Botoşanii de altădată
Kilometrul zero al culturii naționale, locul din Botoșani pe care comuniștii voiau să îl declare ”rezervație de arhitectură urbană” – GALERIE FOTO

Locul nașterii poetului Mihai Eminescu. Biserica în care a fost botezat Mihai Eminescu. Vechi străzi de promenadă, clădiri care poartă în ziduri neștiute povești de dragoste sau secretele niciodată aflate ale comercianților de tot soiul. Un ansamblu urban unic în Moldova, o bogăție ignorată și abandonată astăzi.

Cu mult mai puțin, dar cu resurse financiare cumpătate și cu politici publice exemplare, alte orașe au dezvoltat un turism care aduce beneficii economice și care deopotrivă produce valoare culturală locului. Ceea ce Botoșaniul nu reușește, în ciuda declarațiilor de campanie, este promovarea pe plan național a celui mai important obiectiv turistic din oraș, și anume Ansamblul Centrului istoric.

 

O zonă pe care comuniștii, în urmă cu mai bine de 40 de ani, voiau să o declare ”rezervație de arhitectură urbană”. Un alt studiu - din 1969 - susținea că locul trebuie conservat întrucât ”puține alte orașe din țara noastră păstrează o imagine atât de clară și de completă a ceea ce a fost urbanismul românesc în secolul XIX”.

 

Centrul istoric al orașului Botoșani, cu locul în care s-a născut Mihai Eminescu – kilometrul zero al culturii naționale, alături de biserica în care poetul a fost creștinat, cu o bogăție arhitecturală unică, acum pare abandonat. Forfota comercială de altădată este înlocuită astăzi de anemice activități de comerț, încremenite parcă într-un soi de lehamite urbană.

 

 

 

Peste tot, în schimb, veghează sisteme de alarmă, camere de supraveghere, plus un simț veșnic în alertă pentru oricine străbate de la un capăt la altul superbul ansamblu medieval.

 

 

”Rezervație de arhitectură urbană”

 

În perioada 1976-1978, arhitecta Eugenia Greceanu întocmea ”Studiul zonei cu valoare istorică și artistică din Botoșani”, într-o perioadă în care zona centrului vechi comercial era propusă spre a fi declarată ca rezervație de arhitectură urbană. Atenție, propunerea era prevăzută într-o schiță de sistematizare a municipiului, aprobată în septembrie 1979, de către ”conducerea superioară de partid și de stat”.

 

Primii pași se făceau în 1977, când un colectiv de la Centrul de proiectări Suceava a întocmit un studiu al zonei  cu relevee ce cuprindeau o reconstituire a aspectului inițial al fațadelor. Tot pe atunci s-au făcut reparații capitale la părțile din spate ale clădirilor din centrul istoric al orașului. De asemenea, s-a oprit circulația autovehiculelor și s-a realizat pietonalul larg, marcat pe mijloc cu un șir de stâlpi ornamentați în fier forjat pentru iluminatul public, luându-se în calcul înlocuirea lor ulterioară cu un sistem de felinare.

 

 

În anii 80 ai comunismului centrul vechi era animat de comercianți, iar una dintre pivnițe era transformată în cramă.

 

Să nu uităm că zona centrului vechi comercial s-a detașat de alte părți ale orașului tocmai datorită clădirilor cu două și chiar trei niveluri, cu fațade variat decorate, de o eleganță și o finețe a detaliilor care s-au păstrat până astăzi.

 

Ștefan Ciubotaru amintește, într-un alt studiu din 1979, despre perioada 1858-1872, când în structura populației și a comerțului din Botoșani se produce o schimbare importantă. Mai exact, determinată de creșterea masivă a populației (1850-1860), de la 13.796 (în anul 1832) la 27.147 (în 1860), practic o dublare a numărului populației, ”spor determinat de emigrarea masivă de evrei din Galiția, populația evreiască urcând de la aproape 2.000 în 1832 la 14.315 locuitori în 1891. Ei reușesc să ocupe treptat poziții dominante în comerț și meșteșuguri, să devină proprietari ai marilor magazine din zona centrală”.

 

Însă un alt eveniment deosebit a marcat evoluția zonei, și anume marele incendiu din 3 iunie 1887. O adevărată tragedie care a mistuit o parte din oraș, inclusiv acoperișul Bisericii Uspenia, dar și casa în care se născuse poetul Mihai Eminescu.

 

Refacerea zonei, după incendiu, a implicat un efort uriaș, spun cronicarii vremii. Astfel, pe lângă specialiștii locali, au fost aduși arhitecți din Imperiul austro-ungar. Este amenajată, după Primul Război Mondial, și Piața din centrul vechi, numită la acea vreme Piața ”Carol” ( astăzi Piața 1 Decembrie 1918). Mai exact, sunt scoase tarabele improvizate și se ridică în centrul pieții monumentul eroilor ce avea să fie inaugurat în 1929 (Grupul statuar ”Compania de mitraliere Maior Ignat în atac”).

 

Arhitectonic, centrul vechi se prezintă astăzi ca un ”front paralel de clădiri cu o continuitate remarcabilă, de o profundă unitate în diversitate, cu fațade de o excepțională varietate, rezumând practic toate stilurile arhitecturale și decorative caracteristice pentru secolul al XIX-lea, cu unele realizări de o deosebită valoare artistică” (Ștefan Ciubotaru).

 

Frumusețea zonei este amintită și de un alt specialist, și anume Paul Petrescu, cel care în anul 1969, referindu-se la valoarea arhitectonică a centrului vechi, sublinia că el ”merită să fie conservat pentru a ilustra un moment din dezvoltarea orașelor românești din secolul XIX”, întrucât ”puține alte orașe din țara noastră păstrează o imagine atât de clară și de completă a ceea ce a fost urbanismul românesc în secolul XIX”.

 

 

Potrivit specialiștilor care au studiat de-a lungul vremii structura clădirilor din zonă, subsolurile și o parte din parter păstrează specificul zidurilor de structură medievală, curgând de asemenea multă cerneală și pe seama rețelei de pivnițe, de asemenea specifice târgurilor medievale românești.

 

Mai iese în evidență și faptul că aceste clădiri care formează și astăzi zona centrului istoric aveau o triplă destinație: spațiul de comerț, locuință și atelier sau depozit de mărfuri.

 

Însă cea mai mare valoare artistică o au decorațiile clădirilor. Elemente de rococo, eclectism de școală franceză, balcoane încadrate armonios pe fațadă.    

 

Turiștii sunt atrași deopotrivă de zona străzii Săvenilor, cu dughene amenajate de o parte și de alta  a străzii, cu spații de locuit în partea din spate a imobilului. Tot aici se află și o placă comemorativă în memoria celor 7 țărani morți în răscoala de la 1907, dezvelită în anul 1957. Nu mai puțin atractivă, strada Vornic Boldur a păstrat de asemenea casele cu specificul secolului al XIX-lea.

 

Amintim aici și Casa Sommer (datând din 1830), unde a funcționat o vreme o sală de teatru în care jucau vestitele trupe din vreme, inclusiv cea  a lui Mihail Pascaly, unde Mihai Eminescu a fost sufleor.

 

Un obiectiv de importanță istorică și culturală deopotrivă este și Biserica ”Uspenia”, acolo unde a fost botezat poetul Mihai Eminescu, lăcaș de cult ridicat de Doamna Elena Rareș în anul 1552.

 

 

Centrul Vechi este astăzi ansamblu arhitectonic de patrimoniu național, singurul de acest fel din Moldova.

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store

Urmărește-ne și pe Google News

Un botoșănean uriaș, necunoscut la el acasă: Cetățean de onoare al orașului, academician, a realizat primul transplant de măduvă osoasă din România
Botoșaniul și-a căpătat renumele de ”oraș al geniilor”. De la Eminescu până la Iorga, de la știință la poezie, urbea moldavă a dat țării și lumii minți luminate și vizionare.
Botoșăneanul care l-a ”ales” pe Cuza domn apoi l-a urmat în exil, s-a preocupat și de recunoașterea celor doi fii nelegitimi ai fostului domnitor
Istoriografia românească îl prezintă pe acest ilustru botoșănean drept prieten și colaborator al lui Alexandru Ioan Cuza. Iar adevărul nu este nicidecum departe.
Povestea dramatică a unei pianiste de geniu: ”Dacă pașii te poartă vreodată spre cimitirul de la bariera Suliței, oprește-te și la locul de veci al Ruselei!”
Destinul tulburător al fetei care ar fi putut scrie istorie în muzica secolului al XIX-lea nu s-a scris până la capăt. A murit înainte de a împlini 26 de ani. La înmormântare, Scipione Bădescu scria despre stingerea “celei mai gingașe și mai strălucitoare flori din grădina societății botoșănene”.
Cum a ajuns tatăl lui Eminescu să fie ”închis” la mănăstire, după ce a botezat un viitor mire în biserica de la Ipotești
Destinul familiei Eminovici este unul deseori analizat, detalii de tot soiul apărând de-a lungul timpului, fie că vorbim despre surse credibile, științifice, ori dintre cele care fac mai degrabă obiectul senzaționalului.
Geniul exmatriculat din liceul botoșănean: Şi faţă de alţii şi faţă de mine însumi, nedreptatea mi-a fost totdeauna odioasă
Astăzi se împlinesc 151 de ani de la nașterea, la Botoșani, a celui mai mare istoric al românilor. 
În așteptarea unui moment istoric: Cum a mutat Iorga clopotnița Bisericii-simbol și documentul secret ascuns în zid acum mai bine de un secol - FOTO
Luna aceasta, orașul cunoscut de vreo jumătate de secol drept Târgul Doamnei - probabil cea mai frumoasă denumire pe care o poate primi o așezare - va consemna încă un moment istoric.
”Școala” de genii, locul din Botoșani care a dat țării minți luminate, de la academicieni la scriitori și pictori: Am devenit profesor, poate şi datorită acestei pregătiri iniţiale
Lumea academică este în doliu. Unul dintre cei mai mari lingviști ai țării - absolvent al unei școli botoșănene - a trecut la cele veșnice.
S-a stins un medic botoșănean - Trei generații, trei oameni de valoare, trei povești impresionante de viață - FOTO
O veste tristă ne-a reamintit povestea fascinantă a unei familii de botoșăneni. Un preot și doi medici, destine de excepție, care au scris istorie în teologie și în medicină.
Povestea unei spargeri cu autori neidentificați nici după 20 de ani și un obiect care leagă aproape misterios trei familii cu blazon
Un loc din nordul județului Botoșani are o poveste incredibilă, ce poate deveni oricând subiectul unui film documentar cu accente dramatice pe destinul unei familii care a dat țării politicieni de primă mână, scriitori de excepție, artiști și încă mulți oameni destoinici.
În căutarea bradului sădit de Iorga, martorul care s-a întors la Ipoteşti şi a murit în ziua comemorării lui Eminescu – GALERIE FOTO
A fost secretarul particular al lui Nicolae Iorga. Profesor la clasa palatină, unde învăța viitorul rege Mihai. A scris sute de studii și a semnat cărți ce s-au bucurat în timp de aprecierea multor oameni de seamă. Înainte de a muri a revenit la Ipotești, în căutarea bradului argintiu.
Cum îl sărbătoreau botoșănenii pe Enescu acum 90 de ani, o întâlnire emoționantă între un copil și un geniu al muzicii - FOTO               
După aproape un secol, Botoșanii nu mai au aproape nimic din gloria orașului de odinioară. Parfumul fostelor grădini ce concurau cu cele ale marilor capitale europene, casele modelate în linii arhitectonice care mai păstrează și astăzi, chiar în ruină fiind, parfumul de epocă, oamenii pentru care arta însemna mai mult decât colecții de fotografii lângă monumente suferinde... 
INTERVIU - Alexandru Hriscu și Botoșaniul de odinioară: Există o lipsă de patriotism local și o indiferență crasă la nivelul autorităților care ar trebui să se ocupe de patrimoniul orașului
”Această pagină tratează file din istoria vizuală și documentară a oraşului Botoşani din diferite surse documentare online sau offline. Pentru amintirea vremurilor trecute, tuturor botoșănenilor de pretutindeni”. Este descrierea uneia dintre cele mai urmărite și îndrăgite pagini din mediul virtual, Botoșaniul de odinioară.
În martie 1990 a aplanat conflictul de la Târgu Mureş, botoşăneanul lăudat de Vasile Milea care i-a refuzat pe ruşi şi l-a înfruntat de Iliescu
Erou sau ”personaj coleric”? Militar de carieră sau un simplu supus? Curajos sau dornic de afirmare? Poate că nici un alt general al Armatei Române nu a fost atât de controversat ca acest botoșănean care, dincolo de gradele militare, s-a bucurat și de distincții civile precum titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani.
Un oraș la limita supraviețuirii: Industria glorioasă transformată în ruine, abandonată sau fărâmițată în doar câțiva ani
Locul care în urmă cu jumătate de secol producea utilaje și echipamente căutate în întreaga lume se mai mândrește, în anul de grație 2021, doar cu titlul de oraș cu cel mai curat aer din România.
Mințile luminate care au făcut istorie: Primul doctor în medicină din Moldova, botoșăneanul care a luptat cu varicela și a învins holera
În urmă cu 100, chiar 200 de ani, Botoșanii aveau parte de oameni cultivați, străluciți, îndrăzneți. Oameni care au luptat cu molime dintre cele mai cumplite și le-au învins.
”Copilul etern” al teatrului românesc a jucat pe scena de la Botoșani: A fost o perioadă fericită din viața mea / Îmi plăceau oamenii care umpleau până la refuz sălile de spectacol GALERIE FOTO
I se spune actrița-veselie, actrița-poveste. Însă, mai presus de toate, este ”copilul etern” al teatrului românesc. În acest an împlinește 80 de ani de viață, un destin de excepție, o carieră dedicată artei, o călătorie de șase decenii care a cotit, o vreme, și către Botoșani.
Cum petrecea Paștile anticomunistul condamnat la moarte și executat de Securitate la Botoșani / De ce americanii nu au mai ajuns niciodată
Condamnat la moarte de comuniști, s-a predat singur la Securitate, pentru a-și proteja familia. Folosit ca agent dublu, i-a trădat pe comuniști și s-a alăturat iarăși Rezistenței din munți. Prins din nou, a fost condamnat fără proces și împușcat pe poligonul Penitenciarului Botoșani.
Fostul director de la Europa Liberă, mărturisiri despre ”Botoșanii copilăriei mele”: Ne lumina și ne sfințea doar poezia lui Eminescu – GALERIE FOTO
”Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!” Sunt cuvintele pe care părinții și bunicii noștri le-au ascultat ani la rând, cu urechea lipită de aparatul de radio, prin vocea celebră de la Vocea Americii sau Europa Liberă. Într-o vreme în care acest gest - ascultarea celor două posturi de radio - te putea duce în pușcăria comunistă...
Rana de pe obrazul Orașului Geniilor: Destinul dureros al casei care se prăbușește sub ochii noștri – GALERIE FOTO
În mijlocul orașului care a dat țării cel mai mare istoric și savant, o casă rezistă de mai bine de două secole, parcă anume spre a ne aminti că, acolo unde rădăcinile putrezesc, tulpina rămâne fără viață iar rodul se usucă și cade.  
”Pe cine invităm la video” - Mineriada și botoșănenii, secvența care a făcut carieră: Ne dăm foc la toate autobuzele, asta a fost înţelegerea - FOTO&VIDEO
Greva minerilor din Lupeni, care în urmă cu o săptămână s-au blocat în subteran, a declanșat un adevărat remember istoric, televiziunile naționale întrecându-se în a redifuza imaginile care au îngrozit lumea la mijlocul anului 1990.
In timpul incendiului din 1877 Poetul se afla în casa în care locuia sora sa Henrieta, grav bolnav. A ars parțial și acea casă, Eminescu fiind salvat de prieteni. Despre galeriile subterane încă nu se știu prea multe. Despre trecutul apropiat se știe că până prin 1988 , poate și mai târziu, centrul era loc de promenadă, devenea neîmcăpător în zilele de sărbătoare și dupăamiezile zilelor obișnuite. Arăta mult mai bine decât arată acum. În anii 70 era plind de flori, la toate balcoanele atârnau ghivece cu flori curgătoare. Casele erau locuite de români. Mai târziu, în perioada lui Cojocaru, după crimele țiganilor dintr-un sat din județul Iași, orașul Botoșani a fost populat cu țigani aduși de acolo, să nu fie uciși de românii omorâți de ei. Se întâmplă înainte de 1989. De atunci țiganii au devenit stăpâni ilegali ai acestei zone. Primăria cu Poliția coordonată de ei, cu celelalte instituții ar putea face multe și dacă nu s-ar opune corectitudinea politică, cea care-i apără atât de mult pe infractorii din grupurile minoritare, indiferent de etnie. S-ar putea spune multe din nerealizările perioade de după 89, în care edilii n-au făcut nimic pentru această zonă, dimpotrivă. Statuia lui Mihai Eminescu stă aruncată în curtea bisericii stăpânita de un paroh cu alte interese decât cele culturale, centrul este și el stăpânit de interese din cele mai obscure, de ONG-uri care nu fac decât să consume banul public fără a se vedea ceva în urmă. Poate singura inițiativă în care Primăria n-a investit nici un leu este cea a Fundației Hyperion care a donat Primăriei ansamblul scultural realizat de Nora Dorian, montat pe peretele casei aflată pe locul casei în care s-a născut poetul național, casă ajunsă proprietatea unei pesoane fizice, deși primăria avea drept de preemțiune la achiziționare și, deși, primarul acelor vremuri a fost sfătuit să cumpere acea clădire. Multe s-ar spune despre centrul vechi, povești adevărate, dar, din păcate, întunericul de acolo descurajează pe mulți.
11 iulie 2021, 13:56
O turma de incompetenți.. sa ai asemenea valori de promovat și sa nu investești în ele..acea clădire pe care este amplasata plăcută nici măcar nu este a municipiului Botoșani.. mănăstirile la fel nu se face măcar un gard un wc o reimpadurire în jurul acestora..casa larga nu beneficiază măcar de o parcare pentru autocare...trist ..nu fac absolut nimic!!!trece timpul se încasează banul și cam atat
11 iulie 2021, 13:46
Starea de letargie în care se află centrul vechi, se datorează lui Flutur, care pentru voturi, l-a populat cu cei care prin atitudinile, acțiunile și scandalurile lor, îi îndepărtează și pe străini și pe localnici.
11 iulie 2021, 09:04
Sondaj
Credeți că trebuie limitată la 30 km/h viteza pe șoseaua de la Lebăda?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
De Sfântul Nicolae copiii vor primi un pachețel simbolic cu dulciuri din partea mea. Le-am cumpărat biscuiți, bombonele, ciocolățică și o napolitană. De Crăciun vor primi un dar din partea Primăriei. Așa că, nu vom mai strâ ...
Curs valutar
29 noiembrie 2022
EUR
Euro
4.9184 lei
USD
Dolarul SUA
4.7383 lei
CHF
Francul elveţian
4.9890 lei
GBP
Lira sterlină
5.6933 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.4339 lei
XAU
Gramul de aur
267.3958 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2427 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2093 lei
AUD
Dolarul Australian
3.1941 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.5228 lei
CZK
Coroana Cehească
0.2021 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6614 lei
Vremea
astăzi
Botosani
0.2 o C
Dorohoi
0.1 o C
Bucecea
0.2 o C
Darabani
-0.4 o C
Saveni
0.4 o C
Ştefăneşti
1.4 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2022 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.