Una dintre imaginile care atrag imediat atenția este cea a spațiului sanitar. Toaleta se află practic în aceeași încăpere cu zona de chiuvetă, iar intimitatea era asigurată de o simplă perdea subțire.
În jur, pereții și pardoseala sunt murdare, iar obiectele rămase în locuință par abandonate de mult timp.
Alături se află ceea ce pare să fi fost bucătăria. Chiuveta este acoperită de murdărie și resturi, iar pe mobilier și în jurul acesteia sunt urme vizibile de neîngrijire.
Nu este vorba despre o locuință goală, lipsită de posibilități. Au rămas obiecte de uz casnic, veselă, haine și diverse lucruri strânse de familie de-a lungul timpului.
Printre obiectele abandonate se află și manuale școlare.
Este una dintre imaginile care dau o altă dimensiune poveștii. În locuința respectivă a trăit și un copil, iar lucrurile sale au rămas în urmă după evacuare.
Pe masă se văd obiecte de zi cu zi, veselă și diverse lucruri, în timp ce în jurul lor dezordinea și murdăria sunt omniprezente.
Situația ridică și o întrebare mai largă despre locuințele sociale și despre oamenii care ajung să trăiască în condiții dificile.
Există familii cu venituri foarte mici, oameni care abia reușesc să-și plătească facturile sau să pună mâncare pe masă, dar care își păstrează locuințele curate și îngrijite în măsura posibilităților.
Sărăcia și lipsurile nu înseamnă automat dezordine sau mizerie.
Imaginile din această locuință arată însă o situație dusă la un nivel greu de ignorat: o casă pusă la dispoziție de municipalitate, în care au locuit inclusiv copii, a fost lăsată în urmă într-o stare profund degradată din punct de vedere al curățeniei.
Dincolo de evacuare și de motivele juridice care au dus la ea, rămâne întrebarea despre cum s-a ajuns ca un spațiu destinat unei familii să arate astfel.
Pentru că o locuință socială poate fi modestă, veche și neîncăpătoare. Dar poate fi, în același timp, curată. Iar imaginile de după evacuare arată că, în acest caz, problema nu a fost doar lipsa banilor.
