Botoşanii de altădată
Rana de pe obrazul Orașului Geniilor: Destinul dureros al casei care se prăbușește sub ochii noștri – GALERIE FOTO

În mijlocul orașului care a dat țării cel mai mare istoric și savant, o casă rezistă de mai bine de două secole, parcă anume spre a ne aminti că, acolo unde rădăcinile putrezesc, tulpina rămâne fără viață iar rodul se usucă și cade.  

Orașul Geniilor se transformă într-o umbră a ceea ce a fost odinioară. Ignoranța și nepăsarea sunt armele cu care ne autodistrugem, într-un ritm căruia nici măcar timpul nu îi mai face față. De la un la la altul vechile clădiri cad secerate de mâna omului modern, care așază în loc ziduri reci, lipsite chiar și de o minimă estetică urbană.

 

Ne oprim, astăzi, în fața unei case de o valoare excepțională, care ar fi putut deveni un adevărat brand cultural. Locul în care mii de oameni s-au hrănit spiritual, reunind un patrimoniu inestimabil, este astăzi pustiu, trist, încremenit în timp, păstrând încă în ziduri rănile cuielor smulse, și odată cu ele o întreagă istorie de sute de ani.

 

 

Un simbol al Botoșanilor

 

La 14 ani  de la revendicarea uneia dintre cele mai frumoase și trainice case din Botoșani, misterul pare singurul care mai dă târcoale locului. Chiar dacă timpul apasă cu fiecare an care trece și mai adaugă poate un centimetru sau doi de strădalnică vechime, construcția încă rămâne în aceeași demnă înălțime și în aceeași trainică splendoare. Nu se știe pentru câtă vreme…

 

Casa Manolachi Iorga este un adevărat simbol al Botoșanilor. Și nu doar datorită istoriei sale de peste 200 de ani, cât mai ales semnificației pe care o poartă, fiind construită de străbunicul celui mai mare istoric al României, un savant cunoscut în toată lumea: botoșăneanul Nicolae Iorga.

 

Și chiar dacă nu se cunoaște cu exactitate anul în care a fost construită, ea este, cu certitudine, ”dacă nu cea mai veche, atunci una dintre cele mai vechi case din Botoșani”, după cum se exprima unul dintre moștenitori, într-o scrisoare către Nicolae Iorga datată 15 iunie 1909.

 

Cu un destin vitreg, după cum vom vedea, casa Manolachi Iorga pare să repete, astăzi, istoria din urmă cu mai bine de jumătate de secol, când a fost abandonată în mijlocul Botoșanilor, orașul pe care însuși Iorga l-a iubit nespus.

 

Indiferent de stadiul juridic în care se află imobilul, indiferent de încâlcelile birocratice, clădirea trebuie salvată, încă o dată, de la prăbușire, este de părere și istoricul Gheorghe Median.

 

”Casa aceasta ar trebui salvată pentru că ține de Iorga. Nu se poate să dăm cu piciorul la orice. Dar nimeni nu își asumă un asemenea act”,

Gheorghe Median, istoric

 

 

Construită de străbunicul lui Nicolae Iorga

 

A fost printre primele case cu etaj din Botoșani, după cum aflăm de la Ioan Al. Saint-Georges, care în anul 1909 îi scria lui Nicolae Iorga cum că, ”așezată în fundul ogrăzii”, casa ”trebuie să aibă peste 100 de ani” și este printre ”primele case cu cat din Botoșani”.

 

Manolachi Iorga, străbunicul istoricului Nicolae Iorga, era fiul Ecaterinei și al lui Iorga Galeongiul. S-a stabilit în mahalaua Vrăbieni, aproape de Biserica ”Cuvioasa Parascheva”, astăzi zona Pietonalului Unirii. Casa era una impunătoare, trainică, ridicată pentru generații de multe secole. Să spunem doar că, la parter, zidurile casei sunt groase de aproape un metru, iar etajul cu structură de lemn și cărămidă. Să nu uităm pivnițele, care și astăzi sunt intacte și la fel de uscate ca atunci când au fost construite.

 

”Manolachi Iorga, străbunicul istoricului Nicolae Iorga, a fost bogat și cinstit negustor”, ne spune etnograful Steliana Băltuță, cea care s-a aplecat decenii la rând asupra istoriei casei Manolachi Iorga.

 

Împreună cu Zoița, născută Costea, Manolachi Iorga a avut patru copii: Costache, Elena, Alecu și Iancu. Bătrânul Iorga se săvârșește din viață în anul 1829.

 

Să spunem și că Zoița, soția lui Manolachi Iorga era, încă dinainte de căsătorie, proprietară de case și dughene în apropierea Bisericii ”Sf. Gheorghe”, case pe care le dădea cu chirie. Când rămâne văduvă, se retrage în casele din mahalaua Sf. Gheorghe, iar casa cea mare o lasă fiicei sale, fiică ce se va căsători mai apoi cu Dimitrie Beldiman, împreună cu care pleacă la Iași.

 

 

Vândută boierului Codrescu

 

Casa din mahalaua Vrăbienilor, cea construită de Manolachi Iorga, se va vinde către boierul Ioniță Codrescu, cel care, la rândul său, o va ceda fiicei sale Maria (poate deloc întâmplător, Maria era vară bună a bunicii lui Nicolae Iorga). Maria Codrescu se va căsători cu Manole Stroici, proprietar de moșii în Manoleasa. Acolo, la Manoleasa, se va naște (în 1860) fiica lor, Maria.

 

În anul 1864, casa de la Botoșani revine la viață. Și asta pentru că soții Stroici (Maria, Manole) și fiica lor vin din Manoleasa și se stabilesc aici. Când împlinește 27 de ani, fiica Maria se căsătorește cu Alexandru (Alecu) Saint-Georges (în vârstă de 33 de ani la data căsătoriei), un inginer constructor cu studii la Cernăuți și la Praga.

 


(Foto: Steliana Băltuță, Acta Moldaviae Septentrionalis)

 

Important de amintit că inginerul Alecu Saint-Georges a activat și la Primăria Botoșani, dar că a fost mai presus de toate și un compozitor talentat. Este cel care a înființat Societatea ”Armonia”. Însă a avut contribuții importante la refacerea ulițelor din orașul Botoșani, a lucrat la construirea Palatului Calimachi de la Stâncești (din păcate distrus de comuniști mai târziu), dar și la ridicarea Bisericii ”Nașterea Maicii Domnului” din Cimitirul Pacea.

 

Maria (născută Stroici) și Alexandru Alecu Saint-Georges au avut șapte copii: Maria-Alexandrina, Gheorghe, Constanța, Ioan-Mihail, Nicolae, Aglae, Manole. Tatăl celor șapte copii moare în aprilie 1904, din cauza unui carcinom în zona gâtului. Soția Maria mai trăiește încă 43 de ani și se stinge din viață în februarie 1947.

 


(Foto: Steliana Băltuță, Acta Moldaviae Septentrionalis)

 

”Nu mult după decesul mamei sale în 1947, în casă mai rămâne fiica cea mare, Maria-Alexandrina (Dida), pianistă și compozitoare, care va pleca la fiica ei Monica, licențiată în filosofie, și care  era căsătorită încă din 3 ianuarie 1943 cu Ion Mihalcea, magistrat la Buzău, cu care avea doi copii, un băiat Ion-Adrian Mihalcea, născut la 21 noiembrie 1943, și o fată Ioana-Maria-Monica Mihalcea, născută în 6 iulie 1945”,

Steliana Băltuță, etnograf

 

 

Abandonată în 1947, preluată de administrația din Botoșani

 

Așa se face că în acel an, 1947, casa este practic abandonată. Clădirea se deteriorează de la un an la altul. Autoritățile din Botoșani încearcă să contacteze proprietarii, însă scrisorile trimise la Buzău rămân fără răspuns.

 

În final, Întreprinderea de Gospodărire a Orașului (I.G.O) preia casa în administrare. Casă care, după o serie de reparații, este dată spre folosință Școlii Profesionale Textile, ca internat pentru fete. Se întâmpla în anul 1952, situație care va dura până în anul 1965.

 


(Foto: Steliana Băltuță, Acta Moldaviae Septentrionalis)

 

Din 1965 și până în 1980 casa va fi ocupată de chiriași.

 

 

Casa devine muzeu

 

Un rol important în destinul acestei case îl va avea etnograful Angela Paveliuc Olariu. A fost cea care, încă din anii 1970, a făcut numeroase demersuri la Ministerul Culturii pentru preluarea Casei Manolachi Iorga în vederea înființării aici a unui muzeu etnografic. Demersuri încununate de succes în anul 1980, când începe restaurarea clădirii.

 

”După o serie de lucrări de restaurare începute în 1980 și care au durat 9 ani, și cu o tematică expozițională bine întocmită, casa va fi deschisă ca Muzeu Etnografic în 7 octombrie 1989, fiind pusă iarăși în valoare structura arhitectonică de secol XVIII, în cea mai veche clădire a orașului, reînviind parcă viața patriarhală a străbunicului lui Nicolae Iorga, Manolachi Iorga”,

Steliana Băltuță, etnograf

 

Vreme de aproape 18 ani (octombrie 1989 - august 2007), mii de vizitatori din țară și din străinătate s-au perindat prin Muzeul din centrul orașului Botoșani. În august 2007, vestea cădea ca un trăsnet: casa este retrocedată și expoziția desființată.

 

 

De la mulțumiri la revendicare

 

Amintim că proprietara casei rămăsese Maria-Alexandrina (Dida). În anul 1992, în 17 ianuarie, la Botoșani ajunge nepotul pianistei, Ion-Adrian Mihalcea. Avea la acea vreme 49 de ani și scopul venirii la Botoșani, potrivit informațiilor oferite de etnograful Steliana Băltuță, era acela de ”a vedea casa”.

 

Este încântat de ceea ce găsește aici, repetăm, după o perioadă de 45 de ani de când urmașii lui Manolache Iorga abandonaseră imobilul. Ion-Adrian Mihalcea scrie chiar în Cartea de Impresii: ”Mă bucur că această casă care a aparținut străbunicilor mei Alexandru și Maria Saint-Georges a fost astăzi restaurată în condiții foarte bune și utilizată în interesul general ca muzeu al municipiului. Astfel s-a reușit a se salva un bun de patrimoniu peste care altfel ar fi trecut tăvălugul demolator”.

 

Mulțumirile alese rezistă vreme de 7 ani. Pentru că în anul 1999 inginerul Ion-Adrian Mihalcea își anunță pentru prima dată intenția de recuperare a imobilului construit de Manolachi Iorga.

 


(Casa Manolachi Iorga în 2021)

 

Se scotocesc arhivele, se caută dovezi. În sprijinul revendicării casei este adusă în atenție o scrisoare din 1909, trimisă de Ion Al. Sân-Giorgiu lui Nicolae Iorga: ”Deci, dacă e făcută de Manolachi Iorga, de bună seamă casa, dacă nu e cea mai veche din Botoșani, e una din cele mai vechi clădiri ale orașului”. (scrisoare aflată la Biblioteca Academiei Române, cf. Corespondență Nicolae Iorga, publicată în volumul ”Nicolae Iorga și Botoșanii – Legături epistolare”, îngrijită de Gheorghe Median, 2006.

 

La 8 ani de la intenția exprimată de Ion-Adrian Mihalcea de recuperare a casei, Secția de Etnografie pierde clădirea.

 

 

Din nou pustiu

 

Era luna august 2007. Luna din care casa redevine pustie, așa cum rămăsese în anul 1947.

 

”În voia intemperiilor vremii, în voia distrugătorilor, un loc fără viață, trist, după scoaterea patrimoniului etnografic din interior. Ion Adrian Mihalcea, moștenitorul familiei Saint-Georges, care a câștigat casa în instanță, a încercat s-o protejeze de vandalizare închizând cu plase de sârmă cele trei intrări în casă, două în față, una în spate, și intrarea la beciul exterior,  dar vremea continuă să muște nemilos din casa ”Manolachi Iorga – Saint Georges”, fostă și Muzeu de Etnografie 17 ani”,

Steliana Băltuță, etnograf

 

 


(Interior din Casa Manolache Iorga, în 2021)

 

Trist, spune etnograful Steliana Băltuță, este că muzeul a pierdut un proiect cu fonduri europene de reabilitare a clădirii și de extindere în aer liber a expoziției, reprezentând cultura populară a zonei, și care ar fi avut mari șanse să devină o oază de civilizație populară tradițională în centrul orașului Botoșani.

 

”Destinul casei în prezent și în viitor este pecetluit, clădirea pare a fi definitiv pierdută, această construcție a Botoșaniului veche de peste două secole, cea mai veche locuință, care este ca o rană a orașului, pe lângă alte clădiri cu același destin. Acesta este destinul dureros al casei Manolachi Iorga, care se prăbușește treptat sub ochii noștri, ruinând și istoria casei celor două familii înrudite la propriu, familia Iorga și familia Stroici Saint-Georges”,

Steliana Băltuță

 

Care va fi viitorul acestei case este greu de crezut. Chiar revendicată fiind, clădirea mai are încă șanse de a redeveni ceea ce a fost odinioară: un important centru cultural, un loc în care spiritul lui Iorga să împrăștie din nou speranța că Botoșanii ”vor fi din nou ce-au fost și mai mult decât atât”.

 

Zece ani a luptat un om – Angela Paveliuc Olariu - din 1970 până în 1980, pentru a convinge autoritățile că Botoșanii merită un muzeu de etnografie în clădirea construită de Manolachi Iorga.

 

De 14 ani, un alt om – Steliana Băltuță – scrie și bate la uși închise, în speranța că va trezi din nou interesul pentru, probabil, cea mai veche casă de locuit din Botoșani, singura rămasă în picioare după mai bine de două secole. De data aceasta nu este de ajuns. Este nevoie de implicarea autorităților, de conștientizarea faptului că Botoșanii merită să aibă un centru cultural de prestigiu.

 


(Steliana Băltuță în fața Casei Manolachi Iorga, 2021)

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
”Școala” de genii, locul din Botoșani care a dat țării minți luminate, de la academicieni la scriitori și pictori: Am devenit profesor, poate şi datorită acestei pregătiri iniţiale
Lumea academică este în doliu. Unul dintre cei mai mari lingviști ai țării - absolvent al unei școli botoșănene - a trecut la cele veșnice.
S-a stins un medic botoșănean - Trei generații, trei oameni de valoare, trei povești impresionante de viață - FOTO
O veste tristă ne-a reamintit povestea fascinantă a unei familii de botoșăneni. Un preot și doi medici, destine de excepție, care au scris istorie în teologie și în medicină.
Povestea unei spargeri cu autori neidentificați nici după 20 de ani și un obiect care leagă aproape misterios trei familii cu blazon
Un loc din nordul județului Botoșani are o poveste incredibilă, ce poate deveni oricând subiectul unui film documentar cu accente dramatice pe destinul unei familii care a dat țării politicieni de primă mână, scriitori de excepție, artiști și încă mulți oameni destoinici.
În căutarea bradului sădit de Iorga, martorul care s-a întors la Ipoteşti şi a murit în ziua comemorării lui Eminescu – GALERIE FOTO
A fost secretarul particular al lui Nicolae Iorga. Profesor la clasa palatină, unde învăța viitorul rege Mihai. A scris sute de studii și a semnat cărți ce s-au bucurat în timp de aprecierea multor oameni de seamă. Înainte de a muri a revenit la Ipotești, în căutarea bradului argintiu.
Cum îl sărbătoreau botoșănenii pe Enescu acum 90 de ani, o întâlnire emoționantă între un copil și un geniu al muzicii - FOTO               
După aproape un secol, Botoșanii nu mai au aproape nimic din gloria orașului de odinioară. Parfumul fostelor grădini ce concurau cu cele ale marilor capitale europene, casele modelate în linii arhitectonice care mai păstrează și astăzi, chiar în ruină fiind, parfumul de epocă, oamenii pentru care arta însemna mai mult decât colecții de fotografii lângă monumente suferinde... 
INTERVIU - Alexandru Hriscu și Botoșaniul de odinioară: Există o lipsă de patriotism local și o indiferență crasă la nivelul autorităților care ar trebui să se ocupe de patrimoniul orașului
”Această pagină tratează file din istoria vizuală și documentară a oraşului Botoşani din diferite surse documentare online sau offline. Pentru amintirea vremurilor trecute, tuturor botoșănenilor de pretutindeni”. Este descrierea uneia dintre cele mai urmărite și îndrăgite pagini din mediul virtual, Botoșaniul de odinioară.
În martie 1990 a aplanat conflictul de la Târgu Mureş, botoşăneanul lăudat de Vasile Milea care i-a refuzat pe ruşi şi l-a înfruntat de Iliescu
Erou sau ”personaj coleric”? Militar de carieră sau un simplu supus? Curajos sau dornic de afirmare? Poate că nici un alt general al Armatei Române nu a fost atât de controversat ca acest botoșănean care, dincolo de gradele militare, s-a bucurat și de distincții civile precum titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani.
Un oraș la limita supraviețuirii: Industria glorioasă transformată în ruine, abandonată sau fărâmițată în doar câțiva ani
Locul care în urmă cu jumătate de secol producea utilaje și echipamente căutate în întreaga lume se mai mândrește, în anul de grație 2021, doar cu titlul de oraș cu cel mai curat aer din România.
Mințile luminate care au făcut istorie: Primul doctor în medicină din Moldova, botoșăneanul care a luptat cu varicela și a învins holera
În urmă cu 100, chiar 200 de ani, Botoșanii aveau parte de oameni cultivați, străluciți, îndrăzneți. Oameni care au luptat cu molime dintre cele mai cumplite și le-au învins.
Loading...
Kilometrul zero al culturii naționale, locul din Botoșani pe care comuniștii voiau să îl declare ”rezervație de arhitectură urbană” – GALERIE FOTO
Locul nașterii poetului Mihai Eminescu. Biserica în care a fost botezat Mihai Eminescu. Vechi străzi de promenadă, clădiri care poartă în ziduri neștiute povești de dragoste sau secretele niciodată aflate ale comercianților de tot soiul. Un ansamblu urban unic în Moldova, o bogăție ignorată și abandonată astăzi.
”Copilul etern” al teatrului românesc a jucat pe scena de la Botoșani: A fost o perioadă fericită din viața mea / Îmi plăceau oamenii care umpleau până la refuz sălile de spectacol GALERIE FOTO
I se spune actrița-veselie, actrița-poveste. Însă, mai presus de toate, este ”copilul etern” al teatrului românesc. În acest an împlinește 80 de ani de viață, un destin de excepție, o carieră dedicată artei, o călătorie de șase decenii care a cotit, o vreme, și către Botoșani.
Cum petrecea Paștile anticomunistul condamnat la moarte și executat de Securitate la Botoșani / De ce americanii nu au mai ajuns niciodată
Condamnat la moarte de comuniști, s-a predat singur la Securitate, pentru a-și proteja familia. Folosit ca agent dublu, i-a trădat pe comuniști și s-a alăturat iarăși Rezistenței din munți. Prins din nou, a fost condamnat fără proces și împușcat pe poligonul Penitenciarului Botoșani.
Fostul director de la Europa Liberă, mărturisiri despre ”Botoșanii copilăriei mele”: Ne lumina și ne sfințea doar poezia lui Eminescu – GALERIE FOTO
”Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!” Sunt cuvintele pe care părinții și bunicii noștri le-au ascultat ani la rând, cu urechea lipită de aparatul de radio, prin vocea celebră de la Vocea Americii sau Europa Liberă. Într-o vreme în care acest gest - ascultarea celor două posturi de radio - te putea duce în pușcăria comunistă...
”Pe cine invităm la video” - Mineriada și botoșănenii, secvența care a făcut carieră: Ne dăm foc la toate autobuzele, asta a fost înţelegerea - FOTO&VIDEO
Greva minerilor din Lupeni, care în urmă cu o săptămână s-au blocat în subteran, a declanșat un adevărat remember istoric, televiziunile naționale întrecându-se în a redifuza imaginile care au îngrozit lumea la mijlocul anului 1990.
Loading...
Nepoata lui Sadoveanu a debutat pe scena de la Botoșani, povestea unui interviu care a durat 500 de kilometri: S-a năpustit asupra mea să mă felicite și a refuzat să coboare
S-a bucurat de gloria lui, dar a și suferit după moartea scriitorului, când comuniștii nu au vrut să o mai știe în țară. O carieră în teatru începută la Botoșani, care continuă și astăzi, după zeci de ani de străinătate.
Tânărul Ceaușescu pe scena Teatrului ”Mihai Eminescu”, spectacolul ”monumental” care a adunat toată suflarea artistică a orașului - FOTO
În ianuarie 1978, Nicolae Ceaușescu împlinea 60 de ani de viață și nu mai puțin de 45 de ani de activitate revoluționară. De 11 ani conducea Partidul Comunist și ducea România ”pe cele mai înalte culmi ale socialismului”.
Cum arătau mătușile lui Eminescu și cum îl descrie pe Mihai chiar fratele său: Când râdea, râdea cu mare poftă, râs sincer – GALERIE FOTO
Sărăcia Botoșanilor, atât de des invocată în rapoarte, studii, statistici, nu ține doar de lipsa banilor, a investitorilor, a locurilor de muncă. Ci mai ales de lipsa de perspectivă atunci când vine vorba de a dezvolta și promova ceea ce există deja.
”Steaua sus răsare, Ceaușescu moare”: Cum au trăit botoșănenii primele ore ale libertății, copilul care își dădea sângele pentru răniți și botoșăneanul care și-a urcat familia pe clădirea Teatrului
1989. Până pe 21 decembrie, la Timișoara muriseră deja 73 de oameni, alți aproape 300 erau răniți. Pe 22 decembrie, la ora 12.08, cuplul Ceaușescu fuge. Până la decolarea elicopterului cu cei doi dictatori, la București muriseră 49 de oameni, alți 600 sunt răniți. Nici o persoană nu a fost oficial acuzată până în prezent de comiterea unor acte de terorism în cadrul revoluției din 1989.
Povestea maicii Atanasia, alungată din Agafton: A muncit în fabrică, a îngrijit bolnavii, apoi s-a întors să moară Acasă
Într-o zi de 11 decembrie închidea ochii pentru veșnicie o măicuță pentru care viața fusese nu doar o luptă, ci o mărturisire. Rugăciunea continuă, munca cinstită și iubirea de aproapele i-au fost crez și hrană pentru suflet.
Ultimul primar necomunist al Botoșanilor: Ne-a lăsat Fata Moartă și o extraordinară lecție de demnitate
Într-un sfârșit de noiembrie 30 se stingea din viață, în urmă cu 75 de ani, unul dintre marii oameni ai Botoșanilor. Avea 55 de ani și trăise cât pentru zece vieți.
Chiar dacă lacomul proprietar(el aluat casa în speranța să o vândă pe mulți bani)ar dona casa,(având în vedere că a fost despăgubit)aceasta ar fi în condițiile actuale, un greu balast pentru autoritățile locale.După cum se vede în poze, este într-un grad mare de degradare și redarea ei funcțiie de Muzeu de etnografie, ar necesita sume uriașe de bani.Era mai bine(nu e încă târziu)ca autoritățile locale să dubleze, sau chiar să tripleze impozitul pentru terenul și clădirea lasate în paragină și poate așa l vor determina să accepte pentru o sumă modică cedarea clădirii.
28 martie 2021, 12:21
E o cauza pierdută in cea mai mare parte și datorită lăcomiei acestui Mihalcea. Se va nărui, se va găsi un cumpărător pentru terenul de acolo și se va ridica,cel mai probabil un bloc sau o vilisoară. Sunt atâtea altele care au avut aceeași soartă. E o luptă cu morile de vănt.
28 martie 2021, 09:35
Melodramatică prezentare făcută de doamna Băltuță Casei Manolachi-Iorga, dar departe de realitate. In acest caz autoritățile se pot implica doar într-un singur mod: să-l determine pe acest individ Mihalcea ( nesincer și hrăpăreț) să o doneze comunității Botoșani din următoarele motive: a) că proprietarii au abandonat-o zeci de ani; b) că acesta a primit despăgubiri de la statul român pe baza înțelegerii reciproce inițiale; c) că această clădire, practic, nu mai are stabilitate și se află în curs de autodemolare, fiind necesare lucrări foarte costisitoare.
28 martie 2021, 09:24
Sondaj
Credeți că se vor termina la timp lucrările la drumul Botoșani - Târgu-Frumos, adică la data de 12 mai 2023?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„Fiecare antrenor are calitățile lui. Eu pe cei pe care-i aduc încerc să găsesc ceva special. Cred că am nimerit multe lucruri la Mihai, îmi place mult cum relaționează cu jucătorii, că vrea să avem posesie. Eu cer spectacol ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.9454 lei
USD
Dolarul SUA
4.8344 lei
CHF
Francul elveţian
4.9860 lei
GBP
Lira sterlină
5.7743 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.5733 lei
XAU
Gramul de aur
274.3444 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2509 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2073 lei
AUD
Dolarul Australian
3.2863 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.7087 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1997 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6647 lei
Vremea
astăzi
Botosani
20.4 o C
Dorohoi
19.0 o C
Bucecea
19.8 o C
Darabani
18.5 o C
Saveni
19.3 o C
Ştefăneşti
16.9 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2022 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.