Botoşanii de altădată
După 30 de ani - Bancurile botoșănenilor despre Ceaușescu, concerte și spectacole, însemnări din comunismul întunecat: Ajutaţi-mă să mor!

Deşi astăzi pare un lucru neînsemnat, înainte de 1989 scrisul te putea duce direct în închisoare. Pentru că a consemna întâmplări care incriminau regimul însemna condamnare sigură.

1988. PCR. Partidul Comunist Român, în traducere liberă: Pile, Cunoştinţe, Relaţii.

 

Românii, şi botoşănenii nu făceau excepţie, stăteau la cozi imense, noapte şi zi. Rafturile magazinelor erau goale, însă nu puţini erau cei care îşi dezvoltaseră adevărate reţele (PCR-ul PileCunoştinţeRelaţii) pentru a face rost de hrană. Hrana, mai ales pentru cei de la oraş, însemna să mai pui o brumă de mâncare alături de ce îţi dădea voie statul să cumperi: raţiile erau de jumătate de pâine pe zi, un litru de ulei şi un kilogram de zahăr pe lună de persoană. Carnea, şi ea raţionalizată, nu prea exista. Se stătea la cozi uriaşe pentru butelii, pentru a cumpăra ouă, lapte, iar portocale sau banane se găseau ici şi colo, doar în perioada Crăciunului.

 

Puţinii străini care intrau în România povesteau cutremuraţi de cele văzute: magazine goale sau cu conserve expirate din 1985. În măcelării se băgau copitele de porc (singurele care nu erau trimise la export). Românii le consumau, sub atenta îndrumare a specialiştilor regimului, care inventaseră programul de alimentaţie ştiinţifică.

Anul 1988 mai înseamnă, în amintirea celor care l-au trăit, frig şi întuneric. Un material realizat de BBC în acel an relatează cum, chiar în aceste condiţii viețuind, românii nu și-au pierdut umorul: oamenii se laudă cu cea mai bună zăpadă din lume - care nu se topeşte pe calorifer.

 

„România se închide şi se izolează de restul lumii, este dependentă economic. Până şi Rusia atrage atenţia României, iar Ceauşescu, supărat pe Gorbaciov, se refugiază în naţionalism“, prezintă belgienii.

 

O istorie pe care românii au ”consemnat-o” pe cale orală, sub formă de bancuri. Bancurile din vremea comunismului au fost vreme îndelungată singurele care spărgeau zidurile impuse de cenzură şi reuşeau să circule prin toate formele, multe subversive. Românii făceau hay de necaz despre lucruri extrem de dureroase: lipsa hranei, frigul, întunericul, educaţia politică... Însă este clar: bancul a fost o formă de rezistenţă politică în faţa dictaturii.

Să nu uităm nici practica agricolă. Clopoţelul din 15 septembrie îi găsea pe elevi muncind pe câmpurile patriei. La porumb, cartofi, sfeclă, struguri. Căraţi în remorci sau cu autobuzele, chiar cazaţi în ferme şi întreprinderi pentru a fi mai eficienţi. Indiferent de vreme, planurile trebuiau îndeplinite. Aşa se întâmpla să se lucreze pe câmp la temperaturi extrem de scăzute, dacă porumbul nu se termina de strâns. Nimeni nu primea un ban pentru asta. Munca voluntară era răsplătită doar cu mândria că slujeşti patria. Ordinele veneau de la partid şi nu se discutau.

 

 

Un jurnal din negura timpului

 

Prof. Octavia Buhociu, din Botoșani, a făcut ceea ce puţini români au îndrăznit în acea perioadă. A scris. Deşi astăzi pare un lucru neînsemnat, înainte de 1989 scrisul te putea duce direct în închisoare. Pentru că a consemna întâmplări care incriminează regimul însemna condamnare sigură.

 

La Botoşani, ca peste tot în România, oamenii sufereau de foame, de frig. Era întuneric. Şi frică. Un medicament care nu se mai importa îi condamna la moarte pe cei care nu aveau cum supravieţui altfel. Elevii şi profesorii culegeau recolta de pe câmp chiar dacă în țară erau minus 21 de grade.

 

Dar se mergea la concert la Filarmonică. În frigul sinistru al sălii, aceeaşi sală în care şi astăzi orchestra îşi duce veacul. Spectacolele de teatru erau adevărate sărbători. Artiştii îngheţau pe scenă, spectatorii în sală. Dar nimeni nu pleca acasă.

 

Se spuneau bancuri. Celebrele bancuri care circulau ameţitor de la unii la alţii.

 

Vă prezentăm astăzi, după 30 de ani de la căderea comunismului, însemnările unei profesoare care a avut inspiraţia de a scrie şi de a păstra însemnările acelor ani.

 

 

Octombrie - noiembrie 1988. Botoşani

 

Miercuri, 5 octombrie 1988: Bunicu’ s-a împiedicat de un covor, a căzut pe parchet, s-a lovit destul de tare, greu l-am pus, cu Olga, în pat. Acuza dureri la gât, dar lucid, coerent, logic, cum să-l înmormântăm, “Aguriţa să rămână la Olimpia, ce să mai facă aici?!” Problema esenţială este lipsa Nakom-ului (de câteva luni nu se mai importă medicamentul şi înlocuitorul, găsit de tata la un coleg suferind de aceeaşi boală) nu are exact acelaşi efect asupra parkinsonului bunicului…

 

Duminică seara: ”Profesor de admitere”, premieră absolută a unei comedii scrise de concetăţeana  noastră, Mariana Brăescu (Dănilă). Va prinde bine liceenilor, probabil.

 

Câteva bancuri:

 

1.Cele trei doamne, Raisa G., Nancy R. si Elena C. discută. (nota red.: Raisa Gorbaciov, Nancy Reagan și Elena Ceaușescu)

N.R.: mie, soţul meu mi-a făcut cadou un Ford cu patru uşi, instalaţie electronică…

R. G.: mie un Picasso…

E. C.: tot cu patru uşi?

Celelalte două o privesc mirate. Seara, Elena discuta cu soţul: ia, uite ce-am auzit…

Nicolae C. (nota red.: Nicolae Ceaușescu): Tare curioşi mai sunt Gorbaciovii ăştia… pe mine, Mihail m-a invitat la Lacul lebedelor şi eu i-am spus că n-am slipul la mine.

 

2. Doi ţărani, Janos si Arpad, cosesc iarba la o margine de drum. Trece un alt ţăran:

- Care-i drumul spre gară?

Ei nu răspund. Mai târziu, Arpad îl întreabă pe Jonas de ce nu i-a răspuns omului.

-De 2000 de ani este aici şi tot n-a învăţat care-i drumul.

 

3.Dumnezeu i-a convocat pe soţii doamnelor de la bancul întâi şi i-a ameninţat că, dacă nu se liniştesc, nu opresc războaiele, sărăcia, în 2000 lumea va dispărea.

Ronald Reagan se întoarce la senat.

Domnilor, am două veşti, una bună: împotriva tuturor părerilor: Dumnezeu există. Şi una rea: în 2000, dacă…

Mihail Gorbaciov la sovietul suprem: am două veşti, una bună: împotriva tuturor teoriilor ştiinţifice: Dumnezeu există. Şi una rea: în 2000, dacă nu...

Nicolae Ceauşescu la Marea Adunare Naţională: Dumnezeu, împotriva tuturor părerilor, mă cunoaşte.  Şi în 2000 vom scăpa şi de America şi de URSS.

 

Sâmbătă, 8 octombrie 1988: aseară, la concert (nota red.: Filarmonică), Daniela Vlădescu (cam palidă, fără vlagă) şi Pompei Hărăşteanu (bine) şi Nicolae Ursu al nostru ca dirijor al orchestrei.

 

Marţi, 18 octombrie 1988: La Bucureşti, examen de traducător, cumpărături pentru prieteni şi pentru mine plus două spectacole: ”Drumul singurătăţii”, de A. Schnitzler (austriac), cu Florin Piersic junior, Lamia Beligan, Simona Bondoc, Constantin Dinulescu, Damian Crîşmaru şi ”Torquato Tasso”, de Goethe, cu Claudiu Bleonț, Silvia Popovici, Adela Mărculescu (bine şi frumoasă)… Bune spectacole!

 

Joi, 27 octombrie 1988, la Întorsura Buzăului s-au înregistrat -21 grade. După radio. Ieri am fost cu elevii şcolii la FNC (Fabrica de nutreţuri combinate? de pe lângă fosta Melana…): fără mănuşi nu s-ar fi putut sorta şi încărca porumbul…

Marţi, 1 noiembrie 1988: de azi program de trei ore la TV, s-a dat o piesă de teatru, ”Camera de gardă”, cu Emil Hossu, Eugenia Maci, Ion Caramitru, Maria Ploae…

 

Duminică, 13 noiembrie 1988: soare, frumos, dar frig. Uscat. Şeful ar fi fost operat de cancer, la Moscova, de atunci poartă sondă, are diabet, i s-au observat vizibile manifestări de paranoia (Radio France Internationale în  limba română).

 

Luni, 21 noiembrie 1988: ninge destul de bine. Vinerea trecută am îngheţat ca s-o ascult pe Silvia Totan cântând la pian. Spectatori puţini. Joia trecută, ”Nabucco” de Verdi într-o combinaţie Bucureşti-Cluj-Iaşi. Pentru noi a fost bine.

 

Duminică, 27 noiembrie 1988: ”Moldovski ţigan” din R.S.S. Moldoveneasca plus Olga Ciolacu. 60 lei biletul, frig în sala Casei de cultură a sindicatelor, muzică bună (vreo două cântece din filmul ”Şatra”) ce ne-a mai încălzit pe lângă paltoane. Bunicul i-a zis mamei: Ajutaţi-mă să mor!

 

loading...
Ceaușescu reales, CUM au trimis botoșănenii la București 1.700 de telegrame și povestea mașinii de scris: Ai grijă ce faci cu ea, cine scrie la ea, că intrăm la zdup - FOTO

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Florentina TONIȚĂ
După 30 de ani, despre ce a fost sau n-a fost la Botoșani: Nu vedeţi că ne schimbăm cu totul? Asta-i revoluţie, băieţi, ţineţi-vă bine!
După 30 de ani – Revoluția la Botoșani: Crăciun, colinde, colindători. Altă viață! Diferite persoane de la noi din oraș își fac autocritica…
Nici bine nu a căzut comunismul, că la Botoșani începeau deja să apară probleme, chiar la adunarea de constituire a Consiliului Frontului Salvării Naționale: reproșuri, refuzuri, scoateri în relief a propriilor greutăți datorate vechiului regim.
După 30 de ani - Botoșănenii lui Ceaușescu: Cozi enorme la ulei, zahăr, lapte. Jigniri, ironii, lupte, bătăi. Greu, foarte greu. Umilitor!
În ziua în care Nicolae Ceaușescu a vizitat Botoșaniul, o gospodină a lăsat ferestrele casei deschise și a plecat în oraș. Curățase parchetul și voia să aerisească. Seara, când s-a întors acasă, toate ferestrele erau închise. Pe dinăuntru!
După 30 de ani - Moș Gerilă aduce cadouri în parcul orașului, un Crăciun cu fulgere și tunete la Botoșani: Oare ce ne rezervă anul ce va începe? Să fim optimiști sau pesimiști?
Cu un an înainte de Crăciunul lui 1989, pe 25 decembrie 1988, la Botoșani se petrecea un lucru ieșit din comun. Bătrânii spuneau că nu prinseseră o asemenea grozăvie în toată viața lor…
Ziua neagră din istoria Liceului Laurian: MARELE INCENDIU care a mistuit zeci de mii de cărți, dosare și drapelul școlii
Palatul Liceului Laurian adăpostea cea mai mare bibliotecă din orașul Botoșani din vremurile acelea.
Botoșănenii și Operațiunea 1111: Această experiență trebuie să ne îngrozească și să ne facă să luăm din vreme toate măsurile
A fost cea mai amplă acțiune de evacuare din istoria militară și civilă a României. A purtat numele de cod Operațiunea 1111 și a implicat întreaga suflare, de la șeful statului până la cel din urmă român.
MEMORIAL Enescu: Tovarășii au dărâmat și reconstruit casa, au pietruit drumul, dar nu au vrut să audă de parastas
În vreme ce Suceava şi Iaşi au construit teatre, săli de spectacole somptuoase, cinematografe, amfiteatre şi tot soiul de obiective menite să ridice calitatea vieţii şi nivelul de educaţie al cetăţenilor, botoşănenii au fost martori ai prăbuşirii.
MISTERUL ascuns din nordul Botoșanilor și cel mai mare proces din istoria României moderne, cu Titu Maiorescu avocat - GALERIE FOTO
Povestea începe în urmă cu aproape două secole și continuă și astăzi, prin pașii turiștilor care calcă nedumeriți pe un tărâm ce pare să nu mai aparțină nimănui.
Cea mai VECHE biserică din Botoşani: A fost înzestrată cu moşii, heleşteie şi mori şi o impresionantă necropolă
Este o mărturie a istoriei şi una dintre cele mai importante edificii din judeţul Botoşani.
Loading...
PRIMUL spital construit la Botoşani: Toţi pacienţii erau trataţi gratis, indiferent de naţionalitate
Cea de-a doua unitate medicală, înfiinţată mulţi ani mai târziu în Botoşani, a fost Spitalul I.Mavromati.
„Dare la semn” – PRIMA competiţie sportivă organizată la Botoşani, pe un poligon improvizat din bariera Suliţa
De când fac botoşănenii sport? Răspunsul îl găsim în documentele arhivelor din august 1868, când a început să se practice tirul sub îndrumarea militarilor.
Cea mai CUMPLITĂ epidemie care a îngenunchiat Botoşaniul: Mii de morţi în vara cu 51 de grade Celsius
Orașul Botoșani a suferit de-a lungul timpului crunt, însă puțini dintre contemporani cunosc episoadele în care orașul a sângerat efectiv și și-a jelit morții.
Prima „spiţărie” înfiinţaţă la Botoşani - Cea mai frumoasă şi solidă clădire din oraş
Cea dintâi farmacie din Botoşani, cunoscută sub numele de „şpiţărie”, a prins viaţă la finele secolului XVIII.
Fiul unui fost primar botoșănean asasinat politic: 5.000 de oameni au vrut să-l aducă la Botoșani
La Botoșani, în cartierul Bucovina există o alee cu numele tânărului ucis de comuniști. Era fiu de avocat iar tatăl său a fost pentru ceva timp primar interimar al orașului. Mai mult, a existat și o placă comemorativă în memoria sa care a fost… furată.
Loading...
Oraşul Botoşani, „apanaj” al doamnelor Moldovei: Sume uriaşe de bani încasate de la botoşăneni pentru bunăstarea damelor
„Doamna Botoşaniului” încasa permanent sume uriaşe de bani fără să facă mai nimic pentru ţinutul în care îşi ducea existenţa.
Inima de odinioară a Botoşanilor – UNDE s-au înfiinţat şi CUM arătau primele pieţe ale oraşului
Fiind un centru comercial recunoscut cu secole în urmă, ca unul dintre cele mai puternice din Moldova, Botoşanii au avut locuri special amenajate în care să se vândă şi să se cumpere animale, produse industriale şi agricole. Acestea au fost pieţele şi iarmaroacele.
Străzile de odinioară ale Botoşanilor: Înghesuială la modernizarea drumurilor pline de gropi ale oraşului
Până pe la 1820 nu s-a acordat nicio atenţie străzilor oraşului, care au apărut fără nicio cât de mică idee de sistematizare, de modernizare. Înguste, întortocheate, pline de praf în timpul secetos, pline de gropi cu apă şi desfundate în timpul ploilor, dădeau oraşului un aspect neplăcut, fapt remarcat, nu o singură dată, de cei ce păşeau pentru prima dată în oraş.
ISTORIA Parcului „Mihai Eminescu”: Grădina publică cu taxă la începuturi, teren de sport şi cu un grădinar problemă
Botoşanii, oraşul patriarhal de altădată, a fost numit adesea, pe drept cuvânt, oraş al grădinilor. Când, în veacul trecut şi începutul celui actual, boierii şi-au construit frumoasele lor case, în special în partea de vest a oraşului, au avut grijă să-şi amenajeze minunate parcuri cu ajutorilor grădinarilor unguri, italieni şi germani.
PRIMUL hotel construit la Botoşani: Eminescu a dat o petrecere acolo şi s-a îndrăgostit de o blondă
Primele hoteluri  au apărut în peisajul botoşănean la jumătatea secolului trecut.Odată cu creşterea economică a oraşului, s-a simţit nevoia unor localuri cu camere mobilate care să fie închiriate, de obicei cu ziua, numeroşilor călători sosiţi la noi în oraş.
Primele cafenele din Botoşaniul de odinioară: Localul de pe Unirii unde tinerii aveau interzis
Cu câteva secole în urmă, cafenelele ce  se găsesc astăzi la tot pasul au pătruns prima dată în orașul moldav. Erau locurile unde se putea bea cafea, se jucau table, cărți și zaruri, se putea servi şi ceva dulce dar se și fuma tutun turcesc, iar oamenii stăteau ceasuri bune la discuții.
Loading...
inpuff.ro%20
Declaraţia zilei
"Donarea de sânge este un gest umanitar, un gest de solidaritate față de cei care au nevoie de sânge, un gest benevol și de aceea le mulțumesc tuturor colegilor care s-au implicat în această acțiune"Dan Șlincu, directorul ...
starshiners.ro%20
astratex.ro
fashiondays.ro
Curs valutar
astăzi
EUR
Euro
4.8024 lei
USD
Dolarul SUA
4.4395 lei
CHF
Francul elveţian
4.5257 lei
GBP
Lira sterlină
5.7281 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.9880 lei
XAU
Gramul de aur
240.4606 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2493 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.4215 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9261 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.3365 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1907 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6429 lei
Vremea
astăzi
Botosani
o C
Dorohoi
o C
Bucecea
o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2020 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.