Proiectul României la Bienala de Artă de la Veneția din 2026 este o instalație video-sonoră sculpturală despre Marea Neagră. Proiectul vorbește despre război, schimbările climatice și infrastructurile energetice și propune „un exercițiu de atenție” asupra unui ecosistem aflat în centrul unor crize globale, spune Corina Oprea, una dintre curatoarele expoziției, într-un interviu pentru publicul HotNews.
„Marea Neagră devine mai mult decât subiectul expoziției. Ea funcționează ca o prismă prin care putem privi lumea contemporană. În apele ei se întâlnesc dinamica mediului marin, infrastructurile energetice, războiul, migrațiile și timpul geologic. Privind și ascultând această mare, înțelegem că nicio criză nu este doar locală și că niciun ecosistem nu există izolat”, povestește Corina Oprea, co-curatoare alături de Diana Marincu, în cadrul „Black Seas – Scores for the Sonic Eye / Marea Neagră la plural – Compoziții pentru ochiul sonor”, proiectul României prezent la Bienala de la Veneția 2026.
„Anca Benera și Arnold Estefán dezvoltă de mulți ani o practică artistică aflată la intersecția dintre cercetare, științele mediului și geopolitică. Lucrările lor pornesc adesea de la materiale foarte concrete – minerale, plante, infrastructuri, tehnologii sau arhive – pentru a înțelege relațiile dintre natură, economie și putere.
Apreciez foarte mult la practica lor faptul că nu ilustrează teme politice, ci creează situații în care procese complexe devin perceptibile. În acest proiect, colaborarea cu oceanografi, speologi, muzicieni și cercetători nu este un element decorativ, ci face parte din însăși structura lucrării. Rezultatul este o practică artistică în care cercetarea și sensibilitatea estetică nu sunt separate, ci se susțin reciproc”, explică Oprea pentru Hotnews.
Curatoarea subliniază cum „mai mult decât o expoziție despre Marea Neagră, proiectul propune un exercițiu de atenție. Ne invită să observăm procesele lente care susțin viața și să înțelegem că responsabilitatea față de lume începe prin felul în care alegem să o percepem.”
Corina Oprea este curatoare și scriitoare și activează în domeniile artei contemporane, performance-ului și culturii vizuale. Cu un doctorat de la Universitatea Loughborough (Marea Britanie), în prezent este curatoare invitată la IASPIS – Programul Internațional Suedez pentru Arte Vizuale, Design și Arhitectură din Stockholm, asta după ce a fost membră a echipei curatoriale pentru Timișoara 2023 – Capitala Europeană a Culturii, a ocupat funcții curatoriale la Moderna Museet (Stockholm) și a fost directoare artistică la Konsthall C (Stockholm).
Stabilită la Stockholm, cu o experiență, atât națională, cât și pe scena culturală suedeză, Corina Oprea a povestit atât despre diferențele dintre cele două societăți din punctul de vedere al proiectelor artistice, cât și din perspectiva lucrurilor pe care le pot învăța una de la cealaltă.
Curatoarea precizează cum fiecare scenă artistică este foarte diversă, dar există diferențe structurale. Spre exemplu, aduce în vedere cum în Suedia există o investiție constantă în infrastructura culturală și în cercetarea artistică, care nu este văzută ca o etapă secundară, ci ca parte esențială a practicii artistice. „Instituțiile au posibilitatea să dezvolte proiecte pe termen lung, iar artiștii și curatorii beneficiază de timp – iar timpul este una dintre cele mai importante resurse în cultură.”
În România, după cum spune, a întâlnit o extraordinară capacitate de improvizație și o energie remarcabilă. „Mulți artiști și curatori lucrează în condiții dificile, dar tocmai această precaritate a generat forme foarte inventive de colaborare și solidaritate. Există o flexibilitate și o capacitate de a construi proiecte împreună pe care o admir foarte mult. Ideal ar fi ca aceste două modele să se întâlnească. România ar avea nevoie de o investiție mai consistentă și mai predictibilă în cultură, iar țările nordice ar putea învăța uneori din această capacitate de a lucra interdisciplinar și de a crea comunități în jurul proiectelor artistice.”
A ales să nu rămână în țară și să profeseze internațional, pentru că a simțit mai degrabă să lucreze între contexte diferite, deoarece problemele care o preocupă (ecologia, memoria, infrastructurile, solidaritatea sau relația dintre artă și politică) nu pot fi înțelese dintr-o singură perspectivă națională. „Ele sunt, prin definiție, transnaționale”, spune ea.
În cadrul expoziției prezente la Pavilionul României, Corina spune că ea și Diana Marincu au dezvoltat cadrul conceptual al proiectului și au însoțit cercetarea artiștilor pe parcursul ultimului an.
Corina Oprea mărturisește că și-au dorit să gândească pavilionul mai degrabă ca un ecosistem decât ca o succesiune de lucrări. Așa cum descrie, aici nu există un traseu liniar și nici o separare clară între lucrări, iar imaginea, sculptura și sunetul funcționează ca un singur organism.
„Compoziția sonoră realizată împreună cu Simina Oprescu nu însoțește imaginile, ci construiește spațiul. Ea este alcătuită din date oceanografice, ritmuri ale apei și structuri acustice care fac perceptibile procese pe care în mod normal nu le putem vedea.
Performance-ul vocal al Dianei Miron introduce o dimensiune corporală a ascultării, iar întregul sistem sonor, dezvoltat împreună cu Laurențiu Cotac, transformă pavilionul într-un mediu acustic în care orientarea se face prin rezonanță, asemenea explorării subacvatice. Arhitectura expoziției realizata de Atelier Ad-Hoc este esențială în acest sens. Ea nu organizează spațiul prin delimitări rigide, ci creează un mediu în care vizitatorul se deplasează asemenea unui curent marin, construindu-și propriile conexiuni între elementele instalației”, continuă.
Cu privire la titlul proiectului – „Marea Neagră la plural – Compoziții pentru ochiul sonor” – Corina Oprea susține că avem tendința să vorbim despre Marea Neagră ca și cum ar fi un singur loc, când, în realitate este rezultatul întâlnirii dintre foarte multe istorii, ecosisteme și infrastructuri.
Sursa https://www.hotnews.ro
