Cele aproape șase săptămâni de război în Iran s-au încheiat, cel puțin pentru moment, cu președintele american Donald Trump revendicându-și victoria, însă armistițiul dintre SUA și Iran consfințește o realitate dură: o guvernare radicală la Teheran, bine înrădăcinată, care deține controlul asupra Strâmtorii Ormuz și cu o pârghie puternică asupra piețelor energetice mondiale și a rivalilor din Golf, afirmă analiști citați de agenția de presă Reuters.
Undele de șoc s-au propagat în toată această perioadă, contribuind la tensiuni economice globale și aducând conflictul în țările vecine din Golf, ale căror economii depind de stabilitate.
„Acest război va fi amintit ca o gravă eroare strategică a lui Trump. Una ale cărei consecințe au remodelat regiunea în moduri neintenționate”, a declarat, pentru Reuters, Fawaz Gerges, specialist în chestiunile legate de Orientul Mijlociu.
Înainte de război, strâmtoarea Ormuz – un pasaj îngust prin care trece aproximativ o cincime din petrolul și gazul mondial – era tratată oficial ca o cale navigabilă internațională. Iranul o monitoriza, hărțuia navele și le intercepta sporadic, dar nu a ajuns să-și impună controlul deplin.
În noua realitate, Teheranul a trecut de la urmărirea tancurilor petroliere la dictarea efectivă a condițiilor. În prezent, Teheranul funcționează ca gardian de facto al acestei rute maritime cruciale și decide în mod selectiv asupra trecerii și asupra condițiilor. Iranul dorește chiar să le perceapă navelor o taxă pentru trecerea lor în siguranță prin strâmtoare, în timpul armistițiului, după cum a dezvăluit miercuri Financial Times.
În plus, Iranul a dat dovadă de rezistență în fața atacurilor susținute și și-a păstrat capacitatea de a escalada conflictul, exercitându-și influența pe mai multe fronturi și în puncte strategice de strangulare. Sfera sa de influență se extinde prin Liban și Irak, prin intermediul Hezbollahului și al milițiilor șiite, și până la strâmtoarea Bab el-Mandeb din Marea Roșie, valorificând sfera de influență a aliaților săi din Yemen – rebelii Houthi.
Pe plan intern, conducerea Iranului a rămas ferm la putere – chiar dacă economia țării este în ruine și mari porțiuni din infrastructură sunt distruse de bombele americane și israeliene.
„Ce a realizat de fapt războiul SUA-Israel?”, a întrebat Gerges. „O schimbare de regim la Teheran? Nu. Capitularea Republicii Islamice? Nu. Limitarea stocurilor de uraniu puternic îmbogățit ale Iranului? Nu. Încetarea sprijinului acordat de Teheran aliaților săi regionali? Nu.”
Iranul a absorbit bombardamentele păstrându-și – și, în unele cazuri, consolidându-și – instrumentele esențiale de putere, au afirmat patru analiști și trei surse guvernamentale din Golf care au discutat cu agenția internațională de presă citată.
Pe lângă controlul Iranului asupra Strâmtorii Ormuz, situația politică actuală, au remarcat aceștia, este caracterizată de un establishment mai brutal și mai puternic, de prezența unui material nuclear necontabilizat, de producția continuă de rachete și drone și de sprijinul constant acordat milițiilor regionale.
Reiterând narațiunea lui Trump, secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a susținut miercuri că Washingtonul a obținut o victorie militară decisivă și că programul de rachete al Iranului a fost practic distrus.
Statele Unite, Israelul și Iranul au convenit, în noaptea de marți spre miercuri, asupra unui armistițiu de două săptămâni, iar oficialii americani și iranieni sunt așteptați să poarte discuții începând de vineri, în Pakistan, pentru a găsi o soluție pe termen lung.
Deși armistițiul poate opri luptele, oficialii din Golf au afirmat că durabilitatea acestuia depinde de soluționarea conflictelor mai profunde care modelează peisajul de securitate și energetic al regiunii.
Orice acord care nu ajunge la o soluție cuprinzătoare riscă să consolideze influența Iranului, în loc să o limiteze, consideră aceștia.
Ebtesam Al-Ketbi, președintele Emirates Policy Center, a descris armistițiul ca o pauză fragilă – una care ar putea instituționaliza noi forme de instabilitate, dacă încetarea focului nu se extinde dincolo de o simplă încetare a ostilităților.
„Acest armistițiu nu este o soluție; este un test al intențiilor”, a declarat Ketbi pentru Reuters. „Dacă nu se transformă într-un acord mai amplu care să redefinească regulile de angajament – în Ormuz și pe toate teatrele de operațiuni prin intermediari – nu va fi decât o pauză tactică înaintea unei escaladări mai periculoase și mai complexe.”
„Dacă Trump ajunge la un acord cu Iranul fără a aborda problemele esențiale – rachetele balistice, dronele, grupările intermediare, îngrijorările legate de programul nuclear și regulile care guvernează Strâmtoarea Ormuz –, atunci conflictul rămâne, practic, nerezolvat, iar regiunea este expusă”, a declarat Ketbi.
Sursa https://www.hotnews.ro
