Cosmin Ciolac, adolescentul de 17 ani din Tudora pentru care, în ultimele luni, s-au făcut apeluri repetate pentru donare de sânge și trombocite, a murit la spital, la Cluj. Un destin frânt mult prea devreme, al unui copil care mai avea înainte o viață întreagă și care s-a luptat până în ultima clipă.
Vestea morții sale a adus durere în comunitatea din Tudora și în rândul celor care au aflat povestea lui și au încercat să îl ajute.
În ultimele luni, numele lui Cosmin a fost rostit în apeluri pentru donare de sânge și, mai apoi, de trombocite.
Oameni din Tudora și din alte localități au încercat să îi fie alături. Mulți botoșăneni au făcut deplasarea inclusiv până la Iași pentru a dona, răspunzând apelurilor familiei și comunității.
La începutul lunii septembrie, familia revenea cu un apel urgent pentru donatori de trombocite prin afereză. Cosmin avea grupa de sânge A pozitiv, iar oamenii erau rugați să menționeze numele său și secția în care era internat.
A fost o mobilizare impresionantă pentru un adolescent care își ducea propria luptă, departe de casă.
Acum, în locul apelurilor pentru donare au rămas mesajele de condoleanțe.
Cei care l-au cunoscut și cei care au urmărit lupta lui își iau acum rămas-bun prin mesaje pline de durere.
„Drum lin spre lumină, Cosmin! Bunul Dumnezeu să-ți primească sufletul curat în cetele Sale îngerești și să-ți dăruiască odihnă veșnică. Bunul Dumnezeu să vă dea credință, tărie și mângâiere în aceste momente, dragilor”, este unul dintre mesajele transmise familiei.
Un alt mesaj se adresează direct părinților, Alina și Romică:
„Sincere condoleanțe! Putere și mângâiere Alina și Romică, să vă dăruiască bunul Dumnezeu, iar sufletul lui bun și curat să fie așezat în împărăția cerurilor, alături de îngeri, de unde va veghea pe cei dragi!”
La doar 17 ani, Cosmin avea înaintea sa anii în care ar fi trebuit să își construiască visurile, să își facă planuri și să descopere lumea.
În schimb, ultimele luni din viața sa au însemnat spitale, tratamente și o luptă grea pentru fiecare șansă.
În jurul lui s-au strâns oameni care poate nu l-au cunoscut personal, dar care au vrut să îi ofere o șansă. Au distribuit apelurile, au căutat donatori și au făcut drumuri pentru a încerca să îl ajute.
Cosmin nu a plecat singur din această lume. În urma lui rămâne durerea unei familii și amintirea unui copil pentru care o comunitate întreagă a încercat să facă tot ce a putut.
Iar acum, în fața unei pierderi atât de greu de înțeles, celor care l-au iubit le rămâne doar să își ia rămas-bun.
Drum lin, Cosmin!
Dumnezeu să îl primească în Împărăția Sa!
