Sâmbătă seara, Cinema Unirea a găzduit primul eveniment din noul an. A fost o proiecție specială pentru ”Fluturi de noapte”, un film despre cântăreața Marina Voica, stabilită de ceva ani la Breaza, acolo unde locuiește singură.
Lungmetrajul tânărului Andrei Răuțu este greu de încadrat într-o categorie, fiindcă nu a fost nici artistic, nici documentar și nici biografic.
Și atunci ce a fost? Asta poate că s-au întrebat și cei aproximativ 400 de botoșăneni care au umplut din nou sala cinematografului condus de inimosul Viorel Hrițcu.
Regizorul a explicat că nu și-a propus să facă un film biografic întrucât nu avea drept de utilizare a imaginilor din timpul îndelungatei cariere artistice a îndrăgitei interprete.
Documentar nu a fost pentru că, deși înaintea difuzării și-a exprimat speranța ca publicul să afle lucruri pe care nu le cunoștea despre artistă, acestea au tot întârziat să apară.
Filmul nu prezintă viața Marinei Voica, nu oferă informații despre familia acesteia, despre carieră, despre iubirile sale.
Iar despre artistic nu poate fi vorba.
O înlănțuire de discuții dintre cântăreață și regizor, în care de o mulțime de ori venerabila artistă nu înțelegea întrebările fiindcă pur și simplu nu le auzea sau pentru că erau adresate într-un limbaj ”gen 2026”. Sau ”gen 2021” ori 2022 și 2023, când au fost luate cadrele.
Printre aceste dialoguri s-au strecurat câteva imagini din culisele unor spectacole la care octogenara s-a regăsit pe afiș.
În casă sau în studio, Marina Voica a fost surprinsă în câteva ipostaze oarecum stânjenitoare. Chinuindu-se să cânte, dar nereușind din cauza corzilor vocale care nu prea o mai ascultă ori din pricina faptului că nu reușea să memoreze versurile.
Dincolo de asta, chiar în varianta lungmetrajului difuzat pe marile ecrane, Marina Voica și-a exprimat de mai multe ori nemulțumirea față de modul în care este filmată. ”Prea de aproape” nu poate fi un cadru pe care să și-l dorească o artistă care anul acesta face nouă decenii de viață. Și probabil nici cel în care este surprinsă într-un capot cu genunchii dezgoliți.
Astfel că, la finalul proiecției, aplauzele au fost scurte și firave. Unii cinefili au preferat să părăsească sala înainte ca în fața lor să își facă apariția regizorul pentru care ”Fluturi de noapte” a fost primul său lungmetraj.
Alții au rămas în sală și l-au supus unui tir de întrebări. Una dintre acestea a fost dacă interpreta a văzut filmul?
Da! Și...
”Au fost multe lucruri care la început nu prea îi conveneau, dar după aia a început să iubească filmul”, a răspuns regizorul.
Replica unei spectatoare a fost acidă: ”am văzut!”
Printre altele, cinefilii au aflat astfel că piesa care a dat titlul filmului și pe care Marina Voicu se tot chinuia să o cânte nu a mai fost înregistrată. Și, în consecință, nici nu a avut videoclipul despre care regizorul îi spunea artistei în film că și-ar dori să îl realizeze.
Andrei Răuțu, regizor
”Mă bucur mult că ați fost prezenți, că ați văzut filmul și pot să vă spun doar pe scurt câteva informații despre film. Am filmat timp de trei ani la el, un an a durat și montajul de după. Foarte importantă și partea de montaj”.
Andrei Răuțu are 39 de ani și a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale din București la 30 de ani, un an mai târziu obținând și licența.
De ce și-a dorit să facă acest film?
”Pentru contrastul între fragilitatea exterioară aparentă și forța interioară”.
Și pentru că și-a iubit mult bunicii pe care nu îi mai are și că s-a regăsit cumva în postura de a discuta cu ei dialogând cu Marina Voica.
De la care rămânem cu câteva cuvinte memorabile:
”Iubirea este boală. Ești bolnav, du-te acasă!”
”Dragostea este foarte periculoasă, este ca o gheață foarte subțire”.
”Obosești să fii totdeauna îndrăgostit”.
Și cu tânguirea artistei, că sufletul îi este încă atât de tânăr. Și că încă iubește...
