Botoşanii de altădată
Pungă cu bani găsită într-o scorbură de copac din Agafton: CE a făcut bărbatul cu toată averea

Multe şi minunate privelişti are de văzut călătorul la Agafton, acel colţ de lume ce adăposteşte un cămin de bătrâni.

Numai când îi străbaţi cărările înţelegi de ce Mihai Eminescu se ducea acolo des.

 

Cu sute de ani în urmă, prin părţile acelea trăia un tăietor de lemne, pe nume Agafton. Era acesta un om ca toţi oamenii, în rând cu lumea. Avea nevastă gospodină şi trei feciori. Dacă i-a murit femeia, mama vitregă la copii n-a adus. Dar casa îi era casă, masa masă şi copiii copii, de se mira lumea cum poate să se descurce un bărbat mai ceva ca o femeie. Şi băieţii au crescut, s-au însurat, iar dânsul a prins să îmbătrânească.

 

Într-o zi, pe când tăia lemne în pădure, lovind cu toporul la rădăcina unui frasin numai ce-a auzit un zuruit. Nu mică i-a fost bucuria când pe muşchiul de scorbură a zărit lucind câţiva galbeni. Dacă a lovit a doua oară, s-a făcut o grămăjoară cât ai umple o pungă. Dar când să lovească a treia oară, în faţa ochilor i-a apărut o pasăre.

-    Omul trebuie să se mai gândească şi la ziua de mâine, a glăsuit ea. Nu lua tot, că nu aduce anul ce poate aduce ceasul!

A plecat tăietorul acasă şi-a împărţit frăţeşte aurul la feciori. Dacă au văzut nurorile asemenea minune, atâta i-au cicălit pe bărbaţii lor, încât aceştia l-au luat cu de-a sila pe bătrân, să le arate locul unde a găsit comoara. Au ajuns ei în pădure, s-au tot învârtit, au lovit la rădăcina frasinilor, dar truda le-a fost în zadar, căci peste acel copac n-au mai dat.

-    N-ai ce căuta acasă până nu găseşti comoara! I-au hotărât feciorii.

Şi-au plecat lăsându-l noaptea singur în hăţişul lupilor. Crezând că ei glumesc, Agafton le-a luat urma şi s-a întors acasă. Dar a găsit uşa încuiată şi feciorul lui mic, care rămăsese la dânsul în casă, nu i-a deschis.

-    Mi-au îngheţat oasele de frig, măi băieţi, se milogea omul. Daţi-mi drumul, că de-oi mai găsi comoara, a voastră va fi!

Dar uşa nu s-a mai deschis. A stat ghemuit pe prispă toată noaptea. Spre dimineaţă a plecat şi nu s-a mai întors. A rămas sub umbra acelui codru, ridicându-şi chilie din bârne. Iar în urmă, cu galbenii găsiţi de tatăl lor în frasin, feciorii lui ar fi ajuns boieri, cumpărându-şi moşii, vite şi acareturi. 

 

Trăia acolo bătrânul în mare sărăcie, că puterile îl lăsau şi nu mai putea să muncească.

-    Agaftoane, i-a grăit într-o zi pasărea, în scorbură ţi-au mai rămas încă mulţi bani. Ia de acolo atâta cât să-ţi acoperi goliciunea şi foamea. Încă şi pentru o casă ca lumea, să trăieşti omeneşte.

A luat bătrânul cât i-a spus pasărea şi a plecat la târg. Pe drum s-a întâlnit cu un om de la dânsul din uliţă şi, din vorbă-n vorbă, acela i-a spus:

-    Nu ştii poate că asupra feciorului tău cel mare grea năpastă s-a abătut: i-a ars casa din temelie, cu vite şi acareturi.

Dacă a auzit bătrânul despre asemenea necaz, inima i s-a înmuiat şi s-a dus să-şi ajute feciorul. Acela i-a luat toţi banii şi i-a strigat:

-    Tâlharule, eu mă zbat în lipsuri şi tu eşti plin de parale!? Ieşi afară din ograda mea!

S-a întors botoşăneanul la chilia lui tot flămând şi gol, dar cu sufletul împăcat că ţi-a ajutat feciorul.

-    Inimă de părinte, şi-a zis pasărea. Asta-i! parcă eu n-aş fi făcut la fel?

În altă zi, când bătrânul culegea nişte urzici să-şi prindă foamea, pasărea s-a apropiat şi i-a glăsuit:

- Mai ia din scorbură nişte bănuţi, să-ţi cumperi cele de trebuinţă! Dar să nu mai asculţi de glasul inimii, că feciorii tăi nu-s decât nişte hoţi.

A luat bătrânul banii şi-a plecat la târg. Dar când să-şi cumpere nişte haine, negustorul i-a zis:

-    Dumneata te-nţoleşti! Se vede că nu-ţi pasă de feciori. Nu vrei să ştii că mezinului i-au murit toate vitele şi n-are cu ce ara pământul.

S-a dus bătrânul şi la casa acelui fiu, dar la fel i s-a întâmplat. Iarăşi s-a întors Agafton în pădure cu nimic.

-    Îţi mai dau bani pentru ultima data, i-a zis pasărea.

A luat pustnicul banii, a cumpărat tot ce i s-a spus, dar când să iasă din iarmaroc, numai ce vede un orb cerşind. Era chiar feciorul cei mijlociu.

-    Hoţ bătrân, te scalzi în aur şi eu întind mâna la trecători? Unde-ai ascuns comoara? Te pomeneşti că te-ai şi însurat pe undeva! L-a fulgerat acela din ochi lucitori.

Numaidecât. Tatăl i-a lăsat tot ce-avea asupra lui şi-a plecat cu paşi grăbiţi spre pădure. Mergând aşa cu gândurile duse, numai ce aude pe cineva vorbind alături de dânsul:

-    Fiul tău nu-i orb! I-a zis el. Şi-a băut tot avutul, iar acum trăieşte din lene.

-    Cine eşti tu? L-a întrebat Agafton.

-    Mintea omului cea de pe urmă! Vrei să-mi fii tovarăş? În scorbură au mai rămas ceva bani. Hai să facem cu dânşii un sălaş pentru bătrâni ca mine şi ca tine, singuri pe lume sau părăsiţi de toţi.

Astfel, spun legendele Botoşanilor de Elidia Agrigoroaiei, a purces Agafton- sihastrul să înalţe chilii. Şi o biserică din bârne de stejar, spre a-i opri pe răufăcători să pângărească locul. Şi iată de ce acestui loc i-au zis de atunci Agafton.

 
download from google play download from apple store

 

loading...
COMOARA ascunsă de la Ştiubeni: Femeie UCISĂ pentru tot ce avea mai scump pe lume


 

ISTORIA Parcului „Mihai Eminescu”: Grădina publică cu taxă la începuturi, teren de sport şi cu un grădinar problemă
Botoşanii, oraşul patriarhal de altădată, a fost numit adesea, pe drept cuvânt, oraş al grădinilor. Când, în veacul trecut şi începutul celui actual, boierii şi-au construit frumoasele lor case, în special în partea de vest a oraşului, au avut grijă să-şi amenajeze minunate parcuri cu ajutorilor grădinarilor unguri, italieni şi germani.
PRIMUL hotel construit la Botoşani: Eminescu a dat o petrecere acolo şi s-a îndrăgostit de o blondă
Primele hoteluri  au apărut în peisajul botoşănean la jumătatea secolului trecut.Odată cu creşterea economică a oraşului, s-a simţit nevoia unor localuri cu camere mobilate care să fie închiriate, de obicei cu ziua, numeroşilor călători sosiţi la noi în oraş.
Primele cafenele din Botoşaniul de odinioară: Localul de pe Unirii unde tinerii aveau interzis
Cu câteva secole în urmă, cafenelele ce  se găsesc astăzi la tot pasul au pătruns prima dată în orașul moldav. Erau locurile unde se putea bea cafea, se jucau table, cărți și zaruri, se putea servi şi ceva dulce dar se și fuma tutun turcesc, iar oamenii stăteau ceasuri bune la discuții.
Începuturile presei la Botoşani: PRIMA publicație botoșăneană pusă sub semnul întrebării
Presa, despre care se spune că este a patra putere într-un stat democrat, are la Botoșani o vechime apreciabilă și o valoare deosebită prin numărul mare de reviste și ziare apărute în perioada anilor 1866-1944, mai precis de-a lungul a 82 ani de existență. 
LEGENDA Morii de la Ionăşeni: Au botoşănencele astea un fel al lor care te prinde în lanţ. Şi-apoi fac din tine ce vor...
Pe sub labirintul de nuci bătrâni, coborâm la Stăuceni. Urmând şoseaua peste dealuri se deschide drumul care duce la Ionăşeni. Legenda spune, că sub umbra pădurilor bătrâne, a fost o moară…
Legenda Dorohoiului: Bărbatul care a alergat toată viaţa după o…himeră
Legenda Dorohoiului, ca având un sâmbure de adevăr, este susţinută de afirmaţia anonimului autor al cronicii Huru, care numea Dorohoiul – Doroca.
Legenda Târgului Nou: UNDE a fost cel „dintâi port pe uscat” la Botoşani
Oamenii locului spun că ar fi fost chiar „capitala“ secretă a Moldovei acum 200 de ani.
Legenda Botoşaniului: Un copil sărac şi fără tată a dat numele oraşului 
Cea mai elocventă ilustrare a importanţei şi vechimii Botoşanilor, ca aşezare, o constituie complexul fortificat de cetăţi traco-getice de la marginea oraşului, datând din perioada premergătoare constituirii statului dac centralizat şi independent de sub conducerea lui Burebista.
Doi fraţi orfani din Botoşani, care au impresionat un neam întreg, ARŞI DE VII în flăcări 
La marginea unui sat din Botoşani, pe un deal de unde se lua pământ pentru lipitul caselor, sătenii au dat peste  nişte rămăşiţe.
Târgul morţii : EPIDEMIA care a secerat sate întregi din Botoşani
Una dintre cele mai violente epidemii a creat panică în mai multe sate botoşănene.
Femeia care a dat GRATIS terenuri pentru case mai multor botoşăneni: CINE au fost norocoşii
Drama unei femei, spune legenda, a schimbat multe vieţi la Botoşani.
Descoperire ULUITOARE : Botoşăneanul care a dat peste o adevărată COMOARĂ în timp ce era la vânătoare
Într-o comună din Botoşani, un bărbat plecat la vânătoare a făcut o descoperire incredibilă.
Casă celebră din Botoşani şi nevastă PIERDUTE la un joc de cărţi: De amar, proprietarul şi-a luat zilele
Miză uriaşă la un simplu joc de cărţi.
Mărturisiri EMOŢIONANTE în noaptea de Înviere: O fată de o frumuseţe IZBITOARE a dat numele unei localităţi din Botoşani
Între dealuri, păduri şi apa Siretului îşi duce existenţa multiseculară o aşezare atestată documentar în anul 1400, cu vestigii din epoca migraţiilor şi din secolul XV-lea.
astratex.ro
Cel mai cunoscut iaz din Botoşani învăluit în MISTER: Tânăr înecat înainte de nuntă, după ce l-au ajuns „blestemele” unei fete
Atestat documentar în vremea lui Gheorghe Ştefan, renumit în zilele noastre prin crapii săi, cunoscutul iaz botoşănean este cel mai mare din Podişul Moldovei.
Bogătanii Botoşaniului prădaţi de o ceată de haiduci pe drumul spre Iaşi : Un botoşănean le-a venit de hac într-un mod INCREDIBIL
Într-o vreme, piatra cea mare de pe Runc era loc de strajă unor haiduci care ţineau calea bogătanilor ce mişunau pe drumul dinspre Târgul Iaşilor. 
Pădurea BLESTEMATĂ de la Botoşani: Locul unde încă se aud zgomote sinistre şi gemete în toiul nopţii
La marginea Botoşanilor, pe drumul care duce la Stânca Doamnei se urcă în pantă lină. În dreapta se întind umbre de stejari seculari. 
Masa Tâlharilor de la Botoşani: Locul blestemat unde un bărbat a fost DECAPITAT
Pe culmea unui păduri din Botoşani, veghează Legendara Masă a tâlharilor, o piatră misterioasă prin dimensiunile ei: şase metri în lungime, trei în lăţime şi înălţime.
Din legendele Botoşanilor: Eminescu şi-a construit fântână la Botoşani cu ajutorul unui bărbat acuzat de omor
Prin deceniul cinci al secolului nostru, după Movila din Grădina publică de odinioară, Parcul Mihai Eminescu de astăzi, se mai vedea o fântână părăsită căreia localnicii mai vechi îi spuneau Fântâna lui Mihai Eminescu.
kalapod.net%20
PRIMUL geniu botoșănean e femeie: Un tribun de care n-am izbutit noi, românii, să fim vreodată vrednici
Iată ce scria Ion Ioviţă în Aurora Română, despre primul geniu botoșănean:
Foarte interesant. Multumesc pentru publicarea articolului.
28 aprilie 2018, 10:16
zenda.ro
Sondaj
Credeți că se va întâmpla ceva concret după protestul #ȘîEu pentru autostrăzi?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
”Nu mă afectează, sunt la al șaptelea an de mandat. M-am obișnuit cu toate criticele, nu mă mai afectează, le citesc, țin cont de ele. Nu mă mai afectează personal, vă spun foarte sincer (…). Astfel de acțiuni au fost făcute ...
astratex.ro
ecco-shoes.ro%20
Curs valutar
acum 2 zile
EUR
Euro
4.7509 lei
USD
Dolarul SUA
4.1988 lei
CHF
Francul elveţian
4.2187 lei
GBP
Lira sterlină
5.5172 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.8010 lei
XAU
Gramul de aur
177.1757 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2425 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.5039 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9804 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.1385 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1849 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6366 lei
Vremea
astăzi
Botosani
o C
Dorohoi
o C
Bucecea
o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
o C
Horoscop
astăzi
web site traffic statistics
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2019 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.