Botoşanii de altădată
După 30 de ani - Moș Gerilă aduce cadouri în parcul orașului, un Crăciun cu fulgere și tunete la Botoșani: Oare ce ne rezervă anul ce va începe? Să fim optimiști sau pesimiști?

Cu un an înainte de Crăciunul lui 1989, pe 25 decembrie 1988, la Botoșani se petrecea un lucru ieșit din comun. Bătrânii spuneau că nu prinseseră o asemenea grozăvie în toată viața lor…

Greu de imaginat și de crezut astăzi că, în urmă cu 30 de ani, Moșul care aducea cadouri copiilor se numea Gerilă, bradului împodobit îi spuneam pom de iarnă, iar Crăciunul fusese înlocuit de multă vreme de Sărbătorile de Iarnă, care începeau oficial din data de 27 decembrie, când oamenii muncii socialiste aveau dreptul la odihnă. Asta după ce primele zile de Crăciun – 25 și 26 decembrie, erau zile lucrătoare în fabricile și uzinele patriei.

 

Ca o ironie a destinului, Nicolae și Elena Ceaușescu au fost condamnați la moarte și executați chiar în zi de Crăciun, pe 25 decembrie 1989… 

 

Cu un an înainte de Crăciunul lui 1989, pe 25 decembrie 1988, la Botoșani se petrecea un lucru ieșit din comun: o ploaie cu tunete și fulgere. Bătrânii spuneau că nu prinseseră o asemenea grozăvie în toată viața lor…

 

La Botoșani, ca peste tot în țară, în ultimii ani ai comunismului, oamenii duceau o viață dublă. Una impusă de regimul dictatorial, care însemna participarea la ședințe, consfătuiri, dări de seamă, comisii și comitete, și alta a omului simplu. Care știa să se bucure de Crăciun, de bradul împodobit, de tradițiile care însă se mai păstrau în intimitatea casei.

 

Centrele de creație și cultură socialistă pentru tineret din Botoșani și alte orașe din țară (cf. europalibera.org) își duceau la îndeplinire punct cu punct propaganda de partid. Astfel, în timp ce oamenii muncii sufereau de frig, de foame și de frică, activiștii de la Botoșani prezentau, în noiembrie 1989, expunerea „Congresul al XIV-lea al PCR- moment de rodnic bilanț și intensă mobilizare în procesul edificării societății socialiste multilateral dezvoltate”.

 

Dincolo de presiunea tot mai mare, de contrastul uriaș între viața nomenclaturiștilor PCR și cea a cetățenilor care dezvoltaseră o adevărată cultură a cozii (coada la pâine, la carne, unt, lapte, butelii etc.), viața culturală a orașului Botoșani era una vie, concentrată pe spectacole de teatru și concerte simfonice. Botoșăneanii marcau 100 de ani de la moartea lui Eminescu...

 

 

Oamenii așteptau însă ceva. O răbufnire care să îi ajute să respire. Ascultau Europa Liberă și simțeau că, într-o zi, vor avea curaj să strige: Libertate.

 

Continuăm serialul ”După 30 de ani”, pe marginea jurnalului oferit de către prof. Octavia Buhociu, din Botoșani, cea care a păstrat importante însemnări din ultimii ani ai comunismului la Botoșani. ”Oare ce ne rezervă anul ce va începe? Să fim optimiști sau pesimiști?”, se întreabă prof. Octavia Buhociu în prima zi de Crăciun a anului 1988...

 

 

Moș Gerilă în parcul orașului, Crăciun cu vijelii: ”Bunica a spus că așa ceva nu s-a întâmplat niciodată în ultimii 84 de ani”

 

Duminică, 4 decembrie 1988: ”Privește înapoi cu mânie”, film englez, alb-negru, cu Richard Burton. Măcar atât.

 

Miercuri, 7 decembrie 1988: 150 ani de teatru românesc la Botoșani. 30 de ani de la înființarea teatrului  ”Mihai Eminescu”. Spectacol de gală. ”Et qui en Italie/ N’a son grain de folie?”, întreabă prințul Culai din ”Locul unde nu s-a întâmplat nimic”, de Mihail Sadoveanu. Au participat Valentin Silvestru, Virgil Brădățean, Stelian Preda, Dan Puric, Luminița Gheorghiu, Dionisie Vitcu și ai noștri. Putea fi mai bogat, mai fastuos. Dar a fost cald în sala teatrului și eu am pierdut binoclul.

 

Duminică, 18 decembrie 1988: Colinde cântate de cele două formații  conduse de profesorul Gheorghe Cojocaru. Am ajuns mai târziu la Casa Sindicatelor și nu am auzit interpretarea unui colind al lui Ioan Buhociu. Curent în sală!

 

Vineri a venit Nicolaie Gâscă, cu ”Cantores amicitiae”, puține schimbări față de anul trecut. Un tip, Edi Ciubotaru, cred,  a cântat niște cântece americane, parcă ar fi fost vocea lui Elvis Presley.

 

În parc a venit deja Moș Gerilă, mici programe artistice date de copii de la unele școli din oraș, 9 elevi de la școala mea.

 

Miercuri, 21 decembrie 1988: ”Complot” (Les diaboliques- Celle qui n’était plus ) de cuplul Boileau- Narcejac, cred că-i primul roman scris de ei doi și citit de mine. Mă așteaptă ”Gândurile trândave ale unui pierde-vară”de Jerome K.Jerome.

 

Duminică, 25 decembrie 1988 - Crăciunul. Adevărată vijelie, a tunat și a fulgerat. Bunica a spus că așa ceva nu s-a întâmplat niciodată în ultimii 84 de ani. Bunicul are aceeași părere. Ce-i insuportabil, dar probabil normal, e că se vorbește foarte calm despre moartea lui, înmormântarea lui. Se fac unele cumpărături necesare… Lugubru.

 

Vineri, la concert, orgă, un bătrânel neamț a fost solistul. Foarte frumos, mai ales ”Adagio” de Albinoni.

 

Oare ce ne rezervă anul ce va începe? Să fim optimiști sau pesimiști?

 

 

”Exact acum 100 de ani,  zorii zilei, murea Mihai Eminescu”

 

1989

 

Vineri, 13 ianuarie 1989: Ieri dimineață, am fost în sala 120 a Universității ”Al. I. Cuza” din Iași, unde am primit felicitări (nu numai eu) la examenul de socialism științific, condiție pentru înscrierea la Gradul I.  Ola la! Și Inspectoratul Școlar Botoșani va fi felicitat  pentru ”minunată” alegere  a persoanelor ce s-au prezentat ! Hă, hă!

 

Ștefan Ruha și Florin Totan și tov. Huțanu făcând ordine în sală, printre elevii veniți fără ”stăpân” la concert. Probabil că le va trage un perdaf directorilor școlilor ce-au trimis elevii…

 

Duminică, 15 ianuarie 1989: Șezătoare literar-artistică : Radu Cârneci, Mihai Ungheanu (”Luceafărul”). Ion Caramitru a recitat ”Luceafărul” și ”Doină”. Aplauze după primul vers și la final. La sfârșit Radu Cârneci ni l-a prezentat pe Ion Caramitru, mie și tatălui meu.

 

Vineri, 27 ianuarie 1989: A murit bunicu’. Simplu, calm. Eu eram la școală… Dumnezeu să-l ierte!

 

Duminică, 5 februarie 1989: Seara, când ajung acasă, nu mai este lumina aprinsă la bunicu’ în cameră și nici nu se mai aud, cam tare, voci de la posturi ”străine” de radio…

 

Bunica nu prea se simte bine…

 

Joi, 23 februarie 1989: ”Capcană pentru un bărbat singur”, de R. Thomas cu Teatrul de Comedie din București : Stela Popescu, Iurie Darie, Silviu Stănculescu, Aurel Giurumia, Sanda Toma, Cornel Vulpe.

 

Sâmbătă, 25 martie 1989: Acum câteva zile, ”Spectacol de confluența al artelor” (așa se cheamă), preluat de la Conservatorul ”G. Enescu” din Iași, condus de Cristina Vasiliu (cam afectată, blondă, pronunțând incorect Stendhal, prea elegant și ușor îmbrăcată pentru curentul, că să nu scriu frigul din sală Casei Sindicatelor). Pentru Mozart și Viena, pentru Praga și epoca sa, s-au folosit diapozitive, înregistrări celebre, Alexandru Repan, Felicia Filip, Eva Aved la pian,… orchestra noastră de cameră. Păcat de publicul tânăr, puțin receptiv la muzică simfonică…

 

Joi, 30 martie 1989: onomastica dlui Alexandru Scobai. Ca de obicei: un tort extraordinar! (mai ales pe economia asta…)

 

Joi, 15 aprilie 1989: am fost la București pentru arta teatrală și oarece cumpărături. Dl. Radu Cârneci mi-a făcut rost de bilete la teatru.

 

Am văzut  spectacolele ”Cameristele”, de Jean Genet (Simona Măicănescu, Coca Blos…), ”Ivona, principesa Burgundiei” (Dan Condurache, Leopoldina Bălănuță, Mitică Popescu, Rodica Negrea care tace expresiv vreo trei ore!) la marele Teatru Mic, apoi ”Într-o dimineață…” de Mihai Ispirescu cu Horațiu Mălăele, Mircea Diaconu la Teatrul Nottara și ”Preșul” de Ion Băieșu la Teatrul de Comedie cu Stela Popescu, Cornel Vulpe, Șerban Celea… Câte un spectacol pe seară, câtă bucurie pentru mine! La Nottara, în fața mea a stat Tania Filip (văzută la Botoșani în ”Hagi Tudose” acum câțiva ani), îmbrăcată în roșu, elegantă și delicată.

 

Am fost la Biblioteca franceză (dacă tot sunt urmărită pentru cărțile, filmele, revistele franceze aduse în școală pentru copii, măcar să aibă motive), la cea de pedagogie. Să tot fiu în vacanță ! Aici e, cât de cât, o atmosferă mai normală… Cel puțin așa o simț eu, că turistă…

 

Sâmbătă, 13 mai 1989: S-au mai oprit ploile, e cald. Ion Caramitru, Ștefan Ruha și orchestra de cameră a filarmonicii din Botoșani dirijată de Gh. Dumănescu au fost în R.S.S. Moldovenească. Vineri și la noi, ”Doina” desigur. Am văzut și eu, la video, filmul ”Ultimul împărat” cu Pețer O’Toole și doi chinezi (în roluri principale)… Cât trebuie de reușit, mai altceva decât da televiziunea noastră.

 

Joi, 18 mai 1989: Acum câteva zile am avut inspecție (un tip din minister) la clasa a VII-a. Bine. Din gură în gură am aflat că activitatea la oră a fost apreciată de tov. inspector.

 

Ocupată cu redactarea lucrării de gradul I.

 

Luni, 5 iunie 1989: Vineri a fost concert în cadrul ediției a VII-a a festivalului ”Cântarea României”. Mi-au plăcut și primele audiții totale sau parțiale (două simfonii de autori  români contemporani),   Mathe Gyozo la violă, Mihaela Balaban la violoncel,  Aved la pian.

 

Luni, 12 iunie 1989: Ploile de vineri au împiedicat desfășurarea manifestărilor dedicate centenarului morții lui Mihai Eminescu în amfiteatrul de la Ipotești, cum fusese planificat… Marin Sorescu, Fănuș Neagu (mi se pare  prea rotofei). Au  fost prezenți Ion Caramitru, Mircea Diaconu, Diana Lupescu, Gheorghe Cozorici, Simona  Măicănescu,  corul ”Cantores amicitiae” din Iași. Recitalul susținut de Ion Caramitru a fost de excepție: poezii, dar și texte din articolele lui Eminescu (economie, filosofie).

 

Azi ar  trebui să vedem pe Victor Rebengiuc, Alexandru Repan, spectacolul ”Un Luceafăr au trecut prin lume”. 

 

Miercuri, 14 iunie 1989: Spectacol susținut în amfiteatrul de la Ipotești de elevi de la unele școli. Am făcut poze alb-negru  șicolor (trăiască apusul…).  

 

Joi, 15 iunie 1989: Exact acum 100 de ani,  zorii zilei, murea Mihai Eminescu.

 

Spectacol la teatru, invitați de la București (Nicolae Florei, Elvira Cîrje…) au fost buni. Sfârșit ridicol : ”Noapte!”. D.R. Popescu cu unii scriitori, traducători, cercetători ai operei eminesciene din Bulgaria, Cehoslovacia, R.F.Germania, Irak, Tailanda, SUA, URSS, Japonia… Grigore Vieru a fost aplaudat la iesire. ”Balada” de Ciprian Porumbescu a fost interpretată de Marius Varvaroi.

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

 

download from google play download from apple store
După 30 de ani - Botoșănenii lui Ceaușescu: Cozi enorme la ulei, zahăr, lapte. Jigniri, ironii, lupte, bătăi. Greu, foarte greu. Umilitor!
În ziua în care Nicolae Ceaușescu a vizitat Botoșaniul, o gospodină a lăsat ferestrele casei deschise și a plecat în oraș. Curățase parchetul și voia să aerisească. Seara, când s-a întors acasă, toate ferestrele erau închise. Pe dinăuntru!
După 30 de ani - Bancurile botoșănenilor despre Ceaușescu, concerte și spectacole, însemnări din comunismul întunecat: Ajutaţi-mă să mor!
Deşi astăzi pare un lucru neînsemnat, înainte de 1989 scrisul te putea duce direct în închisoare. Pentru că a consemna întâmplări care incriminau regimul însemna condamnare sigură.
Ceaușescu reales, CUM au trimis botoșănenii la București 1.700 de telegrame și povestea mașinii de scris: Ai grijă ce faci cu ea, cine scrie la ea, că intrăm la zdup - FOTO
Și înainte de 1989, procesul de votare era precedat de o campanie electorală. Însă ea se desfăşura sub alte reguli.
Ziua neagră din istoria Liceului Laurian: MARELE INCENDIU care a mistuit zeci de mii de cărți, dosare și drapelul școlii
Palatul Liceului Laurian adăpostea cea mai mare bibliotecă din orașul Botoșani din vremurile acelea.
Botoșănenii și Operațiunea 1111: Această experiență trebuie să ne îngrozească și să ne facă să luăm din vreme toate măsurile
A fost cea mai amplă acțiune de evacuare din istoria militară și civilă a României. A purtat numele de cod Operațiunea 1111 și a implicat întreaga suflare, de la șeful statului până la cel din urmă român.
MEMORIAL Enescu: Tovarășii au dărâmat și reconstruit casa, au pietruit drumul, dar nu au vrut să audă de parastas
În vreme ce Suceava şi Iaşi au construit teatre, săli de spectacole somptuoase, cinematografe, amfiteatre şi tot soiul de obiective menite să ridice calitatea vieţii şi nivelul de educaţie al cetăţenilor, botoşănenii au fost martori ai prăbuşirii.
MISTERUL ascuns din nordul Botoșanilor și cel mai mare proces din istoria României moderne, cu Titu Maiorescu avocat - GALERIE FOTO
Povestea începe în urmă cu aproape două secole și continuă și astăzi, prin pașii turiștilor care calcă nedumeriți pe un tărâm ce pare să nu mai aparțină nimănui.
Cea mai VECHE biserică din Botoşani: A fost înzestrată cu moşii, heleşteie şi mori şi o impresionantă necropolă
Este o mărturie a istoriei şi una dintre cele mai importante edificii din judeţul Botoşani.
PRIMUL spital construit la Botoşani: Toţi pacienţii erau trataţi gratis, indiferent de naţionalitate
Cea de-a doua unitate medicală, înfiinţată mulţi ani mai târziu în Botoşani, a fost Spitalul I.Mavromati.
Loading...
„Dare la semn” – PRIMA competiţie sportivă organizată la Botoşani, pe un poligon improvizat din bariera Suliţa
De când fac botoşănenii sport? Răspunsul îl găsim în documentele arhivelor din august 1868, când a început să se practice tirul sub îndrumarea militarilor.
Cea mai CUMPLITĂ epidemie care a îngenunchiat Botoşaniul: Mii de morţi în vara cu 51 de grade Celsius
Orașul Botoșani a suferit de-a lungul timpului crunt, însă puțini dintre contemporani cunosc episoadele în care orașul a sângerat efectiv și și-a jelit morții.
Prima „spiţărie” înfiinţaţă la Botoşani - Cea mai frumoasă şi solidă clădire din oraş
Cea dintâi farmacie din Botoşani, cunoscută sub numele de „şpiţărie”, a prins viaţă la finele secolului XVIII.
Fiul unui fost primar botoșănean asasinat politic: 5.000 de oameni au vrut să-l aducă la Botoșani
La Botoșani, în cartierul Bucovina există o alee cu numele tânărului ucis de comuniști. Era fiu de avocat iar tatăl său a fost pentru ceva timp primar interimar al orașului. Mai mult, a existat și o placă comemorativă în memoria sa care a fost… furată.
Oraşul Botoşani, „apanaj” al doamnelor Moldovei: Sume uriaşe de bani încasate de la botoşăneni pentru bunăstarea damelor
„Doamna Botoşaniului” încasa permanent sume uriaşe de bani fără să facă mai nimic pentru ţinutul în care îşi ducea existenţa.
Loading...
Inima de odinioară a Botoşanilor – UNDE s-au înfiinţat şi CUM arătau primele pieţe ale oraşului
Fiind un centru comercial recunoscut cu secole în urmă, ca unul dintre cele mai puternice din Moldova, Botoşanii au avut locuri special amenajate în care să se vândă şi să se cumpere animale, produse industriale şi agricole. Acestea au fost pieţele şi iarmaroacele.
Străzile de odinioară ale Botoşanilor: Înghesuială la modernizarea drumurilor pline de gropi ale oraşului
Până pe la 1820 nu s-a acordat nicio atenţie străzilor oraşului, care au apărut fără nicio cât de mică idee de sistematizare, de modernizare. Înguste, întortocheate, pline de praf în timpul secetos, pline de gropi cu apă şi desfundate în timpul ploilor, dădeau oraşului un aspect neplăcut, fapt remarcat, nu o singură dată, de cei ce păşeau pentru prima dată în oraş.
ISTORIA Parcului „Mihai Eminescu”: Grădina publică cu taxă la începuturi, teren de sport şi cu un grădinar problemă
Botoşanii, oraşul patriarhal de altădată, a fost numit adesea, pe drept cuvânt, oraş al grădinilor. Când, în veacul trecut şi începutul celui actual, boierii şi-au construit frumoasele lor case, în special în partea de vest a oraşului, au avut grijă să-şi amenajeze minunate parcuri cu ajutorilor grădinarilor unguri, italieni şi germani.
PRIMUL hotel construit la Botoşani: Eminescu a dat o petrecere acolo şi s-a îndrăgostit de o blondă
Primele hoteluri  au apărut în peisajul botoşănean la jumătatea secolului trecut.Odată cu creşterea economică a oraşului, s-a simţit nevoia unor localuri cu camere mobilate care să fie închiriate, de obicei cu ziua, numeroşilor călători sosiţi la noi în oraş.
Primele cafenele din Botoşaniul de odinioară: Localul de pe Unirii unde tinerii aveau interzis
Cu câteva secole în urmă, cafenelele ce  se găsesc astăzi la tot pasul au pătruns prima dată în orașul moldav. Erau locurile unde se putea bea cafea, se jucau table, cărți și zaruri, se putea servi şi ceva dulce dar se și fuma tutun turcesc, iar oamenii stăteau ceasuri bune la discuții.
Începuturile presei la Botoşani: PRIMA publicație botoșăneană pusă sub semnul întrebării
Presa, despre care se spune că este a patra putere într-un stat democrat, are la Botoșani o vechime apreciabilă și o valoare deosebită prin numărul mare de reviste și ziare apărute în perioada anilor 1866-1944, mai precis de-a lungul a 82 ani de existență. 
Inexactități în acest articol. Cu știință sau...... cu intenție?? În primul rând, Centrul de creație nu avea în coadă și ,,pentru tineret”; apoi la Centru angajații nu țineau conferințe, ci organizau acțiuni culturale pentru toți cetățenii. Conferințele publice , ținute prin comune și orașe , erau prezentate ,,argumentat” de activiști propagandiști, de profesori de istorie și filozofie și în bună măsură de către ziariști, printre care trăgeau din greu și Mircea Oprea, Dumitru Ignat, Dumitru Ivan, marele ,,revoluționar” din Vlădeni etc,etc
8 decembrie 2019, 09:39
Loading...
Sondaj
Primarii ar trebui aleși:
Într-un singur tur, chiar dacă ocupantul primului loc nu are 50% din voturi
Din două tururi, astfel încât câștigătorul să aibă peste 50% din voturi
Declaraţia zilei
„Cred că pledoaria d-lui consilier Anton are un puternic iz politic. Eu nu cred că această defalcare a sumelor pe UAT-uri s-a făcut cu iz părtinitor pentru că e caracteristic PNL-ului. Văd că ultima perioadă de timp se bate ...
starshiners.ro%20
astratex.ro
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.7787 lei
USD
Dolarul SUA
4.3378 lei
CHF
Francul elveţian
4.4767 lei
GBP
Lira sterlină
5.6456 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.9841 lei
XAU
Gramul de aur
220.2158 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2452 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.4172 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9260 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.2865 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1892 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6395 lei
Vremea
astăzi
Botosani
o C
Dorohoi
o C
Bucecea
o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2020 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.