Există poveşti care refuză să rămână îngropate în arhive sau sub cruci acoperite de muşchi. Ele revin, discret, dar stăruitor, cerând să fie spuse din nou – nu pentru senzaţional, ci pentru adevăr, memorie şi demnitate.
Frumoasa adormită din Suceava este o asemenea poveste: una reală, profund umană, despre o tânără care a ars prea repede şi despre un oraş care, fără să ştie, şi-a pierdut o parte din suflet.
Aceasta nu este doar istoria Liviei Dimitriu. Este şi o meditaţie despre fragilitatea fericirii, despre gloria trecătoare şi despre iubirea care continuă dincolo de moarte.
„Nu există suferinţă mai mare decât amintirea fericirii trecute, în timp de nenorocire.” (Dante Alighieri)
Totul începe de la un mormânt din Cimitirul Pacea, odinioară loc de pelerinaj pentru suceveni. Astăzi, timpul şi nepăsarea au aşternut peste el un văl de tăcere. Căutarea identităţii acestei „frumoase adormite” a durat luni întregi şi a scos la iveală o poveste cutremurătoare, în care realitatea întrece ficţiunea.
Ana Călinescu a fost o femeie elegantă, cultă, asistent medical dedicat, cu o viaţă personală marcată de rupturi dureroase. Căsătoria cu medicul Nicolae Dimitriu, urmată de divorţ şi de separarea de fiica sa, Livia, a lăsat răni adânci. A doua căsătorie, cu maiorul Costache Mucileanu, a fost una a stabilităţii, nu a iubirii.
În acest climat de decenţă rece şi ambiţie, începe viaţa Liviei.
Născută sub semnul unei prevestiri sumbre, Livia Dimitriu avea să contrazică, pentru o vreme, orice fatalism. Elevă strălucită, frumoasă şi modestă, ea devine, în 1967, Miss Regiune la Suceava – un titlu rar în plin comunism, sub deviza „Muncă, Tinereţe, Frumuseţe”. Avea doar 17 ani şi o lumină aparte în priviri.
Studentă la Drept, la Iaşi, şi dansatoare în Ansamblul „Doina Carpaţilor”, Livia îl întâlneşte pe Viorel M., tânăr muzician botoşănean. Dragostea izbucneşte fulgerător. După doar două săptămâni, cererea în căsătorie devine realitate, urmată de o nuntă ca în poveşti.
Fericirea părea definitivă.
Întoarsă de la Iaşi, fericită pentru nota 10 obţinută la o restanţă, Livia porneşte spre Suceava cu o maşină de ocazie. Şoferul, aflat sub influenţa alcoolului, pierde controlul volanului. Accidentul este devastator.
Internată în comă de gradul III la Spitalul Judeţean Botoşani, Livia se stinge la miezul nopţii. Avea doar 20 de ani.
Peste 5.000 de oameni participă la funeralii. Livia este îmbrăcată în alb, ca o mireasă. Oraşul întreg plânge. Mirele, Viorel, suferă un preinfarct la marginea mormântului. Durerea devine colectivă.
Pe piatra funerară, mama Anei lasă o confesiune sfâşietoare, un dialog etern între mamă şi fiică. Ana Mucileanu va veni zilnic la mormânt până în 1999, când se va stinge şi ea.
Astăzi, odihnesc împreună.
Mormântul Liviei Dimitriu este aproape uitat, dar poezia săpată în piatră încă vorbeşte despre puritate, iubire şi depărtare de lume. Ea rămâne Frumoasa adormită din Suceava – un simbol al unei generaţii curate, o poveste care merită spusă mai departe.
Pentru că unii oameni nu dispar printre cruci. Ei devin lumină, scrie Lucian Dimitriu în publicația crainou.ro
