Botoşanii de altădată
Ordinul activistului de partid sau cum a decis tovarășul Duminică soarta unei importante instituții: ”Mi s-a întunecat în faţa ochilor. Mi-am închipuit că…”

Un activist de partid a fost, într-un moment important din istoria culturală a orașului, omul potrivit la locul potrivit, spun istoricii.

Istoria, de la regional la județean

 

La Botoșani, mijlocul secolului trecut a însemnat în istoria culturală a orașului și începutul activității muzeale.

 

Cu un bogat tezaur istoric, cultural, chiar religios, ținutul Botoșanilor era unul încă neexploatat la potențialul real. O viitoare organizare muzeală a acestor locuri va avea, din această perspectivă, multe de recuperat pentru a transmite generațiilor viitoare adevărata dimensiune culturală și istorică a județului.

 

Primul sediu al muzeului raional se afla, în anul 1955, în municipiul Botoșani, pe Calea Națională nr. 251. Tot atunci, în organizarea muzeului raional de istorie, s-a pus și problema existenței la Botoșani a unei secții de artă, plan ce avea să se împlinească doar după câteva decenii.

 

Muzeul raional din Calea Națională nr.251 a funcționat până în 1968, când, odată cu înființarea județelor, au început și la Botoșani demersurile pentru un muzeu județean, pornind de la cel care până atunci funcționase la adresa amintită.

 

 

Ordin de la Ceaușescu…

 

Ideea, spune Gheorghe Median, care a activat ca muzeograf în cadrul Muzeului Județean Botoșani încă de la înființarea instituției, era ”venită de sus”.

 

”De ce să nu spunem, Ceaușescu voia să se facă în fiecare județ câte un muzeu care să prezinte istoria județului de la cele mai vechi urme de viață omenească până în epoca contemporană, ca să fie, presupun, un fel de elogiu adus celui care conducea. Ceea ce s-a și întâmplat, pentru că muzeul a avut o parte dedicată epocii Ceaușescu”,

Gheorghe Median, fost muzeograf - Muzeul Județean Botoșani

 

 

Planurile erau, la prima vedere, în spiritul epocii. Însă ele nu mai corespundeau cu spațiul în care vechiul muzeu funcționase. Așadar, pentru început, au început demersuri pentru găsirea unui nou sediu. Ceea ce complica foarte mult lucrurile.

 

”La Botoșani nu prea erau spații. S-a propus clădirea fostei Camere de Comerț și Industrie (unde se află astăzi Biblioteca Județeană și Nord Proiect). Muzeului i s-a oferit spațiul de la etaj. Numai că, tematic, el nu putea să cuprindă ceea ce ar fi trebuit. Erau repere care trebuiau urmate: epoca străveche, epoca sclavagistă, feudală etc., plus epoca Ceaușescu, desigur. S-a căutat o altă clădire”,

Gheorghe Median, fost muzeograf - Muzeul Județean Botoșani

 

 

Muzeu salvat de Duminică

 

Omul potrivit la locul potrivit avea să fie… un activist de partid.

 

Pe vremea aceea prim-secretar al Comitetului Județean la Botoșani era Petre Duminică. Venit de prin Argeș, din dispoziția partidului.

 

”Un om căruia trebuie să îi fim recunoscători. El a spus: cea mai bună clădire pentru o casă de istorie este cea de pe Unirii. Petre Duminică stătea într-o casă pe lângă Grădina de Vară o Hotelului Maria. În vechea Prefectură (actualul sediu al muzeului, nota red.) funcționau atunci mai multe servicii, și ale Primăriei. Așa s-a decis noul sediu al muzeului județean. Din 1973 s-a intrat pentru recompartimentare, s-a realizat tematica și în 1977, decembrie, muzeul era gata”,

Gheorghe Median, fost muzeograf - Muzeul Județean Botoșani

 

 

”Îţi dăm vechea Prefectură, ai ce pune în ea?”

 

Momentul în care a fost decisă soarta Muzeului Județean a fost consemnat și de către directorul de atunci al instituției.

 

Paul Şadurschi (30.05.1933 – 09.10.2010), personalitate culturală care a marcat cultura botoșăneană, fusese numit director al Muzeului în 1971, imediat ce fostul director Simeon Rață s-a pensionat.

 

 

De la Paul Șadurschi au rămas mărturii importante cu privire la soarta Muzeului Județean în anii de început, acestea fiind consemnate în revista Forum cultural, în urmă cu aproape 20 de ani.

 

Așadar, după noua organizare administrativ-teritorială se căuta un nou sediu pentru muzeu, fiind identificată în acest sens clădirea în care funcționase, în perioada interbelică, instituția Casei de Comerț și Industrie.

 

Aici se instalase, povestea Paul Șadurschi, imediat după război, aparatul comunist pornind de la comitetul raional, apoi cel județean.

 

Doar că, imediat după reorganizarea administrativ-teritorială din 1968, în municipiul Botoșani s-a construit o clădire nouă care să adăpostească aparatul de partid și de stat. Este vorba despre actualul Palat Administrativ, construit în 1970 de arhitectul Nicolae Porumbescu. Astfel, fosta Cameră de Comerț se elibera și putea oferi oportunitatea de care muzeul avea nevoie în acei ani.

 

O altă schimbare importantă se petrece și în aparatul de partid. Vechiul prim-secretar al județului este avansat, iar locul său este luat de un nou activist. Este vorba despre Petre Duminică, trimis de la București.

 

Duminică, povestește Paul Şadurschi, fiind pus la curent cu demersurile privind noul sediu al muzeului, vrea să vadă clădirea propusă și să i se prezinte și planul de amenajare, ce urma să înceapă în fosta Cameră de comerţ şi industrie. Era vara anului 1975.

 

”L-am tot aşteptat pe tovarăşul Duminică o săptămână. (…) Spre  sfârşitul unei zile de lucru, primim telefon să ne deplasăm la clădirea în cauză, spre care a pornit şi persoana mult aşteptată. Aceasta venise cu o asistenţă redusă la câteva persoane, între care se afla preşedintele Comitetului pentru cultură şi educaţie socialistă, membru al Biroului Comitetului judeţean de partid. Prim-secretarul părea un om blajin, era zâmbitor şi, printre picături, făcea glume chiar. Când am terminat prezentarea, m-a întrebat în cât timp va putea deveni acest muzeu o realitate. I-am răspuns că, din punct de vedere tematic şi al pieselor de muzeu, în bună parte restaurate, suntem gata, dar ne lipsesc fondurile...”, își amintea Paul Şadurschi.

 

Iar aici avea să vină surpriza la care nimeni nu se aștepta, și probabil cel mai important moment din istoria Muzeului Județean.

 

Tovarășul Duminică, om cu viziune culturală, se pare, dar și cu statutul activistului care își permite să răstoarne planurile și să și le impună pe cele proprii, reușește ca din numai câteva cuvine să hotărască viitorul Muzeului.

 

”Important este să ai obiectele, fonduri îţi dăm noi.... ”, spune prim-secretarul, după care așază pe tortul culturii botoșănene cireașa de… Duminică:

 

”Dar ce-ai zice dacă ţi-am da altă clădire?”

 

Paul Şadurschi își amintea, după decenii întregi, șocul pe care l-a trăit în fața lui Petre Duminică.

 

”Mi s-a întunecat în faţa ochilor. Mi-am închipuit că n-am fost destul de convingător în prezentare şi că nu mai primim clădirea. Am îngăimat că deja s-au făcut unele cheltuieli cu reparaţia clădirii şi acoperişului, cu proiectarea expoziţiei, cu releveul acestei construcţii, s-a plătit studiul pentru panotarea încăperilor şi proiectarea mobilierului”.

 

Înainte de a da glas tuturor temerilor care deja își făceau loc în mintea sa, Paul Şadurschi vrea, totuși, să afle ce clădire se oferă în schimb.

 

”Îţi dăm vechea Prefectură, ai ce pune în ea?”, a fost răspunsul lui Duminică.

 

 

Paul Şadurschi a înlemnit. Mai ales că, știa bine, acolo, în vechea Prefectură de pe Unirii, se instalaseră de puțină vreme Comitetul municipal de partid şi Consiliul popular municipal Botoşani.

 

”Tocmai asta-l deranja. Cei de la municipiu dispuneau de un spaţiu mai arătos decât cei de la judeţ. Cum nu-mi închipuisem aşa ceva? I-am răspuns că lipsa unui spaţiu cu adevărat adecvat şi îndestulător ne-a impus să ne limităm la prezentarea doar a istoriei vechi a României, oprindu-ne la formarea poporului român şi a limbii române, că mai avem materiale şi pentru evul mediu, partea de istorie modernă şi contemporană, că ne vom intensifica eforturile şi vom face în scurt timp noi achiziţii etc., etc.”, consemnează mai departe Paul Șadurschi.

 

Petre Duminică nu glumea deloc. Dimpotrivă. Treaba trebuie făcută repede, i-a atras atenția directorului de muzeu.

 

”Stă o clădire frumoasă la discreţia câtorva funcţionari, pentru care se întreţine şi se încălzeşte un spaţiu prea mare... Toate astea costă... Şi ei ce fac? Fac noi cheltuieli ! Au schimbat pardoseala înlocuind mozaicul cu marmură la parter, nu mai pot de bine, în timp ce la Comitetul judeţean spaţiul este restrâns, clădirea a fost prost construită, tâmplăria s-a curbat şi când bate vântul se produce curent... Este frig, iar când plouă, curge apa prin tavan! Vă mutaţi imediat şi faceţi acolo muzeul ! Dar repede !...”, a fost ultimul cuvânt al lui Duminică.

 

Paul Șadurschi a purces la treabă.

 

”În două săptămâni ne-am mutat într-o clădire căreia a trebuit să i se măsoare, din nou, toate spaţiile, încăpere cu încăpere, să i se facă reparaţii, instalaţie electrică nouă, o altă instalaţie de încălzire mutând caloriferele de pe pereţii destinaţi expoziţiei, etc. A trebuit să suportăm două ierni fără încălzire, timp în care adaptam planul tematic aprobat al noului spaţiu... Noul plan de amenajare muzeistică a localului era semnat de arhitectul Grigore Gârlea”.

 

Ce a urmat? O muncă susținută a întregului colectiv la amenajarea noului spațiu, la organizarea expoziției după planuri noi. Dar nu a fost în zadar.

 

”Iaca aşa, păşind pe nisipuri mişcătoare, obţinând uneori neînsemnate victorii, dar suferind şi înfrângeri, în decembrie 1977 aveam să marcăm un moment important în viaţa culturală a judeţului, inaugurând deschiderea Muzeului Judeţean de istorie în actualul său local”, a lăsat mărturie Paul Șadurschi.

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
”Steaua sus răsare, Ceaușescu moare”: Cum au trăit botoșănenii primele ore ale libertății, copilul care își dădea sângele pentru răniți și botoșăneanul care și-a urcat familia pe clădirea Teatrului
1989. Până pe 21 decembrie, la Timișoara muriseră deja 73 de oameni, alți aproape 300 erau răniți. Pe 22 decembrie, la ora 12.08, cuplul Ceaușescu fuge. Până la decolarea elicopterului cu cei doi dictatori, la București muriseră 49 de oameni, alți 600 sunt răniți. Nici o persoană nu a fost oficial acuzată până în prezent de comiterea unor acte de terorism în cadrul revoluției din 1989.
Povestea maicii Atanasia, alungată din Agafton: A muncit în fabrică, a îngrijit bolnavii, apoi s-a întors să moară Acasă
Într-o zi de 11 decembrie închidea ochii pentru veșnicie o măicuță pentru care viața fusese nu doar o luptă, ci o mărturisire. Rugăciunea continuă, munca cinstită și iubirea de aproapele i-au fost crez și hrană pentru suflet.
Ultimul primar necomunist al Botoșanilor: Ne-a lăsat Fata Moartă și o extraordinară lecție de demnitate
Într-un sfârșit de noiembrie 30 se stingea din viață, în urmă cu 75 de ani, unul dintre marii oameni ai Botoșanilor. Avea 55 de ani și trăise cât pentru zece vieți.
Istorie cu parfum de romanță: Pe lângă plopii fără soț cu Rița, fecioara cu ochii sprințari… - FOTO&VIDEO
Le-am ascultat de sute, de mii de ori. Ne-au înmiresmat viața, ne-au bucurat sau înlăcrimat inima. Prea puțin se știe, însă, că unele dintre celebrele romanțe pe versurile lui Eminescu, de pildă, au fost create chiar în timpul vieții Poetului, acum mai bine de 130 de ani.
Povestea mai puțin știută a ”novembriștilor” deportați la Botoșani și a șefului Miliției care a anunțat Revoluția cu o lună înainte: Stai dracului liniștit în banca ta, că oricum nu te prinde Crăciunul aici!
Astăzi se împlinesc 33 de ani de la revolta anticomunistă de la Brașov, din 15 noiembrie 1987. Revolta care a anunțat prăbușirea comunismului în România.
Botoșăneni hăituiți de Securitate din cauza unei scrisori: ”Trebuie să aflăm ce s-a întâmplat cu unii dintre semnatari”
Cei vizați ripostează și spun că, la Botoșani, nu și-au făcut decât datoria față de ”patrie și popor”. Și că tragerea lor la răspundere, după 1989, nu prea ar fi justificată: nu mai sunt membri de partid și nici nu se află în funcții publice.
PRESA liberă la Botoșani: Primul ziar independent cu bani de la ”Azur”, scriitorii-publiciști ba în plus, ba… în minus - FOTO
Continuăm în această săptămână, în rubrica Botoșanii de altădată, să aducem în atenție contribuțiile în domeniul presei botoșănene, fie că e vorba de creatori de ziar, fie că privim către cei care au încercat de-a lungul timpului o istorie a presei locale.
PRESA noastră: Eminescu aprecia ”smântâna inteligenţei literare” botoșănene, Ceaușescu lăuda Clopotul pentru ”mobilizarea şi antrenarea oamenilor muncii”
În urmă cu aproape 40 de ani, un jurnalist se întreba, într-un articol publicat în una dintre puținele reviste care circulau la acea vreme: ”Care este, totuși, cel mai vechi ziar din Botoșani?”.
AMICUL ȚĂRANILOR înmormântat la Eternitatea: Îmbrăca straie sărace și umbla pe drum cu toporul la brâu, ”o figură care va sta și în istorie” – FOTOGALERIE
Cu adevărat un personaj atipic al vremii sale. Intelectual, entuziast și patriot – uneori peste măsură -, scriitor, excelent avocat și, așa cum avea să îi rămână și faima, un prieten al celor necăjiți. 
Loading...
De la pojarnicii de ieri la pompierii de azi: Salvatori plătiți cu bani de la bogați, săracii ”să nu fie supăraţi la această dare”, pedepse cu amenzi sau 10 lovituri în fața casei
Astăzi, 13 septembrie, ne înclinăm cu respect în fața salvatorilor de vieți. Intră în foc, în apă, sub dărâmături. La înălțime sau în străfundul pământului, înfruntând intemperiile și dezastrele de tot soiul. În mijlocul oricărei nenorociri, prezența lor ne conferă siguranță, încredere, speranță. Ei sunt pompierii. Cărora le spunem astăzi La mulți ani!
De pe scena de la Botoșani la Ursul de Aur de la Berlin: Debutul meu n-a fost numai un eveniment, a fost o încântare, o vrajă – GALERIE FOTO
Avea doar 23 de ani când debuta pe scena de la Botoșani. Și astăzi, după aproape jumătate de secol, își amintește cu emoție rolurile, dar mai ales oamenii alături de care a jucat în micul oraș moldav.
Artistul care a pictat îngerii cu aureole negre și muza ”inspiratoare” care s-a călugărit: ”Pentru moldoveni e un mare câştig, pentru botoşăneni e o reală mândrie”
Botoșaniul deține tezaure inestimabile, dar și locuri care încă ne oferă povești, istorii, întâmplări. Prea puțin cunoscute, de prea puțini aflate.
Un general botoșănean se sinucide: Cazul era închis pentru oficialităţi. Pentru istorie nu există, însă, cazuri 'închise'
O dramă care, chiar dacă are în mijlocul ei un nume prea puțin cunoscut astăzi, poartă în spate o poveste ale cărei semnificații sunt mult mai importante decât par la prima vedere. Un nume care merită să fie cunoscut aici, la Botoșani.
Castelul de pe deal, ruina în care sătenii așteaptă să își aline bătrânețea: ”Erau oameni buni cu țăranii, tare buni” – FOTO & VIDEO
A trecut de un război, dar a fost devastat de sătenii care, în holul castelului, au aruncat în flăcări întreaga bibliotecă. Preluat de comuniști, apoi părăsit și ros de scurgerea nemiloasă a timpului, astăzi străjuiește dealurile ca o fantomă a unui trecut pe care îl mai povestesc doar bătrânii satului. Bătrâni care așteaptă să se petreacă ceea ce se zvonește de o vreme: că la castel se va înființa un azil de bătrâni…
Loading...
Securitatea lui Ceaușescu și intelectualii botoșăneni: ”Mi-am dat seama ce colegi am. Pentru un blid de linte te omoară” - FOTO
Când vorbim despre Securitate, gândul imediat merge către anii 50-60, cu odioasele arestări, torturi, hărțuiri, crime sau, nu de puține ori, reeducări și racolări ale celor care cedau în timpul anchetelor. Mai puțin s-a vorbit/scris despre Securitatea anilor ‘80.
Pustnicul fără biserică, atins de harul lui Dumnezeu: ”A trăit 100 de ani. Umbla desculț vara și iarna, vindeca bolnavii cu rugăciuni” – GALERIE FOTO
Istoria unui loc se construiește în secole, prin oamenii care o trăiesc. Pustnici sau simpli creștini, pelerini care bat cărările pe ploaie sau ninsoare, călugări care prin sfințenia lor tămăduiesc suferința semenilor.
Primele luni ale ocupației sovietice la Botoșani, ”Clopotul” scrie înflăcărat despre întâlnirea cu ”o nouă lume, cu o nouă mentalitate”
Primăvara anului 1944, Botoșani. Orașul după refugiu nu mai păstra nimic din parfumul grădinilor de odinioară, din farmecul străzilor colindate de trăsuri, nici măcar forfota vechiului târg pe care războaiele nu reușiseră să o potolească întru totul.
Povestea neștiută a primilor angajați ai Filarmonicii, directorul a făcut preinfarct, mărturii din prezent: Astăzi mi se pare o nebunie desăvârșită
Nebunia frumoasă a unor visători avea să le ofere botoșănenilor decenii întregi de muzică. Istoria a consemnat, de-a lungul vremii, succese și momente extraordinare, cu invitați celebri și un repertoriu pe măsură.
Ceaușescu supărat că poporul folosește prea mult detergent, MINUNEA din ogradă la care țăranii nu au renunțat nici astăzi
De luni bune, cuvinte precum dezinfecție, dezinfectant, spălat pe mâini, igienă, precauție sunt tot mai des folosite, fie că vorbim despre mediul familial, privat sau cel public (media sau rețele de socializare).
Fetița din necropola de la Mihălășeni, singurul caz de trepanaţie pe un craniu de copil din România
Copila a supravieţuit postoperator peste un an de zile. Cazul este unic în România și, se pare, și în zona balcanică, fiind consemnat în tratatele de istorie a medicinei.
melimeloparis.ro%20
astratex.ro
Sondaj
Doriți să vă vaccinați contra Covid-19?
Da
Încă nu m-am hotărât
Nu
Declaraţia zilei
”O astfel de lege trebuie gândită foarte bine și cu multă prudență, pentru a nu prejudicia în nici un fel drepturile și libertățile fundamentale ale românilor. Personal sunt de acord cu dumneavoastră, oamenii trebuie să fie ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
astăzi
EUR
Euro
4.8838 lei
USD
Dolarul SUA
4.1118 lei
CHF
Francul elveţian
4.4060 lei
GBP
Lira sterlină
5.6917 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.7890 lei
XAU
Gramul de aur
223.8171 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2309 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3297 lei
AUD
Dolarul Australian
3.1502 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.2419 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1852 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6568 lei
Vremea
astăzi
Botosani
-1.4 o C
Dorohoi
-1.2 o C
Bucecea
-1.8 o C
Darabani
0.0 o C
Saveni
-1.4 o C
Ştefăneşti
2.1 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2021 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.