Botoşanii de altădată
PRIMUL geniu botoșănean e femeie: Un tribun de care n-am izbutit noi, românii, să fim vreodată vrednici

Iată ce scria Ion Ioviţă în Aurora Română, despre primul geniu botoșănean:

Botoșănenii au dat geniile neamului

 

Nu am ascuns niciodată simpatia pe care le-o port generaţiilor de botoşăneni, care, deşi au supravieţuit şi încă mai supravieţuiesc doar în calea nedreptăţilor, au dat românimii geniile de care neamul a tot avut nevoie.

 

Dacă şi-ar antologa doar antecesorii lui Eminescu, botoşănenii tot ar putea rivaliza la întâietate cu oricare altă regiune a ţării. O probează şi acest scurt material biografic despre primul geniu botoşănean, Constanţa Dunca de Sajó, scriitorul şi omul de cultură care, la doar 21 de ani, era o celebritate şi în Franţa, şi în România, dar şi un tribun impresionant, de care n-am izbutit noi, românii, să fim vreodată vrednici.

 

Până astăzi, nu am ştiut absolut nimic despre Constanţa Dunca şi, tocmai de aceea, îmi propun să-i caut şi să-i desluşesc urmele prin colbuitele pagini de sub tălpile ignoranţei şi ale nepăsării. Îi ştiu cărările şi promit că o să mă achit, cât mai bine cu putinţă, de datoria pe care mi-o asum. Deocamdată, vă reproduc „portretul” ei, la 21 de ani, adică în 1864:

 

*

Dânsa e născută în 16 Faur 1843, la Botoşani, în Moldova, şi se ţine de una dintre cele mai nobile familii române din Ungaria. În cea mai fragedă etate, s-a ivit în ea gustul pentru studiu şi arte, şi, ca copilă de treisprezece ani, era cunoscută în tot jurul pentru ştiinţa-i abundentă şi frumosul talent muzical. Ca să-şi perfecţioneze talentele sale muzicale, plecă curând, însoţită de mama sa, la Viena, unde profesorii cei mai renumiţi erau mândri a o avea de elevă.

 

Aici, puse fundament cunoştinţelor sale frumoase, cu care excelează atât de mult între sexul frumos nu numai român, ci chiar european. După finirea studiului, în Viena, întreprinse o călătorie prin Germania, unde, vorbind cu uşurinţă opt limbi străine, a putut face observaţii serioase asupra diferitelor ţări ce le-a cercetat.

 

*

 

În timpul acesta, în anii 1857 şi 1858, a vizitat şcolile sau institutele de fete din Grermania, a luat notiţe despre starea lor, căci ea încă atunci a cunoscut răul ce trebuie vindecat ca patria sa, frumoasa România, să poată prospera; ea a văzut că ţara nu are mame care să-şi cunoască chemarea lor sfântă şi, de aceea, îşi propuse vindecarea acestui rău, ce îneca prosperitatea naţiunii române. În anul 1859, s-a dus, acompaniată de mamă-sa, la Paris, ca să se aclimatizeze în această patrie a literelor şi artelor şi spre a-i cere consacrarea talentului său. Aici, studiul ei principal şi mai plăcut a fost educaţiunea, din care a şi depus, cu succes excelent, examen (a primit Brevetul de capacitate la Sorbona şi Certificatul de Înalte Studii Pedagogice la Collége de France – n. n.).

 

*

 

Despre petrecerea ei în Paris, ne dă o icoană frumoasă renumitul scriitor francez Elie Bertiet, care, în anul 1862, a editat un album al autorităţilor europene, în care aduce şi portretul Domnişoarei Dunca, şi unde citim:

 

*

 

„Domnişoara Constanţa Dunca de Sajó (pseudonim Camille d’Alb) e o jună străină, care a venit să ceară ospitalitatea literaturii franceze. Această ospitalitate nu i-a fost refuzată şi mai multe jurnale importante i-au deschis, cu grabă, coloanele. Publicul francez a putut admira talentul bărbătesc şi, deodată, graţios al Domnişoarei Dunca. Acest succes strălucitor are o îndoită cauză: întâi, calităţile eminente ale junei literate, calităţi atât de extraordinare şi rare la o străină, care a trăit în Paris numai trei ani; apoi, era via şì profunda simpatie ce Franţa o are pentru patria Domnişoarei Dunca, pentru această bătrână şi nobilă România, aruncată la extremitatea Europei, şi unde cele mai generoase instincte, ideile cele mai înalte, cele mai civilizatoare, se luptă cu atâta energie în contra vechilor prejudecăţi, a vechilor abuzuri şi în contra barbariei Orientului.

 

*

 

Domnişoara Constanţa Dunca de Sajó, modestă şi severă cu sine, nu putu, deocamdată, a se decide să ia pana. În fine, învinsă de solicitările amicilor săi, publică în „Constituţionalul”, „Le Pays”, „La Patrie”, „L’Illustration”, „Le Monde illustré” etc., articole interesante şi încântătoare despre moravurile Orientului. Succesul, precum am zis, fu complet şi meritat. Admirăm în Domnişoara Dunca o mare putere dramatică, o imaginaţie sublimă şi, în fine, calităţile studiului erudit într-o jună de 18 ani. Astfel, societatea literaţilor se grăbi a o admite în sânul său şi mai multe alte societăţi literare, artistice şi ştiinţifice, şi făcură o onoare de a o socoti membră a lor.

 

*

 

Un roman publicat, „Elena”, despre moravurile românilor, a dobândit o medalie de aur de la societatea artelor, ştiinţelor şi artelor frumoase din Paris, şi publicul fu cu bunăvoinţă de-a aproba distincţia dată acestei opere binemeritată. Ne pare rău că simţământul patriotic face pe Domnişora Dunca să se reîntoarcă în Moldova. După ce a studiat atât de mult şi serios în Franţa, după ce a trecut examenul de institutoare, nobila româncă se reîntoarce în patria sa, pentru care arată o vie afecţiune. „Vreau, zice ea, a duce patria mea la ridicarea edificiului civilizaţiei ce se construieşte acolo, vreau a contribui, din parte-mi, spre a face din România o Franţă a Orientului”. Deie cerul a se împlini dorinţele ei generoase şi să dea în acele ţări depărtate o idee favorabilă despre ospitalitatea noastră pariziană”.

 

*

 

Un mare merit şi-a câştigat Domnişoara Dunca prin scrierile sale, căci ea a făcut cunoscut publicului francez referinţele şi moravurile românilor, care, atât în simţăminte nobile, cât şi in genialitate, întrec pe toate popoarele Orientului. Domnitorul României, principele Cuza, a ştiut aprecia meritul ei prin ţara străină şi a premiat opul intitulat „Elena sau Fanarioţii şi Românii” cu un premiu demn de ostenelile junei autoare. Franţa încă a recunoscut talentul ei excelent, şi Societatea literaţilor din Franţa şi Societatea ştiinţifică, artistică şi literară din Paris au alesu-o de membru.

 

*

 

În toamna anului 1862, a părăsit Franţa şi s-a întors la Bucureşti, spre a planta în inimile românilor ideile cele binefăcătoare, ce le-a cules în patria civilizaţiei. Reîntoarcerea Domnişoarei Dunca a semănat unui triumf, căci românii, care au cunoscut-o, până acum, numai după numele ei binemeritat, au salutat-o, în tot locul, cu entuziasm. Tinerimea română din Pesta a salutat-o in corpore, i-a oferit un album, în care şi-a înscris numele fiecare tânăr. Lugojenii au aranjat, în onoarea ei, un banchet strălucit, iar sibienii şi braşovenii au întâmpinat-o într-un mod demn de ostenelile şi meritele ei.

 

*

 

Ajungând în Bucureşti, îndată s-a apucat de opul cel măreţ, spre care e chemată de providenţă. În zilele dintâi a adresat principelui domnitor şi Adunării naţionale un memorandum asupra educaţiei populare a fetelor în România (memoriul se numea „Fiicele poporului” – n. n.), pe care l-a lucrat încă în timpul petrecerii sale în Paris, şi l-a prezentat Societăţii pentru învăţământul elementar din Franţa. Secretarul general al societăţii, Amyot, raportând, în şedinţele din 29 octombrie şi 12 noiembrie 1862, despre proiectul Domnişoarei Dunca, zise, între altele: „Cea ce avem să zicem, înainte de toate, despre opul Domnişoarei Dunca e cum că acela e fructul cunoaşterii celei mai depline şi celei mai profunde, ce se poate câştiga despre starea învăţământului în ţările noastre apusene. Astă cunoaştere bine înrădăcinată, bine dezvoltată în spiritul ei, a condus-o la acest rezultat, de a reproduce simplu pentru patria sa ceea ce a găsit a fi mai bun la alţii”, iar la finea raportului: „Nu puteţi, domnilor, decât să aprobaţi ideea fundamentală a acestei instituţiuni: caritatea şi dragostea binelui o inspiră”.

 

*

 

O critică mai favorabilă nici că s-ar putea dori, pe lângă toate acestea, însă, Camera României n-a luat, până acum, în dezbatere elaboratul Domnişoarei Dunca despre reorganizarea şcolilor de fete în România, pe care l-a publicat şi „Concordia” din 1863 şi l-a retipărit în broşuri.

 

*

 

În primăvara anului trecut, Domnişoara Dunca a început editarea ,,Amicului Familiei”, jurnal pentru litere, ştiinţe, arte, pedagogie, industrie. Întreprinderea aceasta e un factor eminent al culturii noastre naţionale şi dezvoltă ideile măreţe ale creşterii de mame. Diligenţa ei e mare, deoarece are prea puţin ajutor şi, aşa, numai ea dă, în fiecare lună, publicului cititor patru coli în tipar! E de însemnat că juna literată şi-a cules cunoştinţe din toate ramurile, ea scrie, cu uşurinţă, articole interesante şi merituoase despre ştiinţe, arte, pedagogie, industrie ş. a., ca şi când fiecare ram i-ar fi specialitatea ei; putem, cu tot, dreptul, dar, a zice: Domnişoara Dunca e un geniu universal. Serviciul ce juna literată ni-l face, prin jurnalul său, e mare, şi noi ar trebui să îmbrăţişăm cu căldură întreprinderea ei. „Amicul Familiei” ar trebui să afle ospitalitate şi în cea mai mică şi săracă colibă românească!

loading...
”Geniul economic” plecat din Botoșani să conducă finanțele României este putred de datorii - DOCUMENT

 

Mărturisiri EMOŢIONANTE în noaptea de Înviere: O fată de o frumuseţe IZBITOARE a dat numele unei localităţi din Botoşani

Între dealuri, păduri şi apa Siretului îşi duce existenţa multiseculară o aşezare atestată documentar în anul 1400, cu vestigii din epoca migraţiilor şi din secolul XV-lea.

COMOARA ascunsă de la Ştiubeni: Femeie UCISĂ pentru tot ce avea mai scump pe lume

Mai sus de Săveni, pe apa Başeului, în comuna Ştiubeni, judeţul Botoşani este o casă aproape pătrată. Cu verandă de jur împrejur şi scară de piatră la intrare.

Cel mai cunoscut iaz din Botoşani învăluit în MISTER: Tânăr înecat înainte de nuntă, după ce l-au ajuns „blestemele” unei fete

Atestat documentar în vremea lui Gheorghe Ştefan, renumit în zilele noastre prin crapii săi, cunoscutul iaz botoşănean este cel mai mare din Podişul Moldovei.

Bogătanii Botoşaniului prădaţi de o ceată de haiduci pe drumul spre Iaşi : Un botoşănean le-a venit de hac într-un mod INCREDIBIL

Într-o vreme, piatra cea mare de pe Runc era loc de strajă unor haiduci care ţineau calea bogătanilor ce mişunau pe drumul dinspre Târgul Iaşilor. 

Pădurea BLESTEMATĂ de la Botoşani: Locul unde încă se aud zgomote sinistre şi gemete în toiul nopţii

La marginea Botoşanilor, pe drumul care duce la Stânca Doamnei se urcă în pantă lină. În dreapta se întind umbre de stejari seculari. 

Masa Tâlharilor de la Botoşani: Locul blestemat unde un bărbat a fost DECAPITAT

Pe culmea unui păduri din Botoşani, veghează Legendara Masă a tâlharilor, o piatră misterioasă prin dimensiunile ei: şase metri în lungime, trei în lăţime şi înălţime.

Din legendele Botoşanilor: Eminescu şi-a construit fântână la Botoşani cu ajutorul unui bărbat acuzat de omor

Prin deceniul cinci al secolului nostru, după Movila din Grădina publică de odinioară, Parcul Mihai Eminescu de astăzi, se mai vedea o fântână părăsită căreia localnicii mai vechi îi spuneau Fântâna lui Mihai Eminescu.

Mormântul fără mort la care se roagă mii de credincioși: Gândul și rugăciunile mi se îndeplinesc GALERIE FOTO

Au trecut aproape patru ani de la ”Deshumarea istorică de la Eternitatea”. S-a crezut atunci că s-a terminat cu misterul acelui mormânt ce se presupunea că aduce ”rezolvarea unor probleme personale”.

Biserica dăruită de grecul Constantin și pictată cu ajutor din SUA se repară din împrumuturi și din banii preotului – GALERIE FOTO

”Această sfântă biserică din oraș s-a făcut de Constantin Gheorghiu cu puterea lui Dumnezeu și ajutorul creștinilor la anul 1789 mai 8 zile”, stă scris în pisania de deasupra ușii bisericii. În ciuda numelui, ctitorul era un negustor grec. N-a putut oferi credincioșilor și o clopotniță, care a fost zidită abia 44 de ani mai târziu prin osârdia epitropului Hariton Gheorghiu.

loading...
Botoșani a avut propria groapă comună : Cadavrele aruncate unele peste altele, în prezent, loc de pelerinaj

În fiecare an de ziua Înălțării Domnului simpli botoșăneni, oficialități, politicieni se află în Cimitirul Pacea la Monumentul Eroilor pentru  aduce un omagiu celor care și-au dat viața pentru ca noi să existăm astăzi ca națiune liberă. Se depun coroane de flori, se oficiază slujbe religioase și se susțin discursuri în care prea puțini cred. Acolo, în acel loc, au fost aruncați unii peste alții fiii, soții, frații și tații celor care s-au dus de mult dintre noi.

Regina Maria și țeapa dată Botoșanilor într-un moment de cumpănă

Mai răsfoim o filă în istoria orașului nostru și ajungem la o istorioară povestită de Eugen Neculau, una dintre persoanele care și-a adus un important aport pentru ca unul din monumentele de la Botoșani să dăinuiască în negura vremii, până astăzi. Iar festivitatea de atunci trebuia să fie animată de însăși prezența Reginei Maria a României.

Ce democrație? Ce alegeri? Ce voturi? Botoșani intrat cu forța pe mâinile ”Tătarului”

Doar câteva ore ne mai despart până la startul uneia dintre cele mai importante zile pentru următorii patru ani de zile. Miza: conducerea orașului, a județului. A Botoșaniului. Dincolo de scaunele de conducere râvnite de politicieni, vă invităm la o incursiune în istoria orașului pentru a ne afla rădăcinile. Cele ale numelui, astăzi.

Primele cluburi din Botoșani: CINE erau ”șmecherii” de altădată, dueluri după beții, jocuri de noroc, țigări superioare și băuturi elevate

Au apărut pentru prima dată în 1603, la Londra, imediat după domnia Elisabetei I și au căpătat o largă răspândire, la un moment dat afirmându-se că viața unui englez însemna : familia, patria și clubul. Mare parte din orășeni își petreceau toată ziua și o parte din noapte în aceste localuri.

Corupții există la Botoșani de veacuri întregi și nu prea au fost pedepsiți – CINE era mutilat, spânzurat sau decapitat

Încă din urmă cu aproape 300 de ani istoria ne arată că au existat persoane cu funcții care au făcut abuz de puterea avută, fără a fi vreodată pedepsite. Se făcea dreptate într-o oarecare măsură la Botoșani în urmă cu sute de ani însă balanța nu înclina tot timpul în mod corect. Cum se derulau procesele în trecut și cum era organizarea administrativă de la Botoșanii anilor 1740?

loading...
Cea de-a șaptea artă de la Botoșani : Eveniment grandios cu un film lung de 3.000 de metri

Când au descoperit botoșănenii cinematografia și când a ajuns la Botoșani primul film? Câte eforturi s-au depus pentru ca și botoșănenii să aibă parte de ”cea de-a șaptea artă” și cine a adus cinematografia la Botoșani?

Marile lovituri ale Botoșaniului : Mii de morți într-un oraș pustiu și bântuit de ciocli: cadavrele erau aruncate de-a valma

Orașul Botoșani a suferit de-a lungul timpului crunt, însă puțini dintre contemporani cunosc episoadele în care orașul a sângerat efectiv și și-a jelit morții. Înainte de marele incendiu din 1887, Botoșanii a fost lovit de boală. Unii, spun că nici până astăzi nu și-a mai revenit.

CUM s-a sfârșit povestea celei mai urâte mirese din istoria Botoșaniului

Nu toate miresele sunt frumoase. Și nu toate cuplurile au șansa de a se cunoaște înainte de căsătorie iar uniunea să intervină de comun acord. Așa era în trecut, așa poate mai este și astăzi în alte religii decât cea creștin ortodoxă. Ce soartă a avut cea mai urâtă mireasă din istoria județului?

Gropile din străzile Botoșanilor, vechi de aproape 200 de ani, un copil era să se înece în noroaie

Deși poate nu ați crede, problema străzilor pline cu gropi datează cel puțin din urmă cu aproape 200 de ani. Încă din acele vremuri, mai marii târgului întâmpinau probleme cu banii pentru repararea ulițelor orașului care în unele zone erau impracticabile. Într-un limbaj care a rămas întipărit în paginile istorice, Artur Gorovei a cuprins în ”Monografia orașului Botoșani” povestiri despre cum erau rezolvate problemele gropile din drumuri cu ajutorul locuitorilor sau a neguțătorilor mai înstăriți.

Începuturile jocului de fotbal la Botoșani – primul căpitan botoșănean, textiliștii și celebrele 2.000 de capace

Echipa cu care se mândresc în acest moment suporterii botoșăneni este FC Botoșani. Fotbalul este la cel mai înalt nivel pe care l-a avut până acum județul, în 2015 formația calificându-se și în cupele europene. Totuși, nu multă lume cunoaște începuturile “sportului rege” la Botoșani.

modlet.ro
POVESTEA celui ce se odihnește în singurul mormânt tip sarcofag din Eternitatea - FOTOGALERIE

A avut atât de multe funcții că puțini îl puteau egala în acea perioadă. General, politician, ministru de război și de lucrări publice. Iar lista poate continua. Tobias Gherghely a murit la sfârșitul anilor ’80 și locul în care se odihnește este Cimitirul Eternitatea.

astratex.ro
astratex.ro
loading...
loading...
starshiners.ro%20
Sondaj
Credeți că se va moderniza drumul Botoșani - Târgu-Frumos până la alegerile din 2020?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„Sentimente mai bune…nu cred că am supărat pe nimeni, nu am jignit pe absolut nimeni. Eu întotdeauna am fost un om de comunicare, un om cu care se poate vorbi. Iar dacă există și un argument, sunt întotdeauna omul care percutez. ...
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.6243 lei
USD
Dolarul SUA
3.9431 lei
CHF
Francul elveţian
3.9779 lei
GBP
Lira sterlină
5.2825 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.5928 lei
XAU
Gramul de aur
164.3747 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2352 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.4513 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9792 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.0654 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1794 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6208 lei
Vremea
astăzi
Botosani
15 o C
Dorohoi
15 o C
Bucecea
15 o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
15 o C
Horoscop
astăzi
web site traffic statistics
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2018 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.