Strănutul repetat, nasul înfundat, ochii roșii și tusea persistentă, simptome adesea asociate cu răceala la început de toamnă, pot indica de fapt alergia la ambrozie. Această plantă invazivă afectează un număr tot mai mare de copii din România.
Între sfârșitul lunii august și octombrie, milioane de particule de polen de ambrozie sunt eliberate în aer, în special în vestul, nord-vestul și marile orașe din România, inclusiv București. Pentru copiii sensibili, expunerea la acest polen poate declanșa rinită alergică, conjunctivită, crize de astm și absențe școlare. Detalii despre zonele afectate, simptome, scheme de tratament și măsuri de prevenție, precum și aspecte legislative, sunt prezentate în continuare.
Ambrozia (Ambrosia artemisiifolia) este o specie invazivă, cu polen puternic alergen. Cele mai ridicate concentrații de polen se înregistrează constant în vestul și nord-vestul țării (Banat, Crișana) și sunt în creștere anuală în zone urbane mari, cum ar fi București – Ilfov. Datele pe termen lung indică un trend ascendent al polenului în Timișoara și vestul țării între anii 2000-2010, cu un vârf al sezonului la sfârșitul verii și începutul toamnei.
Bucureștiul a raportat, în ultimul deceniu, ani cu o încărcătură mare de polen de ambrozie, având un impact semnificativ asupra sănătății publice urbane. Creșterea severității alergiei la ambrozie în 2024 este atribuită unor procese complexe, incluzând schimbările climatice, poluarea aerului și expansiunea ecologică a plantei.
La majoritatea copiilor sensibili, alergia la ambrozie se manifestă ca o rinită alergică sezonieră: strănut în salve, nas înfundat sau care curge, prurit nazal. Aceste simptome sunt frecvent însoțite de conjunctivită alergică – ochi roșii, lăcrimare și mâncărimi. Simptomele apar brusc în zilele cu vânt, uscăciune sau după furtuni, când polenul este dispersat, și se ameliorează în spații închise cu filtrare sau după ploi prelungite.
Diferențierea de viroze se face prin absența anumitor simptome: rinita alergică nu este însoțită de febră, alergia nu provoacă dureri în gât și nu este contagioasă. Mâncărimea nazală și oculară se intensifică la expunerea în aer liber și cedează la administrarea de antihistaminice sau corticosteroizi intranazali.
La copiii cu astm sau wheezing, expunerea la polen poate agrava tusea, wheezing-ul, dispneea și necesitatea de medicamente. Studii multicentrice demonstrează o asociere între expunerea la polen – în special cel de arbori și graminee – și un număr crescut de copii care ajung la Urgențe din cauza crizelor de astm. În cazul ambroziei, cercetările au stabilit o legătură directă între nivelul zilnic de polen din aer și intensitatea simptomelor nazale, oculare sau astmatice, chiar și cantități mici putând declanșa reacții puternice la copiii sensibili.
Dacă un copil prezintă pentru prima dată simptome sugestive de alergie la ambrozie, medicul va lua în considerare perioada sezonului polenic, istoricul familial de alergii și răspunsul copilului la tratament. Aceste indicii pot orienta către necesitatea unor teste alergologice, cum ar fi prick-testul cutanat sau dozarea IgE specifice (inclusiv pentru panalergene de ambrozie, precum Amb a 1).
Tratamentul alergiei la ambrozie se bazează pe două strategii complementare: tratamentul simptomatic (pentru ameliorarea rapidă a disconfortului) și tratamentul etiopatogenic (care vizează modificarea reacției organismului la alergen). Tratamentul simptomatic este progresiv, începând cu antihistaminice și spray nazal, până la corticosteroizi în cazuri severe. Cea mai eficientă abordare pe termen lung este imunoterapia, care poate induce remisiuni de durată, mai ales dacă este inițiată înainte de sezonul polenic.
1. Tratamentul simptomatic
Acesta trebuie început cât mai devreme, ideal la debutul sezonului de polen, pentru a preveni agravarea simptomelor.
Sursa https://www.hotnews.ro
