Îmbătrânirea reprezintă cel mai semnificativ factor de risc pentru dezvoltarea cancerului. Statisticile indică faptul că jumătate dintre diagnosticele de cancer sunt stabilite la persoane cu vârsta de peste 67 de ani. Specialiștii subliniază că acest fenomen nu se datorează exclusiv acumulării de mutații genetice odată cu înaintarea în vârstă, ci și diminuării capacității organismului de a elimina celulele defecte.
La nivelul Uniunii Europene, aproximativ 75% dintre cazurile de cancer sunt depistate după vârsta de 60 de ani, conform datelor Parlamentului European. În Marea Britanie, peste o treime din cazurile noi (36%) apar la persoane de 75 de ani sau mai mult, iar în Statele Unite, 90% dintre diagnostice sunt stabilite după vârsta de 50 de ani.
În România, majoritatea cazurilor de cancer (55,4%) sunt descoperite între 60 și 79 de ani, potrivit Institutului Național de Sănătate Publică. Aproximativ 29% dintre pacienți au vârste cuprinse între 40 și 59 de ani, în timp ce bolile oncologice la tineri rămân rare, cu 6,7% dintre cazuri în intervalul 20–39 de ani și doar 0,8% înainte de 20 de ani. Vârsta medie la diagnostic este de 64,3 ani pentru femei și 64,9 ani pentru bărbați.
Un studiu publicat în 2020 în British Journal of Cancer, realizat de cercetătorii Ezio Laconi, Fabio Marongiu și James DeGregori, a analizat motivele pentru care, deși celulele acumulează mutații pe parcursul vieții, majoritatea cancerelor apar abia după vârsta de 50 de ani.
„Un adult are aproximativ 40 de trilioane de celule. Este uimitor cât de bine reușește evoluția să mențină cooperarea dintre ele timp de decenii, înainte ca tumorile maligne să devină o problemă”, notează autorii studiului.
Explicația rezidă în biologia evoluționistă. Organismul uman a fost conceput să funcționeze eficient pe durata necesară reproducerii și creșterii copiilor. În trecut, puțini oameni atingeau vârste de 60 sau 70 de ani, din cauza bolilor infecțioase, a lipsei hranei și a pericolelor din mediu. Mecanismele de protecție celulară împotriva transformărilor canceroase au fost astfel calibrate pentru o durată de viață mai scurtă decât cea actuală.
Odată cu vârsta, mutațiile se acumulează în ADN, iar unele dintre ele pot declanșa cancerul. Cancer Research UK menționează că „vârsta înaintată este principalul factor de risc pentru cancer, reflectând acumularea de daune în ADN-ul celular de-a lungul timpului”. Această explicație, deși corectă, este considerată incompletă.
Cercetările recente indică o importanță decisivă a mediului în care funcționează celulele. Țesuturile îmbătrânite devin mai vulnerabile, inflamația se accentuează, sistemul imunitar reacționează mai lent, iar procesele de reparare celulară sunt slăbite. În acest context, celulele cu mutații au șanse mai mari să se dezvolte.
Echipa coordonată de Ezio Laconi a observat că aceleași mutații oncogene, eliminate rapid de țesuturile tinere, pot prolifera în cele îmbătrânite. În experimentele pe șoareci, mutațiile introduse în celulele stem din măduva osoasă tânără erau eliminate natural, însă în măduva șoarecilor vârstnici s-au multiplicat.
„Țesuturile tinere suprimă cancerul prin menținerea unui mediu sănătos care sprijină celulele normale. Țesuturile îmbătrânite permit și chiar favorizează dezvoltarea clonelor de celule anormale”, explică autorii în British Journal of Cancer.
Statisticile relevă o evoluție similară pentru cele mai frecvente tipuri de cancer, chiar dacă etiologia lor diferă. Vârsta medie la diagnostic este de 63 de ani pentru cancerul de sân, 66 de ani pentru cel colorectal, 71 de ani pentru cancerul pulmonar și 68 de ani pentru cel de prostată. Toate aceste incidențe încep să crească vizibil după vârsta de 50 de ani.
Potrivit datelor Institutului Național pentru Cancer din SUA, vârsta medie la diagnostic pentru cancerul de sân la femei era de 62 de ani. Datele din Marea Britanie arată că doar 1,9% dintre cazuri apar între 20-34 de ani, 8,4% între 35-44 de ani, dar 25,6% între 55-64 de ani și 24,8% între 65-74 de ani.
Același tipar se observă și în cazul bolilor oncologice cauzate de factori externi. Cancerul pulmonar la fumători sau cel de piele, asociat cu expunerea la soare, se dezvoltă tot mai des la vârste înaintate. Fumatul determină cine va dezvolta boala, însă vârsta influențează momentul apariției. Chiar și în cazul expunerilor timpurii și intense, cancerele rareori apar înainte de maturitate.
Explicația propusă de cercetători este că organismul tânăr are o capacitate superioară de a repara și elimina celulele afectate. Țesuturile tinere reușesc, pentru o perioadă, să țină sub control daunele produse de factori precum fumul de țigară sau radiațiile ultraviolete.
Corpul uman dispune de multiple sisteme care previn apariția cancerului. La nivel celular, celulele deteriorate pot fi eliminate prin apoptoză (moarte celulară programată) sau pot fi oprite definitiv din diviziune prin senescență. Concomitent, sistemul imunitar are rolul de a recunoaște și distruge celulele care se comportă anormal.
Sursa https://www.hotnews.ro
