În timpul unui concert recent la Arenele Romane, Andrei Ovidiu Cojocaru, cunoscut sub numele de COJO, a demonstrat că muzica poate fi un act civic. El a încurajat tinerii „să nu lase să se stingă” energia protestelor pentru o justiție corectă. „Cred că suntem din ce în ce mai amorțiți și fără speranță”, a declarat artistul într-un interviu pentru HotNews. COJO consideră că „tinerii o să fie mereu cea mai mare putere de schimbare într-o societate” și simte nevoia să-i încurajeze.
Într-o perioadă în care tânăra generație caută răspunsuri și sens, puțini artiști reușesc să îmbine sinceritatea cu forța mesajului ca Andrei-Ovidiu Cojocaru, alias COJO.
De la discursuri despre violența împotriva femeilor și responsabilitatea socială, până la piese care surprind realitatea imediată, Cojo construiește o muzică ce respinge superficialitatea și invită la reflecție.
În interviul pentru HotNews.ro, COJO a vorbit despre rolul artistului în societate și despre cum arta poate fi relevantă ca forță de transformare socială, nu doar ca divertisment.
– Pe scenă, la Arenele Romane, ai făcut un apel către public să „nu lăsăm chestia asta să se stingă”. Te-ai referit la protestele de după documentarul „Justiția capturată”. Ce te-a motivat și cum vezi rolul unui artist într-un context civic sensibil?
– COJO: Cred că suntem din ce în ce mai amorțiți și fără speranță într-o țară în care nu s-a schimbat mare lucru după protestele din 2017.
E greu să-i mai faci pe oameni să creadă în democrație. De asta, când se aprinde un fitil care poate să ne adune din nou pentru cauza comună – abolirea sistemului corupt – nu trebuie lăsat să se stingă. E uriaș faptul că magistrați au avut curajul să vorbească despre cât de grav bolnav e sistemul.
Pentru mine, documentarul „Justiția Capturată” scoate la iveală multe „OUG 13” deja promulgate.
Am fost martori la durerea pe care o simțim cu toții de după ‘89 încoace și sper să nu fie în van riscul pe care și l-au asumat oamenii ăștia, în speranța că se pot baza pe noi să producem împreună o schimbare în timp. Dacă la protestele OUG 13 s-a simțit ca o victorie abrogarea ordonanței și intrarea lui Dragnea la pușcărie, cred că deja am înțeles cu toții că ce se întâmplă în sistemul ăsta nu se va rezolva niciodată doar printr-o demitere, ci printr-un milion de oameni care ies în stradă săptămânal dacă e nevoie.
– În mesajul tău ai invocat generația Z și implicarea tinerilor în societate. Cum ai descrie legătura dintre muzica pe care o faci și activismul civic al publicului tău?
– Cred că tinerii o să fie mereu cea mai mare putere de schimbare într-o societate. Eu am crescut cu o muzică frustrantă, lipsită de speranță, acidă, dar care mai mult își plângea de milă decât să inspire pe problematica socială.
Am simțit că generațiile de la Revoluție încoace au fost complet lobotomizate și și-au baricadat încrederea după propria persoană care se lamentează în prosperitatea individuală, capitalistă și au denumit acest cinism existențial separatist: „maturitate”.
Poți să-i judeci? Da. Poți să îi înțelegi? Categoric. Au trecut prin multe, au rămas fără energie, nu îi critică nimeni că nu mai sunt bătăioși cum erau la 20 în trecut, dar măcar să aibă încredere, încredere în noi, cei de 20 din prezent, că ne bate la fel inima cum le bătea și lor.
Pe lângă propaganda continuă a fiecărei tabere politice și manipularea delirantă de pe social media, ruptura asta dintre oameni, care se reflectă și în imposibilitatea de a mai avea încredere unii în alții, să ne adunăm în număr covârșitor în stradă, își are rădăcinile până în certurile de acasă cu părinții, care nu-i mai înțeleg pe copii și invers.
Eu fix asta îmi doresc să fac prin muzica mea și prin platforma vocală pe care mi-o oferă, să aduc oamenii împreună, să împac un tată sau o mamă cu un copil și să-i conving apoi că merită să lupte în continuare împreună pentru drepturile lor.
– Unii artiști evită implicarea politică sau socială pentru „a nu polariza publicul”, cel puțin așa susțin mulți dintre ei. De ce ai ales tu să iei o poziție publică într-un moment atât de tensionat?
– Motivul pentru care artiștii evită implicarea politică, vă spun cu mâna pe inimă că n-are nicio legătură cu vreun principiu moral și solemn de empatie trăiristă a bieților artiști, care nu vor ei, sărmanii, să divizeze lumea.
E strict legat de bani sau influență. Oricine încearcă să vă convingă de altceva, mănâncă verzi și uscate ori de teamă, ori ca să vă mânjească ochii, ori fiindcă s-a convins pe sine atât de profund că o face (sau mai bine, că n-o face) pentru binele societății, încât a uitat de propria minciună.
La finalul zilei, dacă susții ceea ce crezi și nu te interesează repercusiunile, vei pierde în primul rând bani, fiindcă orice industrie artistică are la bază business-uri care pot exista doar dacă au profit, iar maximizarea profitului se face doar printr-un număr cât mai mare de cumpărători sau investitori.
Sursa https://www.hotnews.ro
