Botoşanii de altădată
Istorie cu parfum de romanță: Pe lângă plopii fără soț cu Rița, fecioara cu ochii sprințari… - FOTO&VIDEO

Le-am ascultat de sute, de mii de ori. Ne-au înmiresmat viața, ne-au bucurat sau înlăcrimat inima. Prea puțin se știe, însă, că unele dintre celebrele romanțe pe versurile lui Eminescu, de pildă, au fost create chiar în timpul vieții Poetului, acum mai bine de 130 de ani.

Cine nu a ascultat măcar o dată în viață ”Mai am un singur dor”, ”Pentru ochii tăi cei dulci”, ”Sub balcon eu ți-am cântat o serenadă” sau ”Balada crucii de mesteacăn”? Adăugăm acestor titluri nume precum Cristian Vasile, Jean Moscopol, Ioana Radu, Maria Tănase, dar și Gică Petrescu sau Mia Braia și conturăm o lume care de secole își are admiratorii și, încă, făuritorii ei.

 

Dacă în Evul Mediu, de pildă, romanța celebra faptele istorice sau vitejia unor eroi, ea se transformă în timp, ilustrând o tematică de obicei de inspirație erotică, pe melodie melancolică și lină, definită de obicei, de către specialiști, drept un ”cântec tânguios, o istorioară veche, în versuri naïve”.

 

Romanța, pentru români, se așază pe aceeași linie cu ceea ce reprezintă liedul pentru germani, șansoneta pentru francezi, canțoneta pentru italieni.

 

Chiar dacă muzicologii consideră romanța drept o specie urbană ”cultă”, întâlnită în special în lumea orașelor de demult, ea a fost iubită în toate mediile sociale și de către toate vârstele.

 

 

Iar Botoșanii nu au făcut excepție…

 

…fie că vorbim de făuritorii de romanțe (texte și muzică), fie că vorbim de cei care au interpretat romanța, de la lăutari la mari artiști ai vremii.

 

Chiar dacă prea puțin cunoscut botoșănenilor, Neculai Paraschiv este un nume reprezentativ în acest domeniu.

 

Un lăutar care a cântat nu doar în Botoșani, ci și în marile orașe ale Europei. Cele mai cunoscute romanțe care poartă amprenta geniului său sunt ”Ochii plânși” și ”După fragi și după mure”, cea din urmă pe versurile Corneliei Kernbach (cunoscută sub pseudonimul Cornelia din Moldova).

 

(Cornelia Kernbach)

 

”Nu-ntârzia în pădure/ După fragi şi după mure./ Vin la mine şi ţi-oi da/ Fragi şi mure cât îi vrea./ Nici nu trebuie să te-apleci/ Când ai vrea să le culegi,/ Îmi săruţi ochii oleacă/ Dorul murelor să-ţi treacă”, sunt versurile care au cucerit generații și generații de iubitori ai genului, fiind preluate de mari artiști ai vremii. De altfel, potrivit scrierilor lui Ștefan Ciubotaru din 1989, romanța aceasta a fost cântată – în 1905 – de către Irena de Vladaia, primadonă a Operei din București, chiar pe scena din Dorohoi, alături de lucrări celebre de Bizet sau Verdi.

 

 

Eminescu a ascultat romanțele create după versurile sale

 

Un alt mare compozitor de romanțe a fost Iancu Filip, pregătit în Conservatorul din Cernăuți, dar și în cel de la Iași. La Botoșani, Iancu Filip a avut o intensă activitate muzicală. Și vorbim aici despre participarea sa ca membru şi conducător al Muzicilor comunale din Botoşani şi Dorohoi, ca violonist în Societatea muzicală "Armonia", dar și de fondarea unui taraf select, care putea fi văzut adeseori ”în grădinile de vară, localuri şi petrecerile familiale mai simandicoase”, după cum aflăm de la Ștefan Ciubotaru.

 

De  la Iulian Filip ne-a rămas o bogăție care a rezistat de-a lungul timpului, fiind și astăzi prezent în mai toate repertoriile interpreților de romanțe și nu numai. Este vorba despre două compoziții, intrate în istoriografia românească, și anume ”Pe lângă plopii fără soț” și ”De ce nu-mi vii”, pe versurile lui Mihai Eminescu.

 

 

De remarcat, de asemenea, că cea de a doua romanță este compusă la mai puțin de două luni după ce poezia lui Mihai Eminescu fusese publicată în Convorbiri literare din 1 februarie 1887.

 

Dovada acestui fapt este o notiță a lui Scipione Bădescu, în Curierul român, care anunța în felul următor: ”I. Filip a dotat literatura noastră de specialitate cu o nouă romanță, admirabil reușită, pe textul celei mai noi poezii a eminentului nostru poet Eminescu: De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii”. Era 29 martie 1887. Peste alte trei săptămâni (20 aprilie 1887), Eminescu sosea în Botoșani, unde va sta la sora sa Harieta și unde va asista, bolnav și imobilizat la pat, și la mistuitorul incendiu din 3 iunie. Botoșani pe care avea să îl părăsească pe 12 aprilie 1888. Definitiv.

 

Însă cea mai cântată romanță rămâne ”Pe lângă plopii fără soț”, fiind – susține Ștefan Ciubotaru – ”un succes din primele zile după apariția partiturii”, cel mai probabil înainte de 1887.

 

Chiar dacă există date certe asupra autorului romanței pe versurile eminesciene – I. Filip, celebra compoziție este atribuită și astăzi lui Guilelm Șorban (n. 2 februarie 1876, la Arad), fapt constatat chiar în descrierile de pe canalul de YouTube sau în articole din publicații respectabile, cum vedem în Historia: ”Bucurându-se de o celebritate notorie, prin faptul că în 1896, Guilelm Șorban a compus melodia care a transformat-o într-o nemuritoare romanță, poezia lui Eminescu Pe lângă plopii fără soț”.

 

Îl lăsăm de această dată pe Ștefan Ciubotaru să argumenteze, acesta declarându-se ”surprins” să constate că celebra piesă ”Pe lângă plopii fără soţ" este ”atribuită pe nedrept compozitorului Guilelm Şorban (…), care la data apariţiei romanţei semnată de botoşănean avea în jur de 10 ani!”.

 

”Credem că nu greşim nu nimic dacă afirmăm că lăutarul şi compozitorul I. Filip se înscrie în istoria romanţei româneşti ca primul autor ce a compus pe versurile nemuritorului poet când acesta se mai afla în viaţă. Credem de asemenea că piesele în cauză cântate de însuşi I. Filip au fost ascultate la Botoşani de M. Eminescu, în 1887, în clipele când se simţea mai bine cu sănătatea. Afirmăm cu toată convingerea că lăutarul are dreptul de a se număra printre cei mai valoroşi compozitori ai genului din secolul trecut, numele său alăturându-se altora, cu rezonanță în romanța românească de mai târziu”, consemnează Ștefan Ciubotaru.

 

În sprijinul celor scrise de Ștefan Ciubotaru în urmă cu mai bine de trei decenii, adăugăm date concrete din biografia lui G. Șorban. Referindu-ne la anul 1896, când se presupune că acesta ar fi compus melodia pentru versurile lui Mihai Eminescu, G. Șorban îndeplinea rolul de dirijor (1896-1898) al Corului Tinerimii Române din Cluj. Însă și mai important este faptul că, chiar în 1896, la Leipzig, G. Șorban publica albumul „10 cântări poporali românesci, culese si aranjate pentru pian de G. Sorban, dedicate doamnei Viorica V. Mihali”. Interesant este că aflăm și care erau cele zece piese musicale: ”Călușariul, Bătuta, două piese cu titlul Din Sălaj, Allegretto, De pe Someș, Însura-m-aș însura..., Cine n-are dor pe vale, Din Sălaj, Din Chioar”. Așadar, nu și ”Pe lângă plopii fără soț”.

 

După numai un an, în 1897, potrivit muzicologului Viorel Cosma, albumul ar fi fost retipărit la Viena. Tot aici, în anii ce au urmat, au mai apărut încă patru albume de piese muzicale, printre care pe versuri de Mihai Eminescu: Mai am un singur dor, Peste vârfuri, De-as avea, O, ramâi. Un alt album se publica în 1921, la București, conținând și Peste vârfuri, tot pe versuri de M. Eminescu. După cum se observă, din nou, nu și ”Pe lângă plopii fără soț”.

 

 

Cu toate acestea, este de neînțeles de ce volumul Mihai Eminescu - ”Opere III. Poezii (3)” din 1995, publicat sub auspiciile Academiei Române, ediție critică D Murărașu, cu o postfață de Eugen Simion, consemnează astfel: ”Pentru numeroase poezii ale lui Eminescu, s-au făcut compoziţii muzicale. Dăm aici informaţii care pot fi utile celor care ar voi să aprofundeze chestiunea”. Iar ”informațiile” din lucrarea academică sunt la fel de confuze. Astfel, la poezia ”De ce nu-m vii” figurează atât Filip Iancu cât și Şorban Guilelm, același lucru întâmplându-se și în cazul poeziei ”Pe lângă plopii fără soț”.

 

Ne mai oprim, totuși, la o sursă importantă, și anume Biblioteca Națională a României, care la capitolul ”Eminescu muzical” a tezaurizat Partiturile aflate în Colecții speciale ale Bibliotecii Naționale a României, din care aflăm că ”în Colecţiile Speciale ale Bibliotecii Naţionale a României se păstrează mai mult de 90 de partituri pe versuri de Mihai Eminescu, cele mai vechi fiind semnate de Iancu Filip, Gheorghe Scheletti, Alfonso Cirillo, G.C. Cosmovici, Carol Decker, Tudor Cavaler de Flondor, Aurel Eliade şi Năstase Ionescu”.

 

Și în continuare: ”Iancu Filip este prezent cu mai multe ediţii ale compoziţiilor De ce nu-mi vii? şi Pe lângă plopii fără soţ, apărute la editura Nicolae Cosma din Iaşi, precum şi cu Vezi, rândunelele se duc: melodie populară prelucrată pentru voce şi pian (1892). Unele surse consideră în mod eronat că singurele compoziţii cunoscute din timpul vieţii poetului ar fi două dintre romanţele lui Iancu Filip (De ce nu-mi vii? şi Pe lângă plopii fără soţ...), poeziile fiind scrise în 1887, pe când Eminescu se afla la sora sa, la Botoşani. În realitate, au existat mai multe compoziţii realizate până în 1889, una dintre acestea fiind Ce te legeni codrule a lui Gheorghe Scheletti, apărută la aceeaşi editură N. Cosma din Iaşi în 1884”.

 

Plus: ”Apreciat compozitor de valsuri, romanţe şi lieduri pe versuri de Eminescu a fost şi Guilelm Şorban (1876-1923), cunoscut şi astăzi pentru valsurile Mai am un singur dor şi Pe lângă plopii fără soţ, ambele publicate probabil în 1896, De-aş avea, Peste vârfuri trece lună: cor bărbătesc (Trei composiţii…, 1899). A compus de asemenea pe versurile O, rămâi (1900), Pe aceeaşi ulicioară..., Lacul, Somnoroase păsărele, rămase nepublicate. Notabilă este şi piesa Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, compusă în decembrie 1918, pentru cor mixt”.

 

 

”E Rița, fecioara cu ochii sprințari…”

 

Nu putem încheia acest scurt demers prin istoria romanței la Botoșani fără să ne oprim la un alt nume important, un poet cu sclipiri de geniu, cu un destin nefericit.

 

Este vorba despre Artur Enășescu, botoșăneanul care a rămas în conștiința publică prin două dintre cele mai tulburătoare romanțe. Desigur, astăzi foarte puțini mai știu că autorul versurilor acestor bijuterii este botoșăneanul care a trăit ultima parte a vieții nemaitrăindu-se pe sine.

 

(Artur Enășescu)

 

Artur Enășescu s-a născut în anul în care a murit Mihai Eminescu (1889) și a trăit 53 de ani. Avea 28 de ani în 1917, când se afla la Oituz - Măgura Cașinului, ca ostaș în Primul Război Mondial. Și nu ca simplu soldat plecase Enășescu în război, ci cu grad de plutonier, în Regimentul 37 Infanterie.

 

Poezia "Cruce albă de mesteacăn" este datată "Oituz, iulie 1917", fiind publicată pe 1 ianuarie 1919, în Luceafărul.

 

A fost așezată pe suport muzical de către Ionel Fernic, iar poezia lui Artur Enășescu avea să devină una dintre cel mai cântate romanțe ale vremurilor, în special în interpretarea lui Jean Moscopol.

 

Tot Ionel Fernic va așeza pe portativ poezia "Țiganca" (”E Rița, fecioara cu ochii sprințari…”), romanță pe care vocea Ioanei Radu avea să o consacre definitiv.

 

Cele două melodii – chiar dacă foarte puțini mai știu astăzi că sunt scrise de Artur Enășescu - au intrat în patrimoniul poporului român.

 

"Dacă n-ar fi scris altceva decât aceste două creaţii, numele lui tot ar fi rămas în melosul de aur al neamului nostru", spunea mai târziu George Potra.

 

Pe lângă cele două romanțe, de la Artur Enășescu ne-a rămas și o publicistică de o valoare inestimabilă, dar și o poezie de o incontestabilă frumusețe.

 

Unul "dintre cei mai nefericiţi poeţi ai literaturii române", scria criticul Teodor Vârgolici, completând însă: "un poet de autentic talent, concretizat într-o operă restrânsă din punct de vedere cantitativ, însă plină de virtuţi lirice ce merită cu prisosinţă interesul şi preţuirea posterităţii".

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
”Școala” de genii, locul din Botoșani care a dat țării minți luminate, de la academicieni la scriitori și pictori: Am devenit profesor, poate şi datorită acestei pregătiri iniţiale
Lumea academică este în doliu. Unul dintre cei mai mari lingviști ai țării - absolvent al unei școli botoșănene - a trecut la cele veșnice.
S-a stins un medic botoșănean - Trei generații, trei oameni de valoare, trei povești impresionante de viață - FOTO
O veste tristă ne-a reamintit povestea fascinantă a unei familii de botoșăneni. Un preot și doi medici, destine de excepție, care au scris istorie în teologie și în medicină.
Povestea unei spargeri cu autori neidentificați nici după 20 de ani și un obiect care leagă aproape misterios trei familii cu blazon
Un loc din nordul județului Botoșani are o poveste incredibilă, ce poate deveni oricând subiectul unui film documentar cu accente dramatice pe destinul unei familii care a dat țării politicieni de primă mână, scriitori de excepție, artiști și încă mulți oameni destoinici.
În căutarea bradului sădit de Iorga, martorul care s-a întors la Ipoteşti şi a murit în ziua comemorării lui Eminescu – GALERIE FOTO
A fost secretarul particular al lui Nicolae Iorga. Profesor la clasa palatină, unde învăța viitorul rege Mihai. A scris sute de studii și a semnat cărți ce s-au bucurat în timp de aprecierea multor oameni de seamă. Înainte de a muri a revenit la Ipotești, în căutarea bradului argintiu.
Cum îl sărbătoreau botoșănenii pe Enescu acum 90 de ani, o întâlnire emoționantă între un copil și un geniu al muzicii - FOTO               
După aproape un secol, Botoșanii nu mai au aproape nimic din gloria orașului de odinioară. Parfumul fostelor grădini ce concurau cu cele ale marilor capitale europene, casele modelate în linii arhitectonice care mai păstrează și astăzi, chiar în ruină fiind, parfumul de epocă, oamenii pentru care arta însemna mai mult decât colecții de fotografii lângă monumente suferinde... 
INTERVIU - Alexandru Hriscu și Botoșaniul de odinioară: Există o lipsă de patriotism local și o indiferență crasă la nivelul autorităților care ar trebui să se ocupe de patrimoniul orașului
”Această pagină tratează file din istoria vizuală și documentară a oraşului Botoşani din diferite surse documentare online sau offline. Pentru amintirea vremurilor trecute, tuturor botoșănenilor de pretutindeni”. Este descrierea uneia dintre cele mai urmărite și îndrăgite pagini din mediul virtual, Botoșaniul de odinioară.
În martie 1990 a aplanat conflictul de la Târgu Mureş, botoşăneanul lăudat de Vasile Milea care i-a refuzat pe ruşi şi l-a înfruntat de Iliescu
Erou sau ”personaj coleric”? Militar de carieră sau un simplu supus? Curajos sau dornic de afirmare? Poate că nici un alt general al Armatei Române nu a fost atât de controversat ca acest botoșănean care, dincolo de gradele militare, s-a bucurat și de distincții civile precum titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani.
Un oraș la limita supraviețuirii: Industria glorioasă transformată în ruine, abandonată sau fărâmițată în doar câțiva ani
Locul care în urmă cu jumătate de secol producea utilaje și echipamente căutate în întreaga lume se mai mândrește, în anul de grație 2021, doar cu titlul de oraș cu cel mai curat aer din România.
Mințile luminate care au făcut istorie: Primul doctor în medicină din Moldova, botoșăneanul care a luptat cu varicela și a învins holera
În urmă cu 100, chiar 200 de ani, Botoșanii aveau parte de oameni cultivați, străluciți, îndrăzneți. Oameni care au luptat cu molime dintre cele mai cumplite și le-au învins.
Loading...
Kilometrul zero al culturii naționale, locul din Botoșani pe care comuniștii voiau să îl declare ”rezervație de arhitectură urbană” – GALERIE FOTO
Locul nașterii poetului Mihai Eminescu. Biserica în care a fost botezat Mihai Eminescu. Vechi străzi de promenadă, clădiri care poartă în ziduri neștiute povești de dragoste sau secretele niciodată aflate ale comercianților de tot soiul. Un ansamblu urban unic în Moldova, o bogăție ignorată și abandonată astăzi.
”Copilul etern” al teatrului românesc a jucat pe scena de la Botoșani: A fost o perioadă fericită din viața mea / Îmi plăceau oamenii care umpleau până la refuz sălile de spectacol GALERIE FOTO
I se spune actrița-veselie, actrița-poveste. Însă, mai presus de toate, este ”copilul etern” al teatrului românesc. În acest an împlinește 80 de ani de viață, un destin de excepție, o carieră dedicată artei, o călătorie de șase decenii care a cotit, o vreme, și către Botoșani.
Cum petrecea Paștile anticomunistul condamnat la moarte și executat de Securitate la Botoșani / De ce americanii nu au mai ajuns niciodată
Condamnat la moarte de comuniști, s-a predat singur la Securitate, pentru a-și proteja familia. Folosit ca agent dublu, i-a trădat pe comuniști și s-a alăturat iarăși Rezistenței din munți. Prins din nou, a fost condamnat fără proces și împușcat pe poligonul Penitenciarului Botoșani.
Fostul director de la Europa Liberă, mărturisiri despre ”Botoșanii copilăriei mele”: Ne lumina și ne sfințea doar poezia lui Eminescu – GALERIE FOTO
”Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!” Sunt cuvintele pe care părinții și bunicii noștri le-au ascultat ani la rând, cu urechea lipită de aparatul de radio, prin vocea celebră de la Vocea Americii sau Europa Liberă. Într-o vreme în care acest gest - ascultarea celor două posturi de radio - te putea duce în pușcăria comunistă...
Rana de pe obrazul Orașului Geniilor: Destinul dureros al casei care se prăbușește sub ochii noștri – GALERIE FOTO
În mijlocul orașului care a dat țării cel mai mare istoric și savant, o casă rezistă de mai bine de două secole, parcă anume spre a ne aminti că, acolo unde rădăcinile putrezesc, tulpina rămâne fără viață iar rodul se usucă și cade.  
Loading...
”Pe cine invităm la video” - Mineriada și botoșănenii, secvența care a făcut carieră: Ne dăm foc la toate autobuzele, asta a fost înţelegerea - FOTO&VIDEO
Greva minerilor din Lupeni, care în urmă cu o săptămână s-au blocat în subteran, a declanșat un adevărat remember istoric, televiziunile naționale întrecându-se în a redifuza imaginile care au îngrozit lumea la mijlocul anului 1990.
Nepoata lui Sadoveanu a debutat pe scena de la Botoșani, povestea unui interviu care a durat 500 de kilometri: S-a năpustit asupra mea să mă felicite și a refuzat să coboare
S-a bucurat de gloria lui, dar a și suferit după moartea scriitorului, când comuniștii nu au vrut să o mai știe în țară. O carieră în teatru începută la Botoșani, care continuă și astăzi, după zeci de ani de străinătate.
Tânărul Ceaușescu pe scena Teatrului ”Mihai Eminescu”, spectacolul ”monumental” care a adunat toată suflarea artistică a orașului - FOTO
În ianuarie 1978, Nicolae Ceaușescu împlinea 60 de ani de viață și nu mai puțin de 45 de ani de activitate revoluționară. De 11 ani conducea Partidul Comunist și ducea România ”pe cele mai înalte culmi ale socialismului”.
Cum arătau mătușile lui Eminescu și cum îl descrie pe Mihai chiar fratele său: Când râdea, râdea cu mare poftă, râs sincer – GALERIE FOTO
Sărăcia Botoșanilor, atât de des invocată în rapoarte, studii, statistici, nu ține doar de lipsa banilor, a investitorilor, a locurilor de muncă. Ci mai ales de lipsa de perspectivă atunci când vine vorba de a dezvolta și promova ceea ce există deja.
”Steaua sus răsare, Ceaușescu moare”: Cum au trăit botoșănenii primele ore ale libertății, copilul care își dădea sângele pentru răniți și botoșăneanul care și-a urcat familia pe clădirea Teatrului
1989. Până pe 21 decembrie, la Timișoara muriseră deja 73 de oameni, alți aproape 300 erau răniți. Pe 22 decembrie, la ora 12.08, cuplul Ceaușescu fuge. Până la decolarea elicopterului cu cei doi dictatori, la București muriseră 49 de oameni, alți 600 sunt răniți. Nici o persoană nu a fost oficial acuzată până în prezent de comiterea unor acte de terorism în cadrul revoluției din 1989.
Povestea maicii Atanasia, alungată din Agafton: A muncit în fabrică, a îngrijit bolnavii, apoi s-a întors să moară Acasă
Într-o zi de 11 decembrie închidea ochii pentru veșnicie o măicuță pentru care viața fusese nu doar o luptă, ci o mărturisire. Rugăciunea continuă, munca cinstită și iubirea de aproapele i-au fost crez și hrană pentru suflet.
Sondaj
Credeți că se vor termina la timp lucrările la drumul Botoșani - Târgu-Frumos, adică la data de 12 mai 2023?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„Fiecare antrenor are calitățile lui. Eu pe cei pe care-i aduc încerc să găsesc ceva special. Cred că am nimerit multe lucruri la Mihai, îmi place mult cum relaționează cu jucătorii, că vrea să avem posesie. Eu cer spectacol ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.9454 lei
USD
Dolarul SUA
4.8344 lei
CHF
Francul elveţian
4.9860 lei
GBP
Lira sterlină
5.7743 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.5733 lei
XAU
Gramul de aur
274.3444 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2509 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2073 lei
AUD
Dolarul Australian
3.2863 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.7087 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1997 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6647 lei
Vremea
astăzi
Botosani
19.4 o C
Dorohoi
18.4 o C
Bucecea
18.8 o C
Darabani
17.9 o C
Saveni
18.8 o C
Ştefăneşti
19.7 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2022 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.