La aproape opt ani de la apariţie, Botoşăneanul pregăteşte o mare surpriză tuturor cititorilor şi nu numai lor. După o muncă începută la debutul primăverii, săptămâna viitoare vom lansa un produs în premieră pentru presa botoşăneană.

Ca să înţeleg bine…

Miniştrii PSD au demisionat, apoi au votat să pice Guvernul din care au demisionat, după care şi-au retras demisiile ca să reintre în Guvernul pe care l-au dărâmat şi din care au plecat de bună voie?

Țărănușul din sud și-a dus planul sinistru până la capăt și a trimis Guvernul la plimbare. Același Guvern pentru care în urmă cu jumătate de an îl amenința pe unde apuca pe președinte că, dacă nu îl acceptă, declanșează suspendarea fiindcă ”nu respectă voința românilor”.

La şcoală dacă primeşti nota 2 te iau toţi colegii peste picior, profesorii te persiflează, chicotesc şi părinţii. Mai pe scurt, ajungi prostul clasei, de care râde toată lumea şi aproape sigur prin vară, în loc să te scalzi la ştrand, trebuie să te apuci de învăţat. Bine, dacă ţii neapărat să treci totuşi clasa. Că doar aşa te învaţă profesorii şi părinţii: dacă ai carte, ai parte.

Știu că ai primit vreo 20 de lei în plus la pensie.

Era într-o zi de miercuri, pe 13 ianuarie… Nu se făcuse încă ora 8, aşa că eram agitat cu „Top News”-ul zilei, când am primit un telefon: „a murit Valerian Sănduc!”

S-a întâmplat în minunata zi de 13 decembrie 2016, adică la nici două zile după alegeri, când tuşul încă nu era uscat pe buletinele de vot şi, de fapt, nici nu se comunicaseră încă rezultatele finale de la alegerile parlamentare.

Poporul român trăieşte un vis profund de vreo două săptămâni, de când a început campania electorală.
Cică se taie 100 şi ceva de taxe şi, drept premiu, vor creşte salariile.

… Fiindcă noi am fost prea ocupaţi cu ale noastre şi tu ai plecat dintre noi pe nesimţite.

Şi să nu-mi spuneţi că sunt grobian fiindcă la ce personaje avem pe lângă noi cred că sunt şi suntem mult prea fini. Şi tocmai asta-i marea problemă.
Şi nici nu cred că oamenii aceştia merită un alt comportament din partea noastră.

… Este neapărat tânăr şi deci visător. El chiar crede în Adam Smith, în Brătieni şi pune botul la discursurile sforăitoare de la TV ale PNL-iştilor.

Afirmaţia asta mi-a fost dat să o aud luni seară, la câteva ore după ce vestea stingerii artistului care a bucurat sufletele a milioane de români s-a propagat în întreaga ţară.

Când scriu aceste rânduri un puradel şi-a făcut poartă de fotbal din uşa redacţiei şi şutează cu sete. Alţii doi au organizat un concurs de flegme şi ne tapetează geamul. Câţiva paşi mai încolo vreo 15 romi stau îngrămădiţi la o bancă şi joacă barbut. Ca de obicei, nu-i ţipenie de poliţist, local sau nelocal, prin zonă, iar minoritarii fac ce le trece prin cap.

29 mai 2016.

A fost ultimul meci în care Botoșanii l-a iubit pe Mișu, fiul adoptat tocmai din Camerun de iubitorii sportului cu balonul rotund. ”Mișu, Mișu, Mișu” am tot auzit în ultimele meciuri pe Stadionul Municipal.

Prima dată am auzit de Parcul Regional de Agrement Turistic și Sportiv Cornișa în campania electorală din 2008, când Cătălin Flutur a prezentat niște planșe. Trebuie să recunosc din capul locului că mi s-au părut niște SF-uri, mai ales că proiectul fusese scos la lumină înaintea alegerilor. Adică noi aveam și încă avem străzi (mă rog, e cam mult spus ”străzi”) neasfaltate, mii de șomeri, mii de oameni plecați în străinătate, dar făceam un mega-parc de distracții.

Da, pe la vreo 3 după-amiază. Vorbise deja cu autorul articolului, însă nu fusese… satisfăcută de răspuns. A fost cea mai… deplasată, ca să nu-i spun în alt mod, reclamaţie pe care am primit-o de la începutul anului.

Botoşăneanul a publicat zilele trecute un articol despre bolidul cu care se mândreşte fata unui primar din Botoşani. N-a terminat încă liceul, dar are o maşină pe care mulţi oameni ce muncesc o viaţă întreagă nu şi-o permit. Şi o mai şi conducea peste limita legală de viteză în localitate, dar asta este deja altă poveste cu… Audi.<

Pe parbrize este sânge, mult sânge, iar portiera se mai ține doar într-un șurub. Se bălăngăne de-o mașină, de preferat BMW, care invariabil sălășluiește într-un șanț, într-o râpă, sub un pod, oriunde numai pe drum nu. Sânge este și pe airbaguri, care s-au declanșat, iar mașina s-a transformat, indubitabil, în niște ”fiare contorsionate”. Din care lumea a cam scăpat cu bine, cu ceva zgârieturi și o sperietură zdravănă. Asta înseamnă că iar o să curgă telefoanele cocălarilor: ”we fraiere, scoate poza că te’ndoi ca pe mașină”.

Botoșani a trăit un moment istoric într-o seară de miercuri. Nu contează data pentru că ea va rămâne în memoria noastră, a tuturor, drept seara în care tinerii au lăsat gadgeturile deoparte și au ieșit în stradă. Au fost peste 1.000 de oameni mânați de un scop poate inocent, ocolit de manipulare și care a reușit să facă ceea ce, nici cel mai vocal lider sindical, nu mai reușește în contemporaneitate.

România trăieşte în aceste zile un sentiment de solidaritate cum probabil nu s-a mai văzut în ultimii 25 de ani, mai exact de la revoluţie. Un sistem ticăloşit, construit cu meticulozitate timp de un sfert de veac, în care pe oricine au ales oamenii nu s-a întâmplat decât să înlocuiască nişte impostori cu alţii mai răi, este în corzi.