și aduce și alte simptome poate ascunde tristețe adâncă. Studiile recente vorbesc de un nou tablou al manifestărilor depresiei la adolescenți – simptome discrete, dar reale. Diferența dintre „așa e el, mai ironic” și „poate e o suferință pe care o ascunde” nu este mereu ușor de identificat. Cum se deosebesc manifestările de stil personal de cele care indică o problemă emoțională reală?

Nu tot umorul este la fel, iar pentru adolescenți diferența poate conta enorm pentru sănătatea lor emoțională. Cercetările recente evidențiază patru categorii principale:

Mai multe studii longitudinale și meta-analize arată că adolescenții care folosesc frecvent umorul auto-defăimător prezintă, în timp, niveluri mai ridicate de simptome depresive, singurătate și chiar idei suicidare. Spre deosebire de sarcasmul ocazional sau glumele despre sine folosite în contexte pozitive, autoironia constantă, însoțită de retragere socială, poate indica o scădere a stimei de sine și o adaptare psihosocială deficitară.

Spre exemplu, un adolescent poate spune râzând: „Normal că nu m-a ales nimeni în echipă, sunt grozav la sport… în altă viață”, iar în alte ocazii: „Ce bine că sunt așa simpatic, de aia mă evită toți”. Spuse rar, pot fi doar expresii creative. Spuse aproape zilnic, mai ales în lipsa unor interacțiuni sociale pozitive, sunt un indicator de risc.

În contrast, adolescenții care utilizează umor afiliativ sau auto-întăritor tind să aibă o adaptare mai bună, relații mai apropiate și un nivel mai ridicat de bunăstare emoțională, potrivit unui studiu. Aceste tipuri de umor funcționează ca mecanisme de coping sănătoase, ajutându-i să depășească stresul și să se conecteze cu ceilalți.

Când sarcasmul ține de personalitatea creativă, prietenoasă și apare în contexte sociale diverse, fără izolare, este doar un stil de comunicare. Când însă devine un scut care acoperă retragerea, scăderea interesului pentru hobby-uri sau prieteni și evitarea responsabilităților casnice, atunci poate fi semn că în spatele glumei se ascunde o suferință reală, care are nevoie de atenție și sprijin.

Sursa https://www.hotnews.ro