Botoşanii de altădată
Legenda Dorohoiului: Bărbatul care a alergat toată viaţa după o…himeră

Legenda Dorohoiului, ca având un sâmbure de adevăr, este susţinută de afirmaţia anonimului autor al cronicii Huru, care numea Dorohoiul – Doroca.

Generalul tânăr şi frumos, dar cu sufletul zbuciumat

 

De asemenea A. I. Odobescu – pe baza unor prime descoperiri – a emis părerea potrivit căreia colonii romani „se vor fi întins prin munţi dincolo de Bucovina”, iar săpăturile arheologice mai noi, efectuate în zona oraşului, au scos la iveală importante urme materiale de locuire din epoca dacic şi cea romană.

 

După ce romanii au cucerit Dacia şi s-au întărit în cetatea apărată de munţi a Transilvaniei, dacii liberi de prin părţile Dorohoiului de azi le tot stârneau liniştea, hărţuindu-i pe hotare. Împăratul plănuia să-i supună, măcar încetul cu încetul.

 

În vremea asta era în slujba măriei sale un general tânăr şi frumos, dar cu sufletul zbuciumat, pe nume Iperiod Dorohid.

 

"Tânjesc după cuvântul tată"

 

-    Spune-mi Dorohid, ce gânduri negre te frământă, de eşti aşa de amărât?

-    Vreau si eu măcar un copil, preabunule şi slăvite împărate, ca toţi oamenii. Tânjesc după cuvântul tată. Dar soaţa mea nici nu vrea să audă de asta.

Curând Dorohid primi scrisoare de la tatăl său:

-    Sunt bătrân, Iperiod, ca mâine am să plec pe celălalt tărâm şi voi muri cu inima îndurerată, ca n-are cine-mi duce focul vieţii mai departe. Cere-i împăratului să te trimită în Dacia. Caută-ţi  acolo soţie pe potrivă şi-mi trimite un nepot.

Cuvintele bătrânului l-au îndurerat şi mai mult pe general. Scrisoarea însă a căzut în mâna împăratului. Citind-o, s-a înduioşat şi l-a chemat la sine pe Iperiod:

-    Pleci în Dacia. Treci munţii să-i potoleşti pe dacii liberi. Ridică un castru şi rămâi acolo să-i vegheze. Nu va trebui să-ţi dai prea multă osteneală. Luaţi prin surprindere, ei vor înălţa steagul cel alb. Mai greu va fi să te opreşti la timp, legând cu dânşii prieteşug. Însă vezi că răposatului tarabostes i-a rămas o fată de-o ciudată frumuseţe, Doroca, nume, care, după spusa unora, ar însemna „suferinţă în aşteptarea celui ce va să vină”. Ai grijă să nu ţi se întâmple ceva rău…!

Astfel a trecut Dorohid munţii. Dacă i-a suspus pe dacii aceia, s-a împăcat cu dânşii, prilejuindu-le toată liniştea negoţului. Le-a cerut doar să o vadă pe Doroca. Ardea de nerăbdare s-o cunoască, socotind că zeii l-au ajutat să împlinească rugămintea tatălui său şi că tocmai de aceea l-au trimis aici. Dar oamenii tăceau privindu-l înspăimântaţi. Nimeni nu cuteza să-i răspundă. În cele din urmă un dac mai în vârstă ieşi înainte şi-i grăi:

 

Doroca nu-i o fiinţă ca oricare

 

-    Greu lucru ne ceri, generale. Asta nu-i cu putinţă!

Iperiod se încruntă, plin de îndoială.

-    De ce? Întrebă el cu glas stăpânit. Aţi văzut vreun general roman răpind fecioare?

-    Doroca nu-i o fiinţă ca oricare. E „zâna lacului” din vale. Are părul de aur şi trupu-i străluceşte ca gheaţa. Doar noaptea, pe lună plină, apare câteodată în luciul apei. Fă strajă şi poate că ai s-o vezi, numai să te ajute zeii voştri şi mai ales ai noştri, între care ş ea are un tărâm menit.

-    Amarnic de rău îmi pare…se poticni o clipă generalul dar să ştiţi că şi-n Elada şi-n Troia cea veche au trăit oameni pământeni ce-au putut cunoaşte zeiţe… O fi adevărat că tatăl ei a fost chiar răposatul tarabostes şi slăvit rege?

-    Acest slăvit rege a fost un zeu, generale, care-a plecat nu prea departe de noi! – îndrăzni semeţ bătrânul. Doroca va fi o pământeană, urmă dânsul mai potolit, numai când s-o ivi „cel ce va să vină”…Asta i-au prezis ursitoarele., încheie bătrânul ocolind sfada.

-    Voi sta de strajă nopţi în şir, până o voi vedea. Credinţa mea este că Doroca va fi o pământeană, neaflându-se prea departe de noi. Iar eu îi sunt ursitul, precum se arată în semnele sacre.

Legendele Botoşanilor de Elidia Agrigoroiei spun că ,bătrânul dac, credincios zeilor vechi, ar fi cântărit cu înţelepciune asemenea veste, socotind împreună cu ceilalţi daci cum că străinul poate avea dreptatea lui, dacă-l va ajuta soarta.

 

O fată neînchipuit de frumoasă

 

Dar iată, că, din senin,cerul se acoperi. Un întuneric ca înserarea cuprinsă lumea în plină zi. Şi vara întreagă se arătă bogată în ploi. Norii plumburii trimiteau stropi grei, nemiloşi. Apa lacului creştea zbătându-se învolburată între maluri. Şi luna nu se arăta. Iperiod aştepta cu nerăbdare. Ca să-şi treacă vremea, muncea din greu, cărând piatră şi lemn pentru palisadă, dimpreună cu oştenii săi. Curând, castrul începu să-şi arate înfăţişarea.

 

Într-o bună zi apăru şi soarele. După vreo săptămână zarea s-a limpezit cu totul şi fu lună plină. Afară se vedea ca în palmă şi Dorohid se puse pe strajă. Era linişte, o linişte dincolo de lume. Lacul şedea neclintit. Deodată se s-a auzit un clipocit. Apoi altul şi altul. Cineva se apropie şi Dorohid sta înmărmurit, pradă parcă unei năluciri. În faţă i s-a arătat o fată neînchipuit de frumoasă, cu zâmbet luminos. Îl privea printre răchiţi şi stufărişuri şi, învârtindu-se  iute când şi când, asemenea unui vârtej, îi zâmbea iar încă mai frumoasă.

-    Dorohid, Dorohid, de când te aştept, i-a şoptit fata, dat tot atunci se făcu nevăzută.

Apoi un vânt vrăjmaş începu să sufle. Zarea se întunecă iarăşi şi ploile nu mai conteniră pănă-n  târzie toamnă, când ninse din belşug.

-    Of, amar de sufletul meu! Se tângui Iperiod.

Slăbise şi gândurile nu-i mai erau decât la Doroca.

 

Într-o dimineaţă porni prin zăpadă, spre lac. Viscolise, iar fulgii sclipitori luceau ici şi acolo la soare, într-un tărâm al liniştii neclintite. 

-    Doroca! Strigă el, dus tot înainte în dalba împărăţie. Doroca! Ieşi de acolo şi vino la mine!

-    Ce faci omule, aici? Îl bătu pe umăr o bătrână. Au nu ştii tu oare că Doroca este o nălucă? Când ai să înalţi acolo sus o cetate, în care trăiască laolaltă dacii cu romanii, numai atunci Doroca va fi pământeană.

-    De eşti tu o vrăjitoare, ce stăpâneşti lacul, în genunchi te rog: dă-mi-o pe Doroca. Îndură-te de-un suflet ostenit şi nu-mi mai chinui zilele. E tot ce mi-am dorit pe lumea asta!

-    Zarurile au fost aruncate, omule! Prezicerea s-a făcut şi drum nu-i decât înainte. Doroca va avea copii mulţi , aşa cum doreşti tu!

 

"Vom face cetate şi-i vom zice Doroca"

 

S-a întors generalul şi, sfătuindu-se cu dacii şi romanii, aceştia  i-au spus, toţi ca unul:

-    Vom face cetate şi-i vom zice Doroca! Una strălucitoare, din aur şi raze de lună, ca nimeni alta.

Au înălţat ei cetate mândră, în care s-au mutat daci şi romani. Şi-au venit pe lume copii, mulţi copii daco-romani.

 

Dar în fiecare noapte cu lună plină, Iperiod Dorohid era văzut rătăcind pe malul apei.

-    Doroca, Doroca! şoptea el.

-    Dorohid, Dorohid! Răspunea hăţişul apelor, poate din tainice străfunduri, poate din neclintita singurătate a stuhurilor şi a bătrânelor sălcii răsucite bizar.

 
 

După numele lui Dorohid şi al Dorocăi, acelei aşezări i s-ar fi zis Dorohoi, căci oamenii locului s-au socotit urmaşi din ginta slăviţilor întemeietori.

download from google playdownload from apple store

 

loading...
Legenda Botoşaniului: Un copil sărac şi fără tată a dat numele oraşului 

 

Fiul unui fost primar botoșănean asasinat politic: 5.000 de oameni au vrut să-l aducă la Botoșani
La Botoșani, în cartierul Bucovina există o alee cu numele tânărului ucis de comuniști. Era fiu de avocat iar tatăl său a fost pentru ceva timp primar interimar al orașului. Mai mult, a existat și o placă comemorativă în memoria sa care a fost… furată.
Oraşul Botoşani, „apanaj” al doamnelor Moldovei: Sume uriaşe de bani încasate de la botoşăneni pentru bunăstarea damelor
„Doamna Botoşaniului” încasa permanent sume uriaşe de bani fără să facă mai nimic pentru ţinutul în care îşi ducea existenţa.
Inima de odinioară a Botoşanilor – UNDE s-au înfiinţat şi CUM arătau primele pieţe ale oraşului
Fiind un centru comercial recunoscut cu secole în urmă, ca unul dintre cele mai puternice din Moldova, Botoşanii au avut locuri special amenajate în care să se vândă şi să se cumpere animale, produse industriale şi agricole. Acestea au fost pieţele şi iarmaroacele.
Străzile de odinioară ale Botoşanilor: Înghesuială la modernizarea drumurilor pline de gropi ale oraşului
Până pe la 1820 nu s-a acordat nicio atenţie străzilor oraşului, care au apărut fără nicio cât de mică idee de sistematizare, de modernizare. Înguste, întortocheate, pline de praf în timpul secetos, pline de gropi cu apă şi desfundate în timpul ploilor, dădeau oraşului un aspect neplăcut, fapt remarcat, nu o singură dată, de cei ce păşeau pentru prima dată în oraş.
ISTORIA Parcului „Mihai Eminescu”: Grădina publică cu taxă la începuturi, teren de sport şi cu un grădinar problemă
Botoşanii, oraşul patriarhal de altădată, a fost numit adesea, pe drept cuvânt, oraş al grădinilor. Când, în veacul trecut şi începutul celui actual, boierii şi-au construit frumoasele lor case, în special în partea de vest a oraşului, au avut grijă să-şi amenajeze minunate parcuri cu ajutorilor grădinarilor unguri, italieni şi germani.
PRIMUL hotel construit la Botoşani: Eminescu a dat o petrecere acolo şi s-a îndrăgostit de o blondă
Primele hoteluri  au apărut în peisajul botoşănean la jumătatea secolului trecut.Odată cu creşterea economică a oraşului, s-a simţit nevoia unor localuri cu camere mobilate care să fie închiriate, de obicei cu ziua, numeroşilor călători sosiţi la noi în oraş.
Primele cafenele din Botoşaniul de odinioară: Localul de pe Unirii unde tinerii aveau interzis
Cu câteva secole în urmă, cafenelele ce  se găsesc astăzi la tot pasul au pătruns prima dată în orașul moldav. Erau locurile unde se putea bea cafea, se jucau table, cărți și zaruri, se putea servi şi ceva dulce dar se și fuma tutun turcesc, iar oamenii stăteau ceasuri bune la discuții.
Începuturile presei la Botoşani: PRIMA publicație botoșăneană pusă sub semnul întrebării
Presa, despre care se spune că este a patra putere într-un stat democrat, are la Botoșani o vechime apreciabilă și o valoare deosebită prin numărul mare de reviste și ziare apărute în perioada anilor 1866-1944, mai precis de-a lungul a 82 ani de existență. 
LEGENDA Morii de la Ionăşeni: Au botoşănencele astea un fel al lor care te prinde în lanţ. Şi-apoi fac din tine ce vor...
Pe sub labirintul de nuci bătrâni, coborâm la Stăuceni. Urmând şoseaua peste dealuri se deschide drumul care duce la Ionăşeni. Legenda spune, că sub umbra pădurilor bătrâne, a fost o moară…
Legenda Târgului Nou: UNDE a fost cel „dintâi port pe uscat” la Botoşani
Oamenii locului spun că ar fi fost chiar „capitala“ secretă a Moldovei acum 200 de ani.
Doi fraţi orfani din Botoşani, care au impresionat un neam întreg, ARŞI DE VII în flăcări 
La marginea unui sat din Botoşani, pe un deal de unde se lua pământ pentru lipitul caselor, sătenii au dat peste  nişte rămăşiţe.
Târgul morţii : EPIDEMIA care a secerat sate întregi din Botoşani
Una dintre cele mai violente epidemii a creat panică în mai multe sate botoşănene.
Femeia care a dat GRATIS terenuri pentru case mai multor botoşăneni: CINE au fost norocoşii
Drama unei femei, spune legenda, a schimbat multe vieţi la Botoşani.
Descoperire ULUITOARE : Botoşăneanul care a dat peste o adevărată COMOARĂ în timp ce era la vânătoare
Într-o comună din Botoşani, un bărbat plecat la vânătoare a făcut o descoperire incredibilă.
Pungă cu bani găsită într-o scorbură de copac din Agafton: CE a făcut bărbatul cu toată averea
Multe şi minunate privelişti are de văzut călătorul la Agafton, acel colţ de lume ce adăposteşte un cămin de bătrâni.
Casă celebră din Botoşani şi nevastă PIERDUTE la un joc de cărţi: De amar, proprietarul şi-a luat zilele
Miză uriaşă la un simplu joc de cărţi.
Mărturisiri EMOŢIONANTE în noaptea de Înviere: O fată de o frumuseţe IZBITOARE a dat numele unei localităţi din Botoşani
Între dealuri, păduri şi apa Siretului îşi duce existenţa multiseculară o aşezare atestată documentar în anul 1400, cu vestigii din epoca migraţiilor şi din secolul XV-lea.
COMOARA ascunsă de la Ştiubeni: Femeie UCISĂ pentru tot ce avea mai scump pe lume
Mai sus de Săveni, pe apa Başeului, în comuna Ştiubeni, judeţul Botoşani este o casă aproape pătrată. Cu verandă de jur împrejur şi scară de piatră la intrare.
Cel mai cunoscut iaz din Botoşani învăluit în MISTER: Tânăr înecat înainte de nuntă, după ce l-au ajuns „blestemele” unei fete
Atestat documentar în vremea lui Gheorghe Ştefan, renumit în zilele noastre prin crapii săi, cunoscutul iaz botoşănean este cel mai mare din Podişul Moldovei.
Bogătanii Botoşaniului prădaţi de o ceată de haiduci pe drumul spre Iaşi : Un botoşănean le-a venit de hac într-un mod INCREDIBIL
Într-o vreme, piatra cea mare de pe Runc era loc de strajă unor haiduci care ţineau calea bogătanilor ce mişunau pe drumul dinspre Târgul Iaşilor. 
starshiners.ro%20
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Sondaj
Unde vă doriți cel mai mult să lucrați?
În sistemul bugetar
În sistemul privat
În străinătate
Nu știu / nu mă intereseză
Declaraţia zilei
„Pe fondul acesta emoțional s-a creat o isterie, la Iași au deraiat două tramvaie săptămâna trecută, nimeni nu a spus nimic. La noi cum se întâmplă acum ceva, imediat, gata comentariile. E adevărat că sunt mai vechi ale ...
astratex.ro
Curs valutar
astăzi
EUR
Euro
4.7345 lei
USD
Dolarul SUA
4.2201 lei
CHF
Francul elveţian
4.2663 lei
GBP
Lira sterlină
5.2361 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.8990 lei
XAU
Gramul de aur
190.0986 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2385 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.4497 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9590 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.2327 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1849 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6340 lei
Vremea
astăzi
Botosani
o C
Dorohoi
o C
Bucecea
o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2019 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.