Botoşanii de altădată
După 30 de ani - Moș Gerilă aduce cadouri în parcul orașului, un Crăciun cu fulgere și tunete la Botoșani: Oare ce ne rezervă anul ce va începe? Să fim optimiști sau pesimiști?

Cu un an înainte de Crăciunul lui 1989, pe 25 decembrie 1988, la Botoșani se petrecea un lucru ieșit din comun. Bătrânii spuneau că nu prinseseră o asemenea grozăvie în toată viața lor…

Greu de imaginat și de crezut astăzi că, în urmă cu 30 de ani, Moșul care aducea cadouri copiilor se numea Gerilă, bradului împodobit îi spuneam pom de iarnă, iar Crăciunul fusese înlocuit de multă vreme de Sărbătorile de Iarnă, care începeau oficial din data de 27 decembrie, când oamenii muncii socialiste aveau dreptul la odihnă. Asta după ce primele zile de Crăciun – 25 și 26 decembrie, erau zile lucrătoare în fabricile și uzinele patriei.

 

Ca o ironie a destinului, Nicolae și Elena Ceaușescu au fost condamnați la moarte și executați chiar în zi de Crăciun, pe 25 decembrie 1989… 

 

Cu un an înainte de Crăciunul lui 1989, pe 25 decembrie 1988, la Botoșani se petrecea un lucru ieșit din comun: o ploaie cu tunete și fulgere. Bătrânii spuneau că nu prinseseră o asemenea grozăvie în toată viața lor…

 

La Botoșani, ca peste tot în țară, în ultimii ani ai comunismului, oamenii duceau o viață dublă. Una impusă de regimul dictatorial, care însemna participarea la ședințe, consfătuiri, dări de seamă, comisii și comitete, și alta a omului simplu. Care știa să se bucure de Crăciun, de bradul împodobit, de tradițiile care însă se mai păstrau în intimitatea casei.

 

Centrele de creație și cultură socialistă pentru tineret din Botoșani și alte orașe din țară (cf. europalibera.org) își duceau la îndeplinire punct cu punct propaganda de partid. Astfel, în timp ce oamenii muncii sufereau de frig, de foame și de frică, activiștii de la Botoșani prezentau, în noiembrie 1989, expunerea „Congresul al XIV-lea al PCR- moment de rodnic bilanț și intensă mobilizare în procesul edificării societății socialiste multilateral dezvoltate”.

 

Dincolo de presiunea tot mai mare, de contrastul uriaș între viața nomenclaturiștilor PCR și cea a cetățenilor care dezvoltaseră o adevărată cultură a cozii (coada la pâine, la carne, unt, lapte, butelii etc.), viața culturală a orașului Botoșani era una vie, concentrată pe spectacole de teatru și concerte simfonice. Botoșăneanii marcau 100 de ani de la moartea lui Eminescu...

 

 

Oamenii așteptau însă ceva. O răbufnire care să îi ajute să respire. Ascultau Europa Liberă și simțeau că, într-o zi, vor avea curaj să strige: Libertate.

 

Continuăm serialul ”După 30 de ani”, pe marginea jurnalului oferit de către prof. Octavia Buhociu, din Botoșani, cea care a păstrat importante însemnări din ultimii ani ai comunismului la Botoșani. ”Oare ce ne rezervă anul ce va începe? Să fim optimiști sau pesimiști?”, se întreabă prof. Octavia Buhociu în prima zi de Crăciun a anului 1988...

 

 

Moș Gerilă în parcul orașului, Crăciun cu vijelii: ”Bunica a spus că așa ceva nu s-a întâmplat niciodată în ultimii 84 de ani”

 

Duminică, 4 decembrie 1988: ”Privește înapoi cu mânie”, film englez, alb-negru, cu Richard Burton. Măcar atât.

 

Miercuri, 7 decembrie 1988: 150 ani de teatru românesc la Botoșani. 30 de ani de la înființarea teatrului  ”Mihai Eminescu”. Spectacol de gală. ”Et qui en Italie/ N’a son grain de folie?”, întreabă prințul Culai din ”Locul unde nu s-a întâmplat nimic”, de Mihail Sadoveanu. Au participat Valentin Silvestru, Virgil Brădățean, Stelian Preda, Dan Puric, Luminița Gheorghiu, Dionisie Vitcu și ai noștri. Putea fi mai bogat, mai fastuos. Dar a fost cald în sala teatrului și eu am pierdut binoclul.

 

Duminică, 18 decembrie 1988: Colinde cântate de cele două formații  conduse de profesorul Gheorghe Cojocaru. Am ajuns mai târziu la Casa Sindicatelor și nu am auzit interpretarea unui colind al lui Ioan Buhociu. Curent în sală!

 

Vineri a venit Nicolaie Gâscă, cu ”Cantores amicitiae”, puține schimbări față de anul trecut. Un tip, Edi Ciubotaru, cred,  a cântat niște cântece americane, parcă ar fi fost vocea lui Elvis Presley.

 

În parc a venit deja Moș Gerilă, mici programe artistice date de copii de la unele școli din oraș, 9 elevi de la școala mea.

 

Miercuri, 21 decembrie 1988: ”Complot” (Les diaboliques- Celle qui n’était plus ) de cuplul Boileau- Narcejac, cred că-i primul roman scris de ei doi și citit de mine. Mă așteaptă ”Gândurile trândave ale unui pierde-vară”de Jerome K.Jerome.

 

Duminică, 25 decembrie 1988 - Crăciunul. Adevărată vijelie, a tunat și a fulgerat. Bunica a spus că așa ceva nu s-a întâmplat niciodată în ultimii 84 de ani. Bunicul are aceeași părere. Ce-i insuportabil, dar probabil normal, e că se vorbește foarte calm despre moartea lui, înmormântarea lui. Se fac unele cumpărături necesare… Lugubru.

 

Vineri, la concert, orgă, un bătrânel neamț a fost solistul. Foarte frumos, mai ales ”Adagio” de Albinoni.

 

Oare ce ne rezervă anul ce va începe? Să fim optimiști sau pesimiști?

 

 

”Exact acum 100 de ani,  zorii zilei, murea Mihai Eminescu”

 

1989

 

Vineri, 13 ianuarie 1989: Ieri dimineață, am fost în sala 120 a Universității ”Al. I. Cuza” din Iași, unde am primit felicitări (nu numai eu) la examenul de socialism științific, condiție pentru înscrierea la Gradul I.  Ola la! Și Inspectoratul Școlar Botoșani va fi felicitat  pentru ”minunată” alegere  a persoanelor ce s-au prezentat ! Hă, hă!

 

Ștefan Ruha și Florin Totan și tov. Huțanu făcând ordine în sală, printre elevii veniți fără ”stăpân” la concert. Probabil că le va trage un perdaf directorilor școlilor ce-au trimis elevii…

 

Duminică, 15 ianuarie 1989: Șezătoare literar-artistică : Radu Cârneci, Mihai Ungheanu (”Luceafărul”). Ion Caramitru a recitat ”Luceafărul” și ”Doină”. Aplauze după primul vers și la final. La sfârșit Radu Cârneci ni l-a prezentat pe Ion Caramitru, mie și tatălui meu.

 

Vineri, 27 ianuarie 1989: A murit bunicu’. Simplu, calm. Eu eram la școală… Dumnezeu să-l ierte!

 

Duminică, 5 februarie 1989: Seara, când ajung acasă, nu mai este lumina aprinsă la bunicu’ în cameră și nici nu se mai aud, cam tare, voci de la posturi ”străine” de radio…

 

Bunica nu prea se simte bine…

 

Joi, 23 februarie 1989: ”Capcană pentru un bărbat singur”, de R. Thomas cu Teatrul de Comedie din București : Stela Popescu, Iurie Darie, Silviu Stănculescu, Aurel Giurumia, Sanda Toma, Cornel Vulpe.

 

Sâmbătă, 25 martie 1989: Acum câteva zile, ”Spectacol de confluența al artelor” (așa se cheamă), preluat de la Conservatorul ”G. Enescu” din Iași, condus de Cristina Vasiliu (cam afectată, blondă, pronunțând incorect Stendhal, prea elegant și ușor îmbrăcată pentru curentul, că să nu scriu frigul din sală Casei Sindicatelor). Pentru Mozart și Viena, pentru Praga și epoca sa, s-au folosit diapozitive, înregistrări celebre, Alexandru Repan, Felicia Filip, Eva Aved la pian,… orchestra noastră de cameră. Păcat de publicul tânăr, puțin receptiv la muzică simfonică…

 

Joi, 30 martie 1989: onomastica dlui Alexandru Scobai. Ca de obicei: un tort extraordinar! (mai ales pe economia asta…)

 

Joi, 15 aprilie 1989: am fost la București pentru arta teatrală și oarece cumpărături. Dl. Radu Cârneci mi-a făcut rost de bilete la teatru.

 

Am văzut  spectacolele ”Cameristele”, de Jean Genet (Simona Măicănescu, Coca Blos…), ”Ivona, principesa Burgundiei” (Dan Condurache, Leopoldina Bălănuță, Mitică Popescu, Rodica Negrea care tace expresiv vreo trei ore!) la marele Teatru Mic, apoi ”Într-o dimineață…” de Mihai Ispirescu cu Horațiu Mălăele, Mircea Diaconu la Teatrul Nottara și ”Preșul” de Ion Băieșu la Teatrul de Comedie cu Stela Popescu, Cornel Vulpe, Șerban Celea… Câte un spectacol pe seară, câtă bucurie pentru mine! La Nottara, în fața mea a stat Tania Filip (văzută la Botoșani în ”Hagi Tudose” acum câțiva ani), îmbrăcată în roșu, elegantă și delicată.

 

Am fost la Biblioteca franceză (dacă tot sunt urmărită pentru cărțile, filmele, revistele franceze aduse în școală pentru copii, măcar să aibă motive), la cea de pedagogie. Să tot fiu în vacanță ! Aici e, cât de cât, o atmosferă mai normală… Cel puțin așa o simț eu, că turistă…

 

Sâmbătă, 13 mai 1989: S-au mai oprit ploile, e cald. Ion Caramitru, Ștefan Ruha și orchestra de cameră a filarmonicii din Botoșani dirijată de Gh. Dumănescu au fost în R.S.S. Moldovenească. Vineri și la noi, ”Doina” desigur. Am văzut și eu, la video, filmul ”Ultimul împărat” cu Pețer O’Toole și doi chinezi (în roluri principale)… Cât trebuie de reușit, mai altceva decât da televiziunea noastră.

 

Joi, 18 mai 1989: Acum câteva zile am avut inspecție (un tip din minister) la clasa a VII-a. Bine. Din gură în gură am aflat că activitatea la oră a fost apreciată de tov. inspector.

 

Ocupată cu redactarea lucrării de gradul I.

 

Luni, 5 iunie 1989: Vineri a fost concert în cadrul ediției a VII-a a festivalului ”Cântarea României”. Mi-au plăcut și primele audiții totale sau parțiale (două simfonii de autori  români contemporani),   Mathe Gyozo la violă, Mihaela Balaban la violoncel,  Aved la pian.

 

Luni, 12 iunie 1989: Ploile de vineri au împiedicat desfășurarea manifestărilor dedicate centenarului morții lui Mihai Eminescu în amfiteatrul de la Ipotești, cum fusese planificat… Marin Sorescu, Fănuș Neagu (mi se pare  prea rotofei). Au  fost prezenți Ion Caramitru, Mircea Diaconu, Diana Lupescu, Gheorghe Cozorici, Simona  Măicănescu,  corul ”Cantores amicitiae” din Iași. Recitalul susținut de Ion Caramitru a fost de excepție: poezii, dar și texte din articolele lui Eminescu (economie, filosofie).

 

Azi ar  trebui să vedem pe Victor Rebengiuc, Alexandru Repan, spectacolul ”Un Luceafăr au trecut prin lume”. 

 

Miercuri, 14 iunie 1989: Spectacol susținut în amfiteatrul de la Ipotești de elevi de la unele școli. Am făcut poze alb-negru  șicolor (trăiască apusul…).  

 

Joi, 15 iunie 1989: Exact acum 100 de ani,  zorii zilei, murea Mihai Eminescu.

 

Spectacol la teatru, invitați de la București (Nicolae Florei, Elvira Cîrje…) au fost buni. Sfârșit ridicol : ”Noapte!”. D.R. Popescu cu unii scriitori, traducători, cercetători ai operei eminesciene din Bulgaria, Cehoslovacia, R.F.Germania, Irak, Tailanda, SUA, URSS, Japonia… Grigore Vieru a fost aplaudat la iesire. ”Balada” de Ciprian Porumbescu a fost interpretată de Marius Varvaroi.

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

 

download from google play download from apple store
Castelul de pe deal, ruina în care sătenii așteaptă să își aline bătrânețea: ”Erau oameni buni cu țăranii, tare buni” – FOTO & VIDEO
A trecut de un război, dar a fost devastat de sătenii care, în holul castelului, au aruncat în flăcări întreaga bibliotecă. Preluat de comuniști, apoi părăsit și ros de scurgerea nemiloasă a timpului, astăzi străjuiește dealurile ca o fantomă a unui trecut pe care îl mai povestesc doar bătrânii satului. Bătrâni care așteaptă să se petreacă ceea ce se zvonește de o vreme: că la castel se va înființa un azil de bătrâni…
Securitatea lui Ceaușescu și intelectualii botoșăneni: ”Mi-am dat seama ce colegi am. Pentru un blid de linte te omoară” - FOTO
Când vorbim despre Securitate, gândul imediat merge către anii 50-60, cu odioasele arestări, torturi, hărțuiri, crime sau, nu de puține ori, reeducări și racolări ale celor care cedau în timpul anchetelor. Mai puțin s-a vorbit/scris despre Securitatea anilor ‘80.
Pustnicul fără biserică, atins de harul lui Dumnezeu: ”A trăit 100 de ani. Umbla desculț vara și iarna, vindeca bolnavii cu rugăciuni” – GALERIE FOTO
Istoria unui loc se construiește în secole, prin oamenii care o trăiesc. Pustnici sau simpli creștini, pelerini care bat cărările pe ploaie sau ninsoare, călugări care prin sfințenia lor tămăduiesc suferința semenilor.
Primele luni ale ocupației sovietice la Botoșani, ”Clopotul” scrie înflăcărat despre întâlnirea cu ”o nouă lume, cu o nouă mentalitate”
Primăvara anului 1944, Botoșani. Orașul după refugiu nu mai păstra nimic din parfumul grădinilor de odinioară, din farmecul străzilor colindate de trăsuri, nici măcar forfota vechiului târg pe care războaiele nu reușiseră să o potolească întru totul.
Povestea neștiută a primilor angajați ai Filarmonicii, directorul a făcut preinfarct, mărturii din prezent: Astăzi mi se pare o nebunie desăvârșită
Nebunia frumoasă a unor visători avea să le ofere botoșănenilor decenii întregi de muzică. Istoria a consemnat, de-a lungul vremii, succese și momente extraordinare, cu invitați celebri și un repertoriu pe măsură.
Ceaușescu supărat că poporul folosește prea mult detergent, MINUNEA din ogradă la care țăranii nu au renunțat nici astăzi
De luni bune, cuvinte precum dezinfecție, dezinfectant, spălat pe mâini, igienă, precauție sunt tot mai des folosite, fie că vorbim despre mediul familial, privat sau cel public (media sau rețele de socializare).
Fetița din necropola de la Mihălășeni, singurul caz de trepanaţie pe un craniu de copil din România
Copila a supravieţuit postoperator peste un an de zile. Cazul este unic în România și, se pare, și în zona balcanică, fiind consemnat în tratatele de istorie a medicinei.
Comoara de sub casa Poetului de la Ipotești, scoasă la lumină după aproape 2.000 de ani
Istoria casei de la Ipotești este una care ar putea face, singură, subiectul unei cărți.
Ordinul activistului de partid sau cum a decis tovarășul Duminică soarta unei importante instituții: ”Mi s-a întunecat în faţa ochilor. Mi-am închipuit că…”
Un activist de partid a fost, într-un moment important din istoria culturală a orașului, omul potrivit la locul potrivit, spun istoricii.
Loading...
A fost odată ca niciodată: Copilăria în opinci, joaca în marginea tranșeelor sau pe maidanul Botoșanilor de odinioară
Și oamenii mari au fost mici. Iar poveștile sunt adesea adevărate lecții de viață. Într-o zi de 1 Iunie, vă invităm să privim către oamenii mari care au fost odată copii. Artiști, scriitori, medici, profesori și copilăriile lor de demult.
Copiii Revoluției vs. elevii din anul COVID: Dorințe de 1 Iunie, de la ”să-mi aducă părinții blugi din străinătate” la ”să se oprească circulația mașinilor”
În septembrie 1989 pășeau în școală purtând la gât cravata roșie, ”pentru gloria poporului şi înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului”. Nimeni nu se gândea atunci că, peste doar trei luni, lumea veche se răsturna pentru a face loc alteia: cea în care aveau să trăiască, peste ani, copiii și nepoții lor.
Țărani băgați în dube în toiul nopții după ce i-au pus pe fugă pe oamenii lui Gheorghiu-Dej: ”Afară cu bolșevicii, n-avem nevoie de comunism!”
Milițienii, însoțiți de securiști, au înconjurat satul și, în miez de noapte, au început arestările. Oamenii ”erau scoși în izmene” din case, aruncați în dubă și duși direct la Securitate. Și astăzi, după mai bine de 70 de ani, în sat parcă mai bântuie teroarea acelei veri.
30 de ani de la Podul de flori, ziua în care botoșănenii și basarabenii s-au încins în horă în apa Prutului: ”Tată, mi-ai promis că-mi arăți români. Care-s ei?” - GALERIE FOTO
Pe 6 mai 1990, pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, frontiera româno-sovietică desface sârma ghimpată și românii de pe ambele maluri ale Prutului se întâlnesc. Entuziaști și plini de nădejde că a venit vremea întoarcerii acasă. Speranță deșartă, după cum se va vedea…
Povestea primului bust al lui Eminescu: 600 de studenți au asistat la dezvelire, defilare cu călăreți și muzică militară pe străzile orașului
Probabil că pentru prima dată, în cei peste 150 de ani de când există, Parcul ”Mihai Eminescu” este pustiu în cea mai frumoasă perioadă a anului, atunci când natura oferă cel mai frumos spectacol.
Loading...
Medicii care au înfruntat moartea: ”Botoșani a înregistrat o scădere simțitoare a numărului de locuitori și paralizarea vieții economice și sociale”
Botoșanii nu au fost ocoliți de nenorociri. Însă aceste ținuturi au avut parte, în istorie, de ceva mai puternic decât orice epidemie: oameni valoroși care au înfruntat boala, care au dat piept cu moartea.
Istoria la feminin: De la Cornelia din Moldova la mucenița din Petru Vodă
Au fost mame, soții, iubite. Au fost medici, poete, artiste, creatoare de cuvânt și de frumos. Au suferit pentru Hristos. Din umbra timpului, străbat uneori până la noi prin faptele lor trecute.
Instituție de prestigiu încă necunoscută după aproape 70 de ani de activitate? Dacă nu ar fi avut loc atunci, nu știu dacă s-ar mai fi produs cândva
Istoria nescrisă creează confuzii. Însă atunci când și puținele date scrise conțin erori situația devine de-a dreptul dramatică pentru biografia unei comunități, a unui oraș.
Mărturii din iadul exterminărilor politice: ”Când mi-a văzut chipul schimonosit de durere, s-a luminat”
Închisoarea de la Botoşani a fost loc de exterminare a celor care, într-un fel sau altul, se opuneau regimului comunist.
”Aşa a debutat Enescu în viaţa mea, cu un unu la muzică, în cea de-a doua clasă a Liceului Laurian”
Cu greu ne putem imagina astăzi că pe scândura Teatrului Mihai Eminescu din Botoşani au jucat Calboreanu, Birlic, Tănase, Vraca, Bulandra. Că pe scena micului oraş moldav au urcat pentru a cânta Enescu, pentru a conferenţia Iorga.
Agaftonul Domnului Eminescu: Plâng pentru vărul meu, că a avut o viaţă zbuciumată şi a murit de tânăr! - GALERIE FOTO
În cimitirul de la Agafton odihnesc astăzi maicile Olimpiada, Sofia, Fevronia, surorile Ralucăi Eminovici, mama poetului, dar și Xenia, verișoara lui Mihai.
Inexactități în acest articol. Cu știință sau...... cu intenție?? În primul rând, Centrul de creație nu avea în coadă și ,,pentru tineret”; apoi la Centru angajații nu țineau conferințe, ci organizau acțiuni culturale pentru toți cetățenii. Conferințele publice , ținute prin comune și orașe , erau prezentate ,,argumentat” de activiști propagandiști, de profesori de istorie și filozofie și în bună măsură de către ziariști, printre care trăgeau din greu și Mircea Oprea, Dumitru Ignat, Dumitru Ivan, marele ,,revoluționar” din Vlădeni etc,etc
8 decembrie 2019, 09:39
Sondaj
Pe cine votați la Primăria Botoșani?
Gheorghe Ciubotaru - PMP
Cosmin Andrei - PSD
Liviu Toma - Pro România
Roxana Țurcanu - ALDE
Cătălin Flutur - PNL
Corina Dănuță - PPUSL
Marcel Gheorghiță – USR-PLUS
Cătălin Silegeanu - independent
Altul
Declaraţia zilei
„Dacă mai urmează încă un an la fel de secetos, atunci lucrurile se complică foarte mult. Dacă urmează doi ani la fel de secetoşi şi noi suntem la acelaşi nivel al infrastructurii de irigaţie, lucrurile se complică foarte ...
starshiners.ro%20
astratex.ro
fashiondays.ro
Curs valutar
astăzi
EUR
Euro
4.8582 lei
USD
Dolarul SUA
4.0972 lei
CHF
Francul elveţian
4.5132 lei
GBP
Lira sterlină
5.3220 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.9261 lei
XAU
Gramul de aur
257.4245 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2476 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3490 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9944 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.1126 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1821 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6530 lei
Vremea
astăzi
Botosani
o C
Dorohoi
o C
Bucecea
o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2020 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.