Botoşanii de altădată
Femeia care a dat GRATIS terenuri pentru case mai multor botoşăneni: CINE au fost norocoşii

Drama unei femei, spune legenda, a schimbat multe vieţi la Botoşani.

În negura trecutului, pe la domnia lui Alexandru cel Bun, prin văile Miletinului, Stahnei şi Turbatei şi cât ţineau pădurile adânci stăpânea o mlădiţă din neam domnesc, măritată cu Tăbuci, boier în sfatul ţării.
Îşi făcuseră casă sub poala codrului şi venea aici din primăvară până-n toamnă, la aer curat, fiind o fiinţă firavă şi plăpândă. Satele botoşănene erau rare, departe de drumurile bătute, ca cel din Hărlău şi Târgul lui Botoş.

 

Se mutaseră prin râpi, pe la marginea codrului pustii şi nepătrunşi, încă mai de demult, de frica hoardelor.

 

Chiar la vale de acea casă a stăpânei, unde venea însoţită de fiica ei Nasta, urma o silişte veche părăsită, iar Uricenii se ţineau mai încolo, ca şi alte aşezări. Mult se preumbla stăpâna cu fiica ei prin dumbrăvi şi poale de pădure, îmbătându-se de cântecul păsărilor şi mireasma florilor. Nasta creştea ca din apă, se întrecea cu mierla şi privighetoarea, alerga după brebenei, lăcrămioare şi câte altele, spre bucuria desăvârşită a mamei sale – care bucurie se zice că i-ar fi lungit zilele s-o vadă şi fată de măritat.

 

Frumoasă era cu osebire joaca însufleţită a fetei cu un băiat din Uriceni, prin siliştea uitată, rămasă parcă anume pentru închipuirea lor. Aşa frumoasă, că, ajungând ei la vremea când sufletul se deschide iubirii, au simţit şi au înţeles că nu se por putea despărţi niciodată.

 

Venea toamna cu plecarea la târg a boiereselor, cu plecarea sorocită la oaste a flăcăului. Şi asta nu se putea suferi nici opri, căci Ion - pe cât de iscusit şi îndrăzneţ, pe-atât de doborât era de inima lui de soarta hărăzită. Presimţea, că nu-i întoarcere. Iubirea ca ceva scump, ghiceşte de multe ori primejdia. Şi-şi juraseră credinţă veşnică, binecuvântaţi de înţeleapta mamă, viţă din os domnesc, ce se şi stinse din viaţă după puţină vreme.

 

Mult îi era dragă Nasta şi spătarului Coman, neîntrecut în luptele cu cavalerii teutoni. Numai iată, a venit şi el s-o ceară de nevastă. Nasta i-a răspuns că ar fi mândră să se însoţească cu asemenea viteaz, însă mai întâi trebuie să iasă din doliu după moartea mamei, cum îi obiceiul pământului. La asemenea vorbe, spătarul n-avea de ce să se sperie, dar, când timpul a trecut, s-a înfăţişat din nou la peţit. Tatăl i-a poruncit fetei că de-acum i-a venit vremea şi că trebuie să se supună. Nasta însă i-a mărturisit hotărârea şi binecuvântarea mamei, că-i pare foarte rău, dar inima sa e dată oşteanului Ion Stârcea, ţăran sărman de pe moşia lor, însă vrednic în oaste ca alţi viteji.

-    Ai îndrăznit să încalci rânduielile, şi asta cât ai stat în preajma mamei tale! Cum ţi-ai îngăduit o asemenea faptă? S-a mâniat boierul.

-    Am ascultat chemarea inimii. Mama, sărmana, a preţuit că dragostea noastră-i mai mare ca stânca şi mai presus de orice.

 

Atunci,Tăbuci s-a gândit să-i despartă, lucru ce s-a săvârşit fără zăbavă. Astfel, Ion Stârcea nu s-a mai întors de la oaste. Ba s-a zvonit că ar fi fugit în lume cu o frumoasă fată de curtean.

 

Zadarnic îl aştepta Nasta şi ochii ei nu se uscau de lacrimi. Din nou a venit Coman la peţit. Şi iarăşi Tăbuci i-a cerut fetei ca să-l urmeze. Dar Nasta, nu şi nu! Mai bine se omoară. Iar dacă a văzut că nu-i chip, şi-a luat o bocceluţă cu lucruri şi-a plecat de la casa boierului Tăbuci. Dar unde să se ducă, decât la siliştea şi conacul mamei?

 

Făcu cercetare la părinţii lui Ion, dar nici aceştia nu-i ştiau de urmă. Mai apoi oamenii au văzut-o pe Nasta trecând pe drum cu un copil de mână. Dacă a intrat la casa lui Stârcea, au zis ei că voinicul e din neamul lor, că prea aduce cu Ion oşteanul. Iar mai în urmă s-a aflat că Ion a lui Stârcea a murit ca un viteaz într-o bătălie cu cavalerii teutoni, unde în mare taină  a fost trimis prin mijlocirea boierului Tăbuci.

 

Legenda Botoşanilor de Elidia Agrigoroaiei spune că Nasta a chemat botoşănenii de pretutindeni, să le dea loc de casă şi pământ. Dar au venit numai flămânzii şi goii satelor. Iar până ce-au izbutit să-nalţe satul, cădeau pe drumuri leşinaţi de foame.

 

Flămânzi le-a zis lor lumea, că aşa erau. Şi tot Flămânzi i-au spus şi aşezării, până azi.

 
download from google play download from apple store

 

loading...
COMOARA ascunsă de la Ştiubeni: Femeie UCISĂ pentru tot ce avea mai scump pe lume

 

Cătălina CHIRU
Comoara de sub casa Poetului de la Ipotești, scoasă la lumină după aproape 2.000 de ani
Istoria casei de la Ipotești este una care ar putea face, singură, subiectul unei cărți.
Ordinul activistului de partid sau cum a decis tovarășul Duminică soarta unei importante instituții: ”Mi s-a întunecat în faţa ochilor. Mi-am închipuit că…”
Un activist de partid a fost, într-un moment important din istoria culturală a orașului, omul potrivit la locul potrivit, spun istoricii.
A fost odată ca niciodată: Copilăria în opinci, joaca în marginea tranșeelor sau pe maidanul Botoșanilor de odinioară
Și oamenii mari au fost mici. Iar poveștile sunt adesea adevărate lecții de viață. Într-o zi de 1 Iunie, vă invităm să privim către oamenii mari care au fost odată copii. Artiști, scriitori, medici, profesori și copilăriile lor de demult.
Copiii Revoluției vs. elevii din anul COVID: Dorințe de 1 Iunie, de la ”să-mi aducă părinții blugi din străinătate” la ”să se oprească circulația mașinilor”
În septembrie 1989 pășeau în școală purtând la gât cravata roșie, ”pentru gloria poporului şi înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului”. Nimeni nu se gândea atunci că, peste doar trei luni, lumea veche se răsturna pentru a face loc alteia: cea în care aveau să trăiască, peste ani, copiii și nepoții lor.
Țărani băgați în dube în toiul nopții după ce i-au pus pe fugă pe oamenii lui Gheorghiu-Dej: ”Afară cu bolșevicii, n-avem nevoie de comunism!”
Milițienii, însoțiți de securiști, au înconjurat satul și, în miez de noapte, au început arestările. Oamenii ”erau scoși în izmene” din case, aruncați în dubă și duși direct la Securitate. Și astăzi, după mai bine de 70 de ani, în sat parcă mai bântuie teroarea acelei veri.
30 de ani de la Podul de flori, ziua în care botoșănenii și basarabenii s-au încins în horă în apa Prutului: ”Tată, mi-ai promis că-mi arăți români. Care-s ei?” - GALERIE FOTO
Pe 6 mai 1990, pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, frontiera româno-sovietică desface sârma ghimpată și românii de pe ambele maluri ale Prutului se întâlnesc. Entuziaști și plini de nădejde că a venit vremea întoarcerii acasă. Speranță deșartă, după cum se va vedea…
Povestea primului bust al lui Eminescu: 600 de studenți au asistat la dezvelire, defilare cu călăreți și muzică militară pe străzile orașului
Probabil că pentru prima dată, în cei peste 150 de ani de când există, Parcul ”Mihai Eminescu” este pustiu în cea mai frumoasă perioadă a anului, atunci când natura oferă cel mai frumos spectacol.
Medicii care au înfruntat moartea: ”Botoșani a înregistrat o scădere simțitoare a numărului de locuitori și paralizarea vieții economice și sociale”
Botoșanii nu au fost ocoliți de nenorociri. Însă aceste ținuturi au avut parte, în istorie, de ceva mai puternic decât orice epidemie: oameni valoroși care au înfruntat boala, care au dat piept cu moartea.
Istoria la feminin: De la Cornelia din Moldova la mucenița din Petru Vodă
Au fost mame, soții, iubite. Au fost medici, poete, artiste, creatoare de cuvânt și de frumos. Au suferit pentru Hristos. Din umbra timpului, străbat uneori până la noi prin faptele lor trecute.
inpuff.ro
Loading...
Instituție de prestigiu încă necunoscută după aproape 70 de ani de activitate? Dacă nu ar fi avut loc atunci, nu știu dacă s-ar mai fi produs cândva
Istoria nescrisă creează confuzii. Însă atunci când și puținele date scrise conțin erori situația devine de-a dreptul dramatică pentru biografia unei comunități, a unui oraș.
Mărturii din iadul exterminărilor politice: ”Când mi-a văzut chipul schimonosit de durere, s-a luminat”
Închisoarea de la Botoşani a fost loc de exterminare a celor care, într-un fel sau altul, se opuneau regimului comunist.
”Aşa a debutat Enescu în viaţa mea, cu un unu la muzică, în cea de-a doua clasă a Liceului Laurian”
Cu greu ne putem imagina astăzi că pe scândura Teatrului Mihai Eminescu din Botoşani au jucat Calboreanu, Birlic, Tănase, Vraca, Bulandra. Că pe scena micului oraş moldav au urcat pentru a cânta Enescu, pentru a conferenţia Iorga.
Agaftonul Domnului Eminescu: Plâng pentru vărul meu, că a avut o viaţă zbuciumată şi a murit de tânăr! - GALERIE FOTO
În cimitirul de la Agafton odihnesc astăzi maicile Olimpiada, Sofia, Fevronia, surorile Ralucăi Eminovici, mama poetului, dar și Xenia, verișoara lui Mihai.
După 30 de ani, despre ce a fost sau n-a fost la Botoșani: Nu vedeţi că ne schimbăm cu totul? Asta-i revoluţie, băieţi, ţineţi-vă bine!
Loading...
După 30 de ani – Revoluția la Botoșani: Crăciun, colinde, colindători. Altă viață! Diferite persoane de la noi din oraș își fac autocritica…
Nici bine nu a căzut comunismul, că la Botoșani începeau deja să apară probleme, chiar la adunarea de constituire a Consiliului Frontului Salvării Naționale: reproșuri, refuzuri, scoateri în relief a propriilor greutăți datorate vechiului regim.
După 30 de ani - Botoșănenii lui Ceaușescu: Cozi enorme la ulei, zahăr, lapte. Jigniri, ironii, lupte, bătăi. Greu, foarte greu. Umilitor!
În ziua în care Nicolae Ceaușescu a vizitat Botoșaniul, o gospodină a lăsat ferestrele casei deschise și a plecat în oraș. Curățase parchetul și voia să aerisească. Seara, când s-a întors acasă, toate ferestrele erau închise. Pe dinăuntru!
După 30 de ani - Moș Gerilă aduce cadouri în parcul orașului, un Crăciun cu fulgere și tunete la Botoșani: Oare ce ne rezervă anul ce va începe? Să fim optimiști sau pesimiști?
Cu un an înainte de Crăciunul lui 1989, pe 25 decembrie 1988, la Botoșani se petrecea un lucru ieșit din comun. Bătrânii spuneau că nu prinseseră o asemenea grozăvie în toată viața lor…
După 30 de ani - Bancurile botoșănenilor despre Ceaușescu, concerte și spectacole, însemnări din comunismul întunecat: Ajutaţi-mă să mor!
Deşi astăzi pare un lucru neînsemnat, înainte de 1989 scrisul te putea duce direct în închisoare. Pentru că a consemna întâmplări care incriminau regimul însemna condamnare sigură.
Ceaușescu reales, CUM au trimis botoșănenii la București 1.700 de telegrame și povestea mașinii de scris: Ai grijă ce faci cu ea, cine scrie la ea, că intrăm la zdup - FOTO
Și înainte de 1989, procesul de votare era precedat de o campanie electorală. Însă ea se desfăşura sub alte reguli.
Ziua neagră din istoria Liceului Laurian: MARELE INCENDIU care a mistuit zeci de mii de cărți, dosare și drapelul școlii
Palatul Liceului Laurian adăpostea cea mai mare bibliotecă din orașul Botoșani din vremurile acelea.
melimeloparis.ro%20
inpuff.ro
Sondaj
Credeți că se va găsi vaccin contra coronavirusului?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
 „Recunosc că am spus și eram foarte hotărât să nu mai revin niciodată în politică, dar având în vedere că am avut timp în 2015 – 2019, spre sfârșit, vă dați seama că sunt un număr de ani. Am stat și am urm ...
starshiners.ro%20
astratex.ro
fashiondays.ro
Curs valutar
acum 2 zile
EUR
Euro
4.8418 lei
USD
Dolarul SUA
4.2893 lei
CHF
Francul elveţian
4.5555 lei
GBP
Lira sterlină
5.4092 lei
JPY
100 de yeni japonezi
4.0161 lei
XAU
Gramul de aur
249.1146 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2488 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3699 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9826 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.1531 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1813 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6500 lei
Vremea
astăzi
Botosani
o C
Dorohoi
o C
Bucecea
o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2020 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.