Adonis Tanța (31 ani), nominalizat la premiile Gopo 2026 la categoria „Cel mai bun actor în rol secundar” pentru rolul Fred din filmul „Kontinental ’25”, a povestit într-un interviu pentru HotNews despre începuturile neobișnuite ale carierei sale. Actorul a dezvăluit că a fost exclus din biserica penticostală după ce a apărut fumând într-un film.
– Cum a arătat copilăria dumneavoastră în Cluj-Napoca?
– Adonis Tanța: Asociez acea perioadă cu vara, deși aveam probleme acasă. Eram speriat de lume și de viață. Am început să fac teatru și artă de mic, jucându-mă mult pentru că nu-mi convenea ce era în jurul meu, în familie. Eram foarte săraci. Îmi amintesc că făceam scenete cu vecinii. Odată, dorind să mănânc la McDonald’s și neavând bani, am făcut felicitări și am mers cu o vecină mai mică la oameni, spunându-le că suntem de la Casa de Copii Pinocchio, și așa am strâns bani de McDonald’s. Era un fel de cerșeală, dar nu chiar, pentru că făceam și felicitările.
– Ați spus de mai multe ori că părinții v-au sprijinit financiar, ca să puteți să realizați filmele, cum a fost posibil acest lucru?
– Vin dintr-o familie simplă, penticostală; mama și tata au fost brutari și am două surori mai mari. La biserică am învățat să cânt. Eram foarte săraci, iar banii pentru filme au apărut când mama a plecat în Italia să lucreze, deoarece aveam o problemă gravă acasă: casa trebuia plătită, altfel am fi fost evacuați. Am făcut și un spectacol comic despre asta. Părinții m-au dus la liceul de muzică și au înțeles că e nevoie de bani pentru această meserie. Am primit bani pentru spectacole și filme, dar când spun bani, mă refer la sume precum 1000 de euro pentru spectacole, am realizat proiecte cu buget redus.
– Mama dumneavoastră ce a lucrat în Italia?
– S-a ocupat de oameni în vârstă, ca badantă. Părinții m-au validat mereu, ceea ce mi-a oferit libertate și încredere. Mama a lucrat în Italia 18 ani, cu veniri și plecări constante. Prima dată a plecat pentru 3 luni, pentru a plăti casa, apoi au apărut alte probleme și a constatat că se plătește mai bine. Am păstrat legătura des. Cred că, dacă mama nu pleca la muncă în străinătate, eu nu aș fi făcut această meserie, deoarece ai nevoie de susținere financiară.
Eu, cum am făcut conservatorul și liceul de muzică, mi-au luat pian, eram îmbrăcați frumos la recitaluri, că la conservator trebuie să te îmbraci în costume. Mama a spus mereu că e important să nu te simți umilit că nu ai bani.
– Câți ani aveați când a plecat mama dumneavoastră?
– Eram în clasa a doua, aveam opt ani. Îmi amintesc că a plecat cu autobuzul Atlassib. Mi-a zis să nu mă duc la școală, să stau cu tata și cu surorile mele. A fost o zi tristă, cu autobuzele acelea și cu mama plecând în Italia. Acum e întoarsă de mulți ani în țară, dar în familie încă discutăm despre asta.
A rămas tristețea că nu a fost alături de noi, dar, în același timp, a reușit să termine casa. Acum părinții o duc bine, datorită faptului că ea a plecat, și noi pe lângă ei. E diferit să fii un copil fără bani la școală și acasă să mănânci ce e, deși ai mei au făcut mereu să nu pară că nu avem, dar noi știam că n-avem.
– Biserica v-a oferit vreun sprijin în sensul ăsta?
– Biserica m-a ajutat mult, fiindcă eram nevoiași, ne duceau în tabără la mare. Era fain că n-am dus lipsa de a vedea lucruri. Dar banii mi se par foarte importanți, raportat la umilință. Am exploatat mult asta și la teatru, am făcut multe spectacole cu tematica banilor și a sărăciei, abordate comic; așa am trecut mereu peste aceste lucruri.
– Cum priviți faptul că e nevoie de foarte mulți bani ca să faci meseria pe care o aveți, care la rândul ei e prost plătită și subfinanțată?
– Ai nevoie de foarte mulți bani să o faci până o faci. Eu acum fac bani. Cred că sunt privilegiat că mă descurc din meseria mea, dar și muncesc toată ziua. Sunt în multe proiecte și nu am făcut niciun compromis să mă angajez unde nu mi-ar plăcea sau să fiu într-un spectacol care nu mi-ar plăcea, nu am prea făcut de-astea, deci cumva poate tocmai de asta am nevoie de susținere.
– În ce spectacol/film n-ați vrea să jucați niciodată?
– Într-un spectacol problematic, adică cu glume tâmpite, homofobe, glume că femeile sunt proaste și că-s curve. Dar n-am probleme să fac personaje de genul, chiar îmi place să joc personaje care sunt niște dobitoci, dar când spectacolul nu e acoperit de un concept care să transmită ceva bun în final, atunci n-aș juca nicidecum. Și nu aș mai juca acolo unde sunt regizori, regizoare care abuzează. Am lucrat și cu regizori și cu regizoare foarte agresive și culmea, situațiile astea au fost acolo unde spectacolul vorbea despre cum să facem o lume mai bună.
– Locuiți în Cluj-Napoca dintotdeauna. Vă mulțumește felul în care s-a dezvoltat orașul?
– Pe de-o parte da, pentru că, cel puțin în zona asta (n.r. centru), nu mai e atâta de jegos. Când eram mic totul era tare urât. Pe de-o parte mie îmi place că lucrurile se dezvoltă, pe de altă parte, mi se pare că acum nu știu a cui e orașul ăsta, că pare că e doar al oamenilor cu foarte mulți bani și asta mi se pare o problemă. Degeaba faci frumos doar pentru cine își permite să se plimbe sau să locuiască în centru.
– Ați simțit că orașul se întoarce împotriva dumneavoastră, în ciuda faptului că sunteți clujean?
– Da, din punct de vedere cultural. În primul rând, la capitolul fonduri, la cum susține primăria demersurile pe care noi le facem, care eu cred că aduc un plus. În al doilea rând, din punct de vedere financiar, cred că se întoarce împotriva mea. Eu nu stau cu părinții, că stau în chirie, deci eu plătesc 400 de euro chirie și atunci normal că se întoarce împotriva mea. Mă afectează ca un om care e din altă parte, până la urmă.
– Începuturile dumneavoastră artistice au rădăcinile în Biserica Penticostală, un mediu conservator. Cum ați ajuns la filme așa neconvenționale, precum ,,Kontinental 25” și ,,Dracula”?
– Este foarte conservator. Eu în biserică am învățat să cânt, toată lumea din familia mea cântă. Tot în biserică se făceau scenete de Crăciun, de Paști, în care am și jucat. În clasa a 12-a am scos un film de lungmetraj, se numea ,,La răscruce de drumuri” și am avut premieră cu colegii și cu prietenii de la biserică, iar mesajul era bun: cum să nu te droghezi, cum să nu fii un adolescent problematic, iar eu în filmul ăla am fumat, și atunci m-au dat afară din biserică şi nu m-au mai lăsat să cânt. Lucru care mie mi-a picat foarte rău.
Atunci prietenii mei s-au dezis că ,,vai Adonis e un om pierdut”. De atunci nu m-am mai dus la biserică, însă eu sunt un om credincios. M-aș duce dacă ar fi o biserică faină cum este în străinătate, deschisă. Tu ai dreptul la credință oricine și oricum ai fi.
Pentru că nu m-am mai dus la biserică, am început să fac artă ca lumea și nu mi-am mai pus întrebări despre ce e problematic sau ce le pasă lor că e aiurea sau nu. Nu mă mai interesează lucrul acesta, îți spun sincer, ce zice lumea de la biserică când mă vede pe mine în filmul,,Dracula”– no, să nu se ducă. Eu n-aș fi făcut filmele astea dacă n-ar avea un mesaj bun.
– Dar Fred din ,,Kontinental ’25” ce vrea să ne spună, apropo de nominalizarea Gopo?
– Fred e un fost student la Drept care a ajuns livrator de mâncare. El e un băiat care vorbește în dodii și în povești despre ce înseamnă să fii zen. Eu m-am așteptat să fiu nominalizat, mă miram dacă nu eram nominalizat. Cred că am făcut un rol bun, am scos două filme și am intrat în vizorul oamenilor.
Sursa https://www.hotnews.ro
