Botoşanii de altădată
De pe scena de la Botoșani la Ursul de Aur de la Berlin: Debutul meu n-a fost numai un eveniment, a fost o încântare, o vrajă – GALERIE FOTO

Avea doar 23 de ani când debuta pe scena de la Botoșani. Și astăzi, după aproape jumătate de secol, își amintește cu emoție rolurile, dar mai ales oamenii alături de care a jucat în micul oraș moldav.

S-a născut pe 1 septembrie 1949, în București. Este una dintre cele mai strălucite actrițe ale momentului, premiată cu Ursul de Aur la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, pentru filmul ”Poziția copilului” (2013, regia Călin Peter Netzer). În 2006 era invitata specială la Festivalul de la Cannes, pentru rolul din filmul ”Moartea domnului Lăzărescu” (regia Cristi Puiu).

 

În anul 1972 ieșea din laboratoarele Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, de la clasa profesorului Ion Cojar. Proaspătă absolventă, Luminița Gheorghiu este repartizată la Teatrul ”Mihai Eminescu” din Botoșani, unde avea să rămână vreme de doi ani și jumătate.

 


(Luminița Gheorghiu)

 

 

”A fost o încântare, o vrajă!”

 

Venirea la Botoșani a fost, pentru tânăra actriță de 23 de ani, nu doar plecarea dintr-un București prin excelență cultural, dar mai ales reîntâlnirea cu o renumită regizoare.

 

”Era, pentru mine, cea mai bună alegere, pentru că la Botoșani era profesoara Marietta Sadova. Şi am debutat jucând cu ea în „Profesiunea doamnei Warren“. Era o actriţă ex-tra-or-di-nară! Spectacolele cu ea erau, cum să vă spun: o plăcere, o plăcere! Aşa că am fost în largul meu şi am lucrat cu ea, acolo, vreo doi ani şi cinci luni”, mărturisește Luminița Gheorghiu într-un interviu.

 

De aceea, scena din mica urbe moldavă i-a rămas pentru totdeauna în suflet. Și, chiar dacă au trecut de atunci aproape 50 de ani,  Botoșaniul va însemna mereu vrajă, spectacol și profesionalism.

 


(Marietta Sadova în ”Profesiunea doamnei Warren”, Teatrul Mihai Eminescu Botoșani - 1972)

 

”Debutul, alături de Marietta Sadova, în „Profesiunea doamnei Warren”, n-a fost numai un eveniment. A fost o încântare, o vrajă. Sigur, ca regizor, ca pedagog. Marietta Sadova era formidabilă. Dar ca actriță, ce spectacol! Ce nebunie să o vezi jucând!”, este o altă mărturisire impresionantă a actriței.

 

Cu Teatrul ”Mihai Eminescu” din Botoșani, de-a lungul celor doi ani și jumătate, Luminița Gheorghiu și-a trecut în repertoriu patru roluri.

 

În anul în care a intrat în trupă, a debutat cu rolul Vivian, din ”Profesiunea doamnei Warren”, de George Bernard Shaw, în regia Mariettei Sadova. A urmat, în același an, rolul Victorița, din spectacolul ”O fată imposibilă”, de Virgil Stoenescu, în regia aceleiași Marietta Sadova.

 

A urmat, în 1974, spectacolul ”Ultima cursă”, de Horia Lovinescu, în regia lui Emil Mandric, unde Luminița Gheorghiu a interpretat rolul Cristina.


(”Omul care aduce ploaie”, regia Marietta Sadova, Teatrul Mihai Eminescu Botoșani - 1974, Foto: Teatrul)

 

Înainte de a părăsi Teatrul de la Botoșani pentru a juca pe scena de la Piatra Neamț, și-a mai trecut în repertoriu un ultim rol în orașul eminescian, un rol în care avea să strălucească și să impresioneze critica de la București: Lizzie Curry, din spectacolul ”Omul care aduce ploaie”, de N. Richard Nash, regia Emil Mandric.

 

 

Un spectacol de răsunet

 

Premiera avea loc în primăvara anului 1972. „Profesiunea doamnei Warren”, cu o regie de zile mari: Marietta Sadova, pe atunci ”decana de vârstă a scenei românești”, după cum era caracterizată de critica de specialitate.

 

De altfel, revista ”Teatrul” consemnează evenimentul, adăugând considerații și asupra situației în care se afla instituția de cultură de la Botoșani, care o vreme ”a bâjbâit prin pâcla deasă a mediocrității”.

 

”După ce – din pricina unui directorat interimar nedibaci – a bâjbâit o vreme prin pâcla deasă a mediocrității, iată că teatrul botoșănean dă semne de înviorare a activității, odată cu această stagiune în care și-a regăsit nu numai ritmul, dar și ambițiile, aspirând să egaleze, dacă nu să întreacă, alte teatre de aceeași categorie, printr-un program repertorial evident mai scrupulos, mai divers și printr-o mai înțeleaptă utilizare a mijloacelor de care dispune”, citim în numărul lunii martie, anul 1972, al revistei Teatrul.

 

Este evidențiat meritul instituției de a ”invita personalități ale vieții teatrale și cadre talentate din afară, care prin prestigiul și valoarea lor ajută, adesea hotărâtor, nu numai la realizarea unor spectacole bune, ci și la crearea unui climat de interes în jurul lor”.

 

Este vorba, de bună seamă, despre Marietta Sadova, pe atunci la venerabila vârstă de 75 de ani, în dubla ipostază de regizoare și interpretă a rolului titular din "Profesiunea doamnei Waren”.

 

”Decana de vârstă a scenei românești a realizat un spectacol de înaltă distincție”, scrie cronicarul.

 

Un alt spectacol despre care s-a scris elogios în acea vreme este și ”O fată imposibilă”, tot în regia Mariettei Sadova, în care publicul a aplaudat-o pe Luminița Gheorghiu, iar presa de specialitate avea să îi consacre pagini care au rămas în istorie.

 

”Versiunea scenică semnată de Marietta Sadova se remarcă prin claritatea construcției, prin discreția și bunul gust al mijloacelor de expresie. Echilibrat, spectacolul beneficiază de o știință anume în crearea ritmului, în stabilirea și marcarea momentelor psihologice importante”, scrie în revista Teatrul, din ianuarie 1973, Cristina Constantiniu.

 

Aflăm, cu același prilej, că teatrul din Botoșani și-a îmbogățit colectivul, în stagiunea 1972-1973, cu patru tineri absolvenți ai Institutului de Teatru.

 

”Am avut bucuria de a constata că s-a realizat astfel o întărire și calitativă nu doar numerică a trupei”, scrie Cristina Constantiniu, remarcând-o, alături de Luminița Gheorghiu, și pe Diana Cheregi, deținătoarea rolului principal în spectacol.

 


(Pe 1 septembrie, Luminița Gheorghiu împlinește 71 de ani)
 

Însă interpretarea tinerei actrițe Eleonora Luminița Gheorghiu avea să se bucure de adevărate elogii.

 

”O văzusem la Cassandra, în Mama din Neînțelegerea lui Camus, într-un rol de compoziție în Sânziana și Pepelea, în Teroarea și Mizeriile celui de-al III-lea Reich, de Brecht. Acestor personaje li se adaugă în spectacolul botoșănean un altul de o factură total diferită, actrița dovedind o reală mobilitate interpretativă, accesul la o extinsă arie tipologică.

Surprinde la Luminița Gheorghiu gradul de profesionalism (neașteptat, raportându-l la modesta sa experiență), varietatea mijloacelor de expresie, siguranța scenică. Este un excelent început de carieră artistică, pe care o bănuim și i-o dorim, remarcabilă”,

Cristina Constantiniu, Revista Teatrul, ianuarie 1973

 

 

Alături de cele două actrițe amintite, au primit aplauze și Radu Panamarenco, Eugen Mazilu, Ion Apostoliu sau Dorin Brădescu.

 

 

Marietta Sadova, un diamant pe scena de la Botoșani

 

S-a născut pe 14 iulie 1897. Un nume de referință, a fost prima femeie regizor de teatru din România.

 


(Marietta Sadova)

 

În 1915 debuta pe scenă în spectacolul „Trandafirii Roşii”, de la Teatrul Naţional din Bucureşti, distribuită de însuși Nottara în rolul unui paj. În anul 1918 a absolvit Conservatorul Dramatic, iar în anul 1919 se va căsători cu Ion Marin Sadoveanu (pseudonimul literar al lui Iancu-Leonte Marinescu), viitor dramaturg și romancier. Își ia drept nume de scenă Sadova, prescurtare de la Sadoveanu. Mai târziu va divorța de Ion Marin Sadoveanu şi se va căsători cu Haig Acterian.

 

În anul 1953 realizează o montare excepţională la Teatrul Naţional din Bucureşti, „Apus de soare” de Delavrancea, cu George Calboreanu în rolul principal. Cinci ani mai târziu, la Teatrul Naţional din Cluj, pune în scenă „Viforul” de Delavrancea, care avea să fie, în cele din urmă, cenzurat şi scos din repertoriu.

 

În 1956, revenind dintr-un turneu parizian, a introdus în ţară lucrările La forêt interdite de Mircea Eliade şi La tentation d’exister de Emil Cioran. A fost trimisă în judecată alături de Constantin Noica, D. Pilat, Alexandru Paleologu, Păstorel Teodoreanu, Vladimir Streinu, Nicolae Steinhart, Simona Caracaş, Anca Cantacuzino sau Anca Pop Bosceanu, marea majoritate a celor care nu au vrut să servească arta angajată, fiind cu toţii acuzaţi de spionaj şi înaltă trădare.

 

La 12 octombrie 1959, Marietta Sadova a fost pensionată, iar după doar trei zile a fost arestată și inculpată sub învinuirea de a fi introdus în țară materiale periculoase de propagandă anticomunistă.

 

A fost trimisă în judecată alături de Constantin Noica, Dinu Pilat, Alexandru Paleologu, Păstorel Teodoreanu, Vladimir Streinu, Nicolae Steinhart, Simona Caracaş, Anca Cantacuzino sau Anca Pop Bosceanu, marea majoritate a celor care nu au vrut să servească arta angajată, fiind cu toţii acuzaţi de spionaj şi înaltă trădare.

 

A fost condamnată la 3 ani închisoare, iar după eliberare i s-a permis să-şi continue activitatea, ca regizor de teatru şi film, dar şi ca profesor la I.A.T.C.

 

Activează ca regizoare în mai multe teatre, inclusiv la Botoşani.

 

Marietta Sadova a murit la Bucureşti, la 17 iulie 1981, la vârsta de 84 de ani.

 

loading...
Actriță din Botoșani în clipul cu mii de distribuiri și comentarii în doar câteva ore – FOTO & VIDEO

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Artistul care a pictat îngerii cu aureole negre și muza ”inspiratoare” care s-a călugărit: ”Pentru moldoveni e un mare câştig, pentru botoşăneni e o reală mândrie”
Botoșaniul deține tezaure inestimabile, dar și locuri care încă ne oferă povești, istorii, întâmplări. Prea puțin cunoscute, de prea puțini aflate.
Un general botoșănean se sinucide: Cazul era închis pentru oficialităţi. Pentru istorie nu există, însă, cazuri 'închise'
O dramă care, chiar dacă are în mijlocul ei un nume prea puțin cunoscut astăzi, poartă în spate o poveste ale cărei semnificații sunt mult mai importante decât par la prima vedere. Un nume care merită să fie cunoscut aici, la Botoșani.
Castelul de pe deal, ruina în care sătenii așteaptă să își aline bătrânețea: ”Erau oameni buni cu țăranii, tare buni” – FOTO & VIDEO
A trecut de un război, dar a fost devastat de sătenii care, în holul castelului, au aruncat în flăcări întreaga bibliotecă. Preluat de comuniști, apoi părăsit și ros de scurgerea nemiloasă a timpului, astăzi străjuiește dealurile ca o fantomă a unui trecut pe care îl mai povestesc doar bătrânii satului. Bătrâni care așteaptă să se petreacă ceea ce se zvonește de o vreme: că la castel se va înființa un azil de bătrâni…
Securitatea lui Ceaușescu și intelectualii botoșăneni: ”Mi-am dat seama ce colegi am. Pentru un blid de linte te omoară” - FOTO
Când vorbim despre Securitate, gândul imediat merge către anii 50-60, cu odioasele arestări, torturi, hărțuiri, crime sau, nu de puține ori, reeducări și racolări ale celor care cedau în timpul anchetelor. Mai puțin s-a vorbit/scris despre Securitatea anilor ‘80.
Pustnicul fără biserică, atins de harul lui Dumnezeu: ”A trăit 100 de ani. Umbla desculț vara și iarna, vindeca bolnavii cu rugăciuni” – GALERIE FOTO
Istoria unui loc se construiește în secole, prin oamenii care o trăiesc. Pustnici sau simpli creștini, pelerini care bat cărările pe ploaie sau ninsoare, călugări care prin sfințenia lor tămăduiesc suferința semenilor.
Primele luni ale ocupației sovietice la Botoșani, ”Clopotul” scrie înflăcărat despre întâlnirea cu ”o nouă lume, cu o nouă mentalitate”
Primăvara anului 1944, Botoșani. Orașul după refugiu nu mai păstra nimic din parfumul grădinilor de odinioară, din farmecul străzilor colindate de trăsuri, nici măcar forfota vechiului târg pe care războaiele nu reușiseră să o potolească întru totul.
Povestea neștiută a primilor angajați ai Filarmonicii, directorul a făcut preinfarct, mărturii din prezent: Astăzi mi se pare o nebunie desăvârșită
Nebunia frumoasă a unor visători avea să le ofere botoșănenilor decenii întregi de muzică. Istoria a consemnat, de-a lungul vremii, succese și momente extraordinare, cu invitați celebri și un repertoriu pe măsură.
Ceaușescu supărat că poporul folosește prea mult detergent, MINUNEA din ogradă la care țăranii nu au renunțat nici astăzi
De luni bune, cuvinte precum dezinfecție, dezinfectant, spălat pe mâini, igienă, precauție sunt tot mai des folosite, fie că vorbim despre mediul familial, privat sau cel public (media sau rețele de socializare).
Fetița din necropola de la Mihălășeni, singurul caz de trepanaţie pe un craniu de copil din România
Copila a supravieţuit postoperator peste un an de zile. Cazul este unic în România și, se pare, și în zona balcanică, fiind consemnat în tratatele de istorie a medicinei.
Loading...
Comoara de sub casa Poetului de la Ipotești, scoasă la lumină după aproape 2.000 de ani
Istoria casei de la Ipotești este una care ar putea face, singură, subiectul unei cărți.
Ordinul activistului de partid sau cum a decis tovarășul Duminică soarta unei importante instituții: ”Mi s-a întunecat în faţa ochilor. Mi-am închipuit că…”
Un activist de partid a fost, într-un moment important din istoria culturală a orașului, omul potrivit la locul potrivit, spun istoricii.
A fost odată ca niciodată: Copilăria în opinci, joaca în marginea tranșeelor sau pe maidanul Botoșanilor de odinioară
Și oamenii mari au fost mici. Iar poveștile sunt adesea adevărate lecții de viață. Într-o zi de 1 Iunie, vă invităm să privim către oamenii mari care au fost odată copii. Artiști, scriitori, medici, profesori și copilăriile lor de demult.
Copiii Revoluției vs. elevii din anul COVID: Dorințe de 1 Iunie, de la ”să-mi aducă părinții blugi din străinătate” la ”să se oprească circulația mașinilor”
În septembrie 1989 pășeau în școală purtând la gât cravata roșie, ”pentru gloria poporului şi înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului”. Nimeni nu se gândea atunci că, peste doar trei luni, lumea veche se răsturna pentru a face loc alteia: cea în care aveau să trăiască, peste ani, copiii și nepoții lor.
Țărani băgați în dube în toiul nopții după ce i-au pus pe fugă pe oamenii lui Gheorghiu-Dej: ”Afară cu bolșevicii, n-avem nevoie de comunism!”
Milițienii, însoțiți de securiști, au înconjurat satul și, în miez de noapte, au început arestările. Oamenii ”erau scoși în izmene” din case, aruncați în dubă și duși direct la Securitate. Și astăzi, după mai bine de 70 de ani, în sat parcă mai bântuie teroarea acelei veri.
Loading...
30 de ani de la Podul de flori, ziua în care botoșănenii și basarabenii s-au încins în horă în apa Prutului: ”Tată, mi-ai promis că-mi arăți români. Care-s ei?” - GALERIE FOTO
Pe 6 mai 1990, pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, frontiera româno-sovietică desface sârma ghimpată și românii de pe ambele maluri ale Prutului se întâlnesc. Entuziaști și plini de nădejde că a venit vremea întoarcerii acasă. Speranță deșartă, după cum se va vedea…
Povestea primului bust al lui Eminescu: 600 de studenți au asistat la dezvelire, defilare cu călăreți și muzică militară pe străzile orașului
Probabil că pentru prima dată, în cei peste 150 de ani de când există, Parcul ”Mihai Eminescu” este pustiu în cea mai frumoasă perioadă a anului, atunci când natura oferă cel mai frumos spectacol.
Medicii care au înfruntat moartea: ”Botoșani a înregistrat o scădere simțitoare a numărului de locuitori și paralizarea vieții economice și sociale”
Botoșanii nu au fost ocoliți de nenorociri. Însă aceste ținuturi au avut parte, în istorie, de ceva mai puternic decât orice epidemie: oameni valoroși care au înfruntat boala, care au dat piept cu moartea.
Istoria la feminin: De la Cornelia din Moldova la mucenița din Petru Vodă
Au fost mame, soții, iubite. Au fost medici, poete, artiste, creatoare de cuvânt și de frumos. Au suferit pentru Hristos. Din umbra timpului, străbat uneori până la noi prin faptele lor trecute.
Instituție de prestigiu încă necunoscută după aproape 70 de ani de activitate? Dacă nu ar fi avut loc atunci, nu știu dacă s-ar mai fi produs cândva
Istoria nescrisă creează confuzii. Însă atunci când și puținele date scrise conțin erori situația devine de-a dreptul dramatică pentru biografia unei comunități, a unui oraș.
Mărturii din iadul exterminărilor politice: ”Când mi-a văzut chipul schimonosit de durere, s-a luminat”
Închisoarea de la Botoşani a fost loc de exterminare a celor care, într-un fel sau altul, se opuneau regimului comunist.
Felicitări pentru articol. Ne mai atingeți și sufletul cu asa ceva. De can-can local sumtem sătui..
23 august 2020, 19:03
astratex.ro
Sondaj
Credeți că o vom duce mai bine după alegerile din 27 septembrie?
Da
Nu
Va fi la fel
Declaraţia zilei
 „Am trecut din nefericire la faza în care trebuie să consideram fiecare contact suspect. Asta e adevărul. Cel mai îngrijorat sunt că baricada pe care am construit-o în Urgență poate ceda, și atunci toți bolnavii, ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.8731 lei
USD
Dolarul SUA
4.1224 lei
CHF
Francul elveţian
4.5473 lei
GBP
Lira sterlină
5.3888 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.9325 lei
XAU
Gramul de aur
252.3262 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2412 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3352 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9430 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.1294 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1786 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6549 lei
Vremea
astăzi
Botosani
11.4 o C
Dorohoi
11.6 o C
Bucecea
11.1 o C
Darabani
12.2 o C
Saveni
11.5 o C
Ştefăneşti
10.2 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2020 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.