Botoşanii de altădată
Ordinul activistului de partid sau cum a decis tovarășul Duminică soarta unei importante instituții: ”Mi s-a întunecat în faţa ochilor. Mi-am închipuit că…”

Un activist de partid a fost, într-un moment important din istoria culturală a orașului, omul potrivit la locul potrivit, spun istoricii.

Istoria, de la regional la județean

 

La Botoșani, mijlocul secolului trecut a însemnat în istoria culturală a orașului și începutul activității muzeale.

 

Cu un bogat tezaur istoric, cultural, chiar religios, ținutul Botoșanilor era unul încă neexploatat la potențialul real. O viitoare organizare muzeală a acestor locuri va avea, din această perspectivă, multe de recuperat pentru a transmite generațiilor viitoare adevărata dimensiune culturală și istorică a județului.

 

Primul sediu al muzeului raional se afla, în anul 1955, în municipiul Botoșani, pe Calea Națională nr. 251. Tot atunci, în organizarea muzeului raional de istorie, s-a pus și problema existenței la Botoșani a unei secții de artă, plan ce avea să se împlinească doar după câteva decenii.

 

Muzeul raional din Calea Națională nr.251 a funcționat până în 1968, când, odată cu înființarea județelor, au început și la Botoșani demersurile pentru un muzeu județean, pornind de la cel care până atunci funcționase la adresa amintită.

 

 

Ordin de la Ceaușescu…

 

Ideea, spune Gheorghe Median, care a activat ca muzeograf în cadrul Muzeului Județean Botoșani încă de la înființarea instituției, era ”venită de sus”.

 

”De ce să nu spunem, Ceaușescu voia să se facă în fiecare județ câte un muzeu care să prezinte istoria județului de la cele mai vechi urme de viață omenească până în epoca contemporană, ca să fie, presupun, un fel de elogiu adus celui care conducea. Ceea ce s-a și întâmplat, pentru că muzeul a avut o parte dedicată epocii Ceaușescu”,

Gheorghe Median, fost muzeograf - Muzeul Județean Botoșani

 

 

Planurile erau, la prima vedere, în spiritul epocii. Însă ele nu mai corespundeau cu spațiul în care vechiul muzeu funcționase. Așadar, pentru început, au început demersuri pentru găsirea unui nou sediu. Ceea ce complica foarte mult lucrurile.

 

”La Botoșani nu prea erau spații. S-a propus clădirea fostei Camere de Comerț și Industrie (unde se află astăzi Biblioteca Județeană și Nord Proiect). Muzeului i s-a oferit spațiul de la etaj. Numai că, tematic, el nu putea să cuprindă ceea ce ar fi trebuit. Erau repere care trebuiau urmate: epoca străveche, epoca sclavagistă, feudală etc., plus epoca Ceaușescu, desigur. S-a căutat o altă clădire”,

Gheorghe Median, fost muzeograf - Muzeul Județean Botoșani

 

 

Muzeu salvat de Duminică

 

Omul potrivit la locul potrivit avea să fie… un activist de partid.

 

Pe vremea aceea prim-secretar al Comitetului Județean la Botoșani era Petre Duminică. Venit de prin Argeș, din dispoziția partidului.

 

”Un om căruia trebuie să îi fim recunoscători. El a spus: cea mai bună clădire pentru o casă de istorie este cea de pe Unirii. Petre Duminică stătea într-o casă pe lângă Grădina de Vară o Hotelului Maria. În vechea Prefectură (actualul sediu al muzeului, nota red.) funcționau atunci mai multe servicii, și ale Primăriei. Așa s-a decis noul sediu al muzeului județean. Din 1973 s-a intrat pentru recompartimentare, s-a realizat tematica și în 1977, decembrie, muzeul era gata”,

Gheorghe Median, fost muzeograf - Muzeul Județean Botoșani

 

 

”Îţi dăm vechea Prefectură, ai ce pune în ea?”

 

Momentul în care a fost decisă soarta Muzeului Județean a fost consemnat și de către directorul de atunci al instituției.

 

Paul Şadurschi (30.05.1933 – 09.10.2010), personalitate culturală care a marcat cultura botoșăneană, fusese numit director al Muzeului în 1971, imediat ce fostul director Simeon Rață s-a pensionat.

 

 

De la Paul Șadurschi au rămas mărturii importante cu privire la soarta Muzeului Județean în anii de început, acestea fiind consemnate în revista Forum cultural, în urmă cu aproape 20 de ani.

 

Așadar, după noua organizare administrativ-teritorială se căuta un nou sediu pentru muzeu, fiind identificată în acest sens clădirea în care funcționase, în perioada interbelică, instituția Casei de Comerț și Industrie.

 

Aici se instalase, povestea Paul Șadurschi, imediat după război, aparatul comunist pornind de la comitetul raional, apoi cel județean.

 

Doar că, imediat după reorganizarea administrativ-teritorială din 1968, în municipiul Botoșani s-a construit o clădire nouă care să adăpostească aparatul de partid și de stat. Este vorba despre actualul Palat Administrativ, construit în 1970 de arhitectul Nicolae Porumbescu. Astfel, fosta Cameră de Comerț se elibera și putea oferi oportunitatea de care muzeul avea nevoie în acei ani.

 

O altă schimbare importantă se petrece și în aparatul de partid. Vechiul prim-secretar al județului este avansat, iar locul său este luat de un nou activist. Este vorba despre Petre Duminică, trimis de la București.

 

Duminică, povestește Paul Şadurschi, fiind pus la curent cu demersurile privind noul sediu al muzeului, vrea să vadă clădirea propusă și să i se prezinte și planul de amenajare, ce urma să înceapă în fosta Cameră de comerţ şi industrie. Era vara anului 1975.

 

”L-am tot aşteptat pe tovarăşul Duminică o săptămână. (…) Spre  sfârşitul unei zile de lucru, primim telefon să ne deplasăm la clădirea în cauză, spre care a pornit şi persoana mult aşteptată. Aceasta venise cu o asistenţă redusă la câteva persoane, între care se afla preşedintele Comitetului pentru cultură şi educaţie socialistă, membru al Biroului Comitetului judeţean de partid. Prim-secretarul părea un om blajin, era zâmbitor şi, printre picături, făcea glume chiar. Când am terminat prezentarea, m-a întrebat în cât timp va putea deveni acest muzeu o realitate. I-am răspuns că, din punct de vedere tematic şi al pieselor de muzeu, în bună parte restaurate, suntem gata, dar ne lipsesc fondurile...”, își amintea Paul Şadurschi.

 

Iar aici avea să vină surpriza la care nimeni nu se aștepta, și probabil cel mai important moment din istoria Muzeului Județean.

 

Tovarășul Duminică, om cu viziune culturală, se pare, dar și cu statutul activistului care își permite să răstoarne planurile și să și le impună pe cele proprii, reușește ca din numai câteva cuvine să hotărască viitorul Muzeului.

 

”Important este să ai obiectele, fonduri îţi dăm noi.... ”, spune prim-secretarul, după care așază pe tortul culturii botoșănene cireașa de… Duminică:

 

”Dar ce-ai zice dacă ţi-am da altă clădire?”

 

Paul Şadurschi își amintea, după decenii întregi, șocul pe care l-a trăit în fața lui Petre Duminică.

 

”Mi s-a întunecat în faţa ochilor. Mi-am închipuit că n-am fost destul de convingător în prezentare şi că nu mai primim clădirea. Am îngăimat că deja s-au făcut unele cheltuieli cu reparaţia clădirii şi acoperişului, cu proiectarea expoziţiei, cu releveul acestei construcţii, s-a plătit studiul pentru panotarea încăperilor şi proiectarea mobilierului”.

 

Înainte de a da glas tuturor temerilor care deja își făceau loc în mintea sa, Paul Şadurschi vrea, totuși, să afle ce clădire se oferă în schimb.

 

”Îţi dăm vechea Prefectură, ai ce pune în ea?”, a fost răspunsul lui Duminică.

 

 

Paul Şadurschi a înlemnit. Mai ales că, știa bine, acolo, în vechea Prefectură de pe Unirii, se instalaseră de puțină vreme Comitetul municipal de partid şi Consiliul popular municipal Botoşani.

 

”Tocmai asta-l deranja. Cei de la municipiu dispuneau de un spaţiu mai arătos decât cei de la judeţ. Cum nu-mi închipuisem aşa ceva? I-am răspuns că lipsa unui spaţiu cu adevărat adecvat şi îndestulător ne-a impus să ne limităm la prezentarea doar a istoriei vechi a României, oprindu-ne la formarea poporului român şi a limbii române, că mai avem materiale şi pentru evul mediu, partea de istorie modernă şi contemporană, că ne vom intensifica eforturile şi vom face în scurt timp noi achiziţii etc., etc.”, consemnează mai departe Paul Șadurschi.

 

Petre Duminică nu glumea deloc. Dimpotrivă. Treaba trebuie făcută repede, i-a atras atenția directorului de muzeu.

 

”Stă o clădire frumoasă la discreţia câtorva funcţionari, pentru care se întreţine şi se încălzeşte un spaţiu prea mare... Toate astea costă... Şi ei ce fac? Fac noi cheltuieli ! Au schimbat pardoseala înlocuind mozaicul cu marmură la parter, nu mai pot de bine, în timp ce la Comitetul judeţean spaţiul este restrâns, clădirea a fost prost construită, tâmplăria s-a curbat şi când bate vântul se produce curent... Este frig, iar când plouă, curge apa prin tavan! Vă mutaţi imediat şi faceţi acolo muzeul ! Dar repede !...”, a fost ultimul cuvânt al lui Duminică.

 

Paul Șadurschi a purces la treabă.

 

”În două săptămâni ne-am mutat într-o clădire căreia a trebuit să i se măsoare, din nou, toate spaţiile, încăpere cu încăpere, să i se facă reparaţii, instalaţie electrică nouă, o altă instalaţie de încălzire mutând caloriferele de pe pereţii destinaţi expoziţiei, etc. A trebuit să suportăm două ierni fără încălzire, timp în care adaptam planul tematic aprobat al noului spaţiu... Noul plan de amenajare muzeistică a localului era semnat de arhitectul Grigore Gârlea”.

 

Ce a urmat? O muncă susținută a întregului colectiv la amenajarea noului spațiu, la organizarea expoziției după planuri noi. Dar nu a fost în zadar.

 

”Iaca aşa, păşind pe nisipuri mişcătoare, obţinând uneori neînsemnate victorii, dar suferind şi înfrângeri, în decembrie 1977 aveam să marcăm un moment important în viaţa culturală a judeţului, inaugurând deschiderea Muzeului Judeţean de istorie în actualul său local”, a lăsat mărturie Paul Șadurschi.

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Povestea neștiută a primilor angajați ai Filarmonicii, directorul a făcut preinfarct, mărturii din prezent: Astăzi mi se pare o nebunie desăvârșită
Nebunia frumoasă a unor visători avea să le ofere botoșănenilor decenii întregi de muzică. Istoria a consemnat, de-a lungul vremii, succese și momente extraordinare, cu invitați celebri și un repertoriu pe măsură.
Ceaușescu supărat că poporul folosește prea mult detergent, MINUNEA din ogradă la care țăranii nu au renunțat nici astăzi
De luni bune, cuvinte precum dezinfecție, dezinfectant, spălat pe mâini, igienă, precauție sunt tot mai des folosite, fie că vorbim despre mediul familial, privat sau cel public (media sau rețele de socializare).
Fetița din necropola de la Mihălășeni, singurul caz de trepanaţie pe un craniu de copil din România
Copila a supravieţuit postoperator peste un an de zile. Cazul este unic în România și, se pare, și în zona balcanică, fiind consemnat în tratatele de istorie a medicinei.
Comoara de sub casa Poetului de la Ipotești, scoasă la lumină după aproape 2.000 de ani
Istoria casei de la Ipotești este una care ar putea face, singură, subiectul unei cărți.
A fost odată ca niciodată: Copilăria în opinci, joaca în marginea tranșeelor sau pe maidanul Botoșanilor de odinioară
Și oamenii mari au fost mici. Iar poveștile sunt adesea adevărate lecții de viață. Într-o zi de 1 Iunie, vă invităm să privim către oamenii mari care au fost odată copii. Artiști, scriitori, medici, profesori și copilăriile lor de demult.
Copiii Revoluției vs. elevii din anul COVID: Dorințe de 1 Iunie, de la ”să-mi aducă părinții blugi din străinătate” la ”să se oprească circulația mașinilor”
În septembrie 1989 pășeau în școală purtând la gât cravata roșie, ”pentru gloria poporului şi înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului”. Nimeni nu se gândea atunci că, peste doar trei luni, lumea veche se răsturna pentru a face loc alteia: cea în care aveau să trăiască, peste ani, copiii și nepoții lor.
Țărani băgați în dube în toiul nopții după ce i-au pus pe fugă pe oamenii lui Gheorghiu-Dej: ”Afară cu bolșevicii, n-avem nevoie de comunism!”
Milițienii, însoțiți de securiști, au înconjurat satul și, în miez de noapte, au început arestările. Oamenii ”erau scoși în izmene” din case, aruncați în dubă și duși direct la Securitate. Și astăzi, după mai bine de 70 de ani, în sat parcă mai bântuie teroarea acelei veri.
30 de ani de la Podul de flori, ziua în care botoșănenii și basarabenii s-au încins în horă în apa Prutului: ”Tată, mi-ai promis că-mi arăți români. Care-s ei?” - GALERIE FOTO
Pe 6 mai 1990, pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, frontiera româno-sovietică desface sârma ghimpată și românii de pe ambele maluri ale Prutului se întâlnesc. Entuziaști și plini de nădejde că a venit vremea întoarcerii acasă. Speranță deșartă, după cum se va vedea…
Povestea primului bust al lui Eminescu: 600 de studenți au asistat la dezvelire, defilare cu călăreți și muzică militară pe străzile orașului
Probabil că pentru prima dată, în cei peste 150 de ani de când există, Parcul ”Mihai Eminescu” este pustiu în cea mai frumoasă perioadă a anului, atunci când natura oferă cel mai frumos spectacol.
Loading...
Medicii care au înfruntat moartea: ”Botoșani a înregistrat o scădere simțitoare a numărului de locuitori și paralizarea vieții economice și sociale”
Botoșanii nu au fost ocoliți de nenorociri. Însă aceste ținuturi au avut parte, în istorie, de ceva mai puternic decât orice epidemie: oameni valoroși care au înfruntat boala, care au dat piept cu moartea.
Istoria la feminin: De la Cornelia din Moldova la mucenița din Petru Vodă
Au fost mame, soții, iubite. Au fost medici, poete, artiste, creatoare de cuvânt și de frumos. Au suferit pentru Hristos. Din umbra timpului, străbat uneori până la noi prin faptele lor trecute.
Instituție de prestigiu încă necunoscută după aproape 70 de ani de activitate? Dacă nu ar fi avut loc atunci, nu știu dacă s-ar mai fi produs cândva
Istoria nescrisă creează confuzii. Însă atunci când și puținele date scrise conțin erori situația devine de-a dreptul dramatică pentru biografia unei comunități, a unui oraș.
Mărturii din iadul exterminărilor politice: ”Când mi-a văzut chipul schimonosit de durere, s-a luminat”
Închisoarea de la Botoşani a fost loc de exterminare a celor care, într-un fel sau altul, se opuneau regimului comunist.
”Aşa a debutat Enescu în viaţa mea, cu un unu la muzică, în cea de-a doua clasă a Liceului Laurian”
Cu greu ne putem imagina astăzi că pe scândura Teatrului Mihai Eminescu din Botoşani au jucat Calboreanu, Birlic, Tănase, Vraca, Bulandra. Că pe scena micului oraş moldav au urcat pentru a cânta Enescu, pentru a conferenţia Iorga.
Loading...
Agaftonul Domnului Eminescu: Plâng pentru vărul meu, că a avut o viaţă zbuciumată şi a murit de tânăr! - GALERIE FOTO
În cimitirul de la Agafton odihnesc astăzi maicile Olimpiada, Sofia, Fevronia, surorile Ralucăi Eminovici, mama poetului, dar și Xenia, verișoara lui Mihai.
După 30 de ani, despre ce a fost sau n-a fost la Botoșani: Nu vedeţi că ne schimbăm cu totul? Asta-i revoluţie, băieţi, ţineţi-vă bine!
După 30 de ani – Revoluția la Botoșani: Crăciun, colinde, colindători. Altă viață! Diferite persoane de la noi din oraș își fac autocritica…
Nici bine nu a căzut comunismul, că la Botoșani începeau deja să apară probleme, chiar la adunarea de constituire a Consiliului Frontului Salvării Naționale: reproșuri, refuzuri, scoateri în relief a propriilor greutăți datorate vechiului regim.
După 30 de ani - Botoșănenii lui Ceaușescu: Cozi enorme la ulei, zahăr, lapte. Jigniri, ironii, lupte, bătăi. Greu, foarte greu. Umilitor!
În ziua în care Nicolae Ceaușescu a vizitat Botoșaniul, o gospodină a lăsat ferestrele casei deschise și a plecat în oraș. Curățase parchetul și voia să aerisească. Seara, când s-a întors acasă, toate ferestrele erau închise. Pe dinăuntru!
După 30 de ani - Moș Gerilă aduce cadouri în parcul orașului, un Crăciun cu fulgere și tunete la Botoșani: Oare ce ne rezervă anul ce va începe? Să fim optimiști sau pesimiști?
Cu un an înainte de Crăciunul lui 1989, pe 25 decembrie 1988, la Botoșani se petrecea un lucru ieșit din comun. Bătrânii spuneau că nu prinseseră o asemenea grozăvie în toată viața lor…
După 30 de ani - Bancurile botoșănenilor despre Ceaușescu, concerte și spectacole, însemnări din comunismul întunecat: Ajutaţi-mă să mor!
Deşi astăzi pare un lucru neînsemnat, înainte de 1989 scrisul te putea duce direct în închisoare. Pentru că a consemna întâmplări care incriminau regimul însemna condamnare sigură.
melimeloparis.ro%20
Sondaj
Credeți că se va găsi vaccin contra coronavirusului?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
”Este o zi cu o încărcătură emoțională foarte mare pentru mine. N-am mai trăit asemenea emoții de prin 2012, deci timp de opt ani am fost mai relaxată. Astăzi, toate emoțiile s-au adunat și am să îmi cer scuze pentru ...
starshiners.ro%20
astratex.ro
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.8359 lei
USD
Dolarul SUA
4.0751 lei
CHF
Francul elveţian
4.4904 lei
GBP
Lira sterlină
5.3679 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.8595 lei
XAU
Gramul de aur
268.4712 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2456 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3964 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9313 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.0691 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1848 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6491 lei
Vremea
astăzi
Botosani
o C
Dorohoi
o C
Bucecea
o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2020 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.