Botoşanii de altădată
Cum arătau mătușile lui Eminescu și cum îl descrie pe Mihai chiar fratele său: Când râdea, râdea cu mare poftă, râs sincer – GALERIE FOTO

Sărăcia Botoșanilor, atât de des invocată în rapoarte, studii, statistici, nu ține doar de lipsa banilor, a investitorilor, a locurilor de muncă. Ci mai ales de lipsa de perspectivă atunci când vine vorba de a dezvolta și promova ceea ce există deja.

Or atât de des fluturatul brand cultural nu este doar o vorbă în vânt, deși el poate deveni o utopie în viziunea celor care nu reușesc să înțeleagă adevărata bogăție a acestor locuri.

 

Pentru că, dincolo de numele sonore care înnobilează acest nord moldav – Eminescu, Enescu, Luchian, Iorga – Botoșanii au locuri de o valoare inestimabilă care poartă amprenta acestor uriașe personalități. Vorbim aici nu doar despre Ipotești, Liveni, Ștefănești sau Botoșani.

 

Agaftonul, de pildă, aflat la mai puțin de 10 kilometri de municipiul reședință de județ, este atât de puțin cunoscut, încât nici astăzi majoritatea botoșănenilor nu fac nicio legătură între mănăstirea seculară și poetul Mihai Eminescu. A contribuit pe deplin la aceasta și soarta vitregă a lăcașului de cult, în special în ultima jumătate de secol.

 

O mănăstire izolată din aproape toate punctele de vedere, săracă și sărăcită de zeci de procese pentru recuperarea patrimoniului după ce a fost desființată, iar maicile gonite în lume, suferindă încă și astăzi din pricina nefericitei vecinătăți cu o tabără de elevi.

 

Dar totodată așezată într-un adevărat colț de rai, în margine de codru, păstrând (și conservând într-un mod natural) aerul eminescian și freamătul poetic al vremurilor.

 

Ansamblul monahal de la Agafton este unul care poate deveni un centru cultural prestigios, un punct de cercetare și de studiu pentru eminescologi, legat firesc de Ipoteștii memoriali și de Botoșanii natali. Însă pentru aceasta este nevoie de implicare în primul rând administrativă, apoi de o finanțare urgentă pentru a restaura, proteja și conserva obiectivele degradate.

 

 

Chiar dacă discret și într-un ritm extrem de greoi, obștea Mănăstirii Agafton a făcut pași uriași în ultimii ani. S-a intervenit pentru restaurarea vechii bisericuțe din lemn și a cimitirului, iar în 2020 s-a pictat biserica de zid (galerie foto jos). Este nevoie, însă, de o serioasă investiție pentru salvarea chiliilor, iar problemele nu sunt nici pe departe de a se fi epuizat.

 

În preajma zilei de 15 ianuarie, când l-am omagiat pe Mihai Eminescu la 171 de ani de la naștere, dar și a Zilei Culturii Naționale, ne întoarcem în Botoșanii de altădată pentru a răscoli cronici, condici, dar și pentru a privi către poet prin ochii celui care l-a cunoscut atât de bine, și anume propriul frate.

 

 

Trei mătuși…

 

La mai bine de două decenii de la nașterea, în Botoșani, a lui Mihai Eminescu, un protoiereu întocmea un important document, foarte valoros îndeosebi pentru viața monahală de pe meleagurile botoșănene.

 

Este vorba despre ”Condica de toate Monahiile ce sî află în Monastirea Agatonul, Plasa Târgului Județiul Botoșanii, format după ordinal Ministeriului de Culte nr.8324 din 1872”.

 

 

Condica era realizată de protoiereul C. Lăzărescu Iconom și semnată de subprefect și de ”Susana Schimonahie Pisoschi Stariță”, purtând și pecetea Mănăstirii Agafton, cu mențiunea: ”Adică una sută cincizeci și optu călugăriți se află în prezent petrecătoare în Monastirea Agatonul dupre cum mai susu se constată, în temeiul arătărilor și a stareței la fața locului, pentru care să adeverește formal”.

 

Foarte important, condica redă nu doar numele fiecărei călugărițe, postul ocupat în interiorul mănăstirii și datele de naștere, ci și fizionomia și ”semnele deosebite ce le posedă”, aflăm de la istoricul Ionel Bejenaru, care dedică acestui subiect un amplu articol - ”Trei mătuși ale lui Mihai Eminescu în Condica Mănăstirii Agafton din 1872” - publicat în Acta Moldaviae Septentrionalis în anul 2002.

 

Datorită acestor consemnări din condică avem astăzi date importante despre mătușile poetului Mihai Eminescu, surorile mamei Raluca (născută Iurașcu).

 

Așadar, în Condica din 1872 le regăsim pe Olimbiada (Olimpiada), Fevronia și Sofia.

 

La acea vreme, monahia Olimpiada era astfel menționată: ”fără îndatorire; 45 de ani; călugărită la Mănăstirea Agafton în anul 1840”. Era o femeie ”cu părul capului sur, cu ochi căprui, cu nasul mijlociu, cu fața smeadă, având un semn de fript la piciorul drept”.

 

Monahia Fevronia Iurașcu era astfel descrisă: ”fără îndatorire, 60 de ani, călugărită la Agafton-Botoșani, în 1828, părul alb, cu ochi căprui, cu nasul mijlociu, fața albineață, fără a avea vreun semn deosebit”.

 

Și monahia Sofia Iurașcu era fără îndatorire. Avea 49 de ani și se călugărise la Agafton odată cu sora ei Olimpiada (1840). Avea 49 de ani și era ”cu părul alb, cu ochi căprui, nasul gros, cu fața smeadă și cu negel pe obrazul drept”.

 

În ”Mihai Eminescu”, (Editura Junimea, Iași, 1987), Gala Galaction scrie despre întâlnirile copilului şi, mai apoi, adolescentului Mihai cu maica Fevronia astfel:

 

"Dar aceasta însemnează că Eminescu, copil de patru, de zece, de paisprezece ani, a venit de nenumărate ori, întâi cu părinţii şi, apoi, singur sau întovărăşit de fraţi şi de prieteni, ca să vadă pe Maica Fevronia şi să cerceteze mănăstirea din codri. Eminescu a coborât din Botoşani pe aceste cărări care descurcă poienile înflorite, vâlcelele mascate cu trandafiri sălbatici şi umbra stejarilor bătrâni, şi s-a urcat la schitul cenuşiu şi plin de pace. La Mănăstirea Agafton a cunoscut Eminescu întâia oară cenobitismul creştin şi pravilele lui şi toată trista lui frumusețe”.

 

Gala Galaction merge și mai departe și opinează: ”Înțelegem care este schitul din Făt-Frumos din tei: Mâine-n schit la Sfânta Ana,/ Vei găsi pe cel din stele/ Mângâierea vieții tale,/ Mântuirea feței mele”.

 

De aceea, conchide Galaction, ”aceste câteva imagini din viața monahală Eminescu le-a prins, mic copil stand lângă Maica Fevronia, în strană la Mănăstirea Agafton”.

 

S-au aplecat asupra acestui fragment din biografia poetului și Augustin Z.N. Pop, Ion Roșu sau I.D. Marin, cel din urmă având avantajul de a cunoaște direct locurile copilăriei lui Eminescu.

 

 

…și un frate

 

Mai alăturăm celor de mai sus un portret, cel pe care i-l face lui Mihai Eminescu chiar fratele său, Matei.

 

 

Găsim ”portretul” la Corneliu Botez, în articolul "Icoane, cugetări şi fapte din viaţa lui Eminescu", unde în primul paragraf Matei vorbeşte despre fratele său, Mihai, în cuvintele de mai jos:

 

"Era de statură mijlocie, vânjos, faţa brună-albă, cu ochi căprui închişi, cu părul negru ca corbul, piciorul şi mâinile mici ca şi ale mamei sale, dinţii regulaţi de culoare gălbuie, când râdea, râdea cu mare poftă, râs sincer… Mergea totdeauna privind în pământ, cu capul puţin aplecat în jos şi mai totdeauna gânditor. Îi plăcea singurătatea. Cânta frumos din gură ca şi mama sa şi sora sa Henrieta…".

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
”Școala” de genii, locul din Botoșani care a dat țării minți luminate, de la academicieni la scriitori și pictori: Am devenit profesor, poate şi datorită acestei pregătiri iniţiale
Lumea academică este în doliu. Unul dintre cei mai mari lingviști ai țării - absolvent al unei școli botoșănene - a trecut la cele veșnice.
S-a stins un medic botoșănean - Trei generații, trei oameni de valoare, trei povești impresionante de viață - FOTO
O veste tristă ne-a reamintit povestea fascinantă a unei familii de botoșăneni. Un preot și doi medici, destine de excepție, care au scris istorie în teologie și în medicină.
Povestea unei spargeri cu autori neidentificați nici după 20 de ani și un obiect care leagă aproape misterios trei familii cu blazon
Un loc din nordul județului Botoșani are o poveste incredibilă, ce poate deveni oricând subiectul unui film documentar cu accente dramatice pe destinul unei familii care a dat țării politicieni de primă mână, scriitori de excepție, artiști și încă mulți oameni destoinici.
În căutarea bradului sădit de Iorga, martorul care s-a întors la Ipoteşti şi a murit în ziua comemorării lui Eminescu – GALERIE FOTO
A fost secretarul particular al lui Nicolae Iorga. Profesor la clasa palatină, unde învăța viitorul rege Mihai. A scris sute de studii și a semnat cărți ce s-au bucurat în timp de aprecierea multor oameni de seamă. Înainte de a muri a revenit la Ipotești, în căutarea bradului argintiu.
Cum îl sărbătoreau botoșănenii pe Enescu acum 90 de ani, o întâlnire emoționantă între un copil și un geniu al muzicii - FOTO               
După aproape un secol, Botoșanii nu mai au aproape nimic din gloria orașului de odinioară. Parfumul fostelor grădini ce concurau cu cele ale marilor capitale europene, casele modelate în linii arhitectonice care mai păstrează și astăzi, chiar în ruină fiind, parfumul de epocă, oamenii pentru care arta însemna mai mult decât colecții de fotografii lângă monumente suferinde... 
INTERVIU - Alexandru Hriscu și Botoșaniul de odinioară: Există o lipsă de patriotism local și o indiferență crasă la nivelul autorităților care ar trebui să se ocupe de patrimoniul orașului
”Această pagină tratează file din istoria vizuală și documentară a oraşului Botoşani din diferite surse documentare online sau offline. Pentru amintirea vremurilor trecute, tuturor botoșănenilor de pretutindeni”. Este descrierea uneia dintre cele mai urmărite și îndrăgite pagini din mediul virtual, Botoșaniul de odinioară.
În martie 1990 a aplanat conflictul de la Târgu Mureş, botoşăneanul lăudat de Vasile Milea care i-a refuzat pe ruşi şi l-a înfruntat de Iliescu
Erou sau ”personaj coleric”? Militar de carieră sau un simplu supus? Curajos sau dornic de afirmare? Poate că nici un alt general al Armatei Române nu a fost atât de controversat ca acest botoșănean care, dincolo de gradele militare, s-a bucurat și de distincții civile precum titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani.
Un oraș la limita supraviețuirii: Industria glorioasă transformată în ruine, abandonată sau fărâmițată în doar câțiva ani
Locul care în urmă cu jumătate de secol producea utilaje și echipamente căutate în întreaga lume se mai mândrește, în anul de grație 2021, doar cu titlul de oraș cu cel mai curat aer din România.
Mințile luminate care au făcut istorie: Primul doctor în medicină din Moldova, botoșăneanul care a luptat cu varicela și a învins holera
În urmă cu 100, chiar 200 de ani, Botoșanii aveau parte de oameni cultivați, străluciți, îndrăzneți. Oameni care au luptat cu molime dintre cele mai cumplite și le-au învins.
Loading...
Kilometrul zero al culturii naționale, locul din Botoșani pe care comuniștii voiau să îl declare ”rezervație de arhitectură urbană” – GALERIE FOTO
Locul nașterii poetului Mihai Eminescu. Biserica în care a fost botezat Mihai Eminescu. Vechi străzi de promenadă, clădiri care poartă în ziduri neștiute povești de dragoste sau secretele niciodată aflate ale comercianților de tot soiul. Un ansamblu urban unic în Moldova, o bogăție ignorată și abandonată astăzi.
”Copilul etern” al teatrului românesc a jucat pe scena de la Botoșani: A fost o perioadă fericită din viața mea / Îmi plăceau oamenii care umpleau până la refuz sălile de spectacol GALERIE FOTO
I se spune actrița-veselie, actrița-poveste. Însă, mai presus de toate, este ”copilul etern” al teatrului românesc. În acest an împlinește 80 de ani de viață, un destin de excepție, o carieră dedicată artei, o călătorie de șase decenii care a cotit, o vreme, și către Botoșani.
Cum petrecea Paștile anticomunistul condamnat la moarte și executat de Securitate la Botoșani / De ce americanii nu au mai ajuns niciodată
Condamnat la moarte de comuniști, s-a predat singur la Securitate, pentru a-și proteja familia. Folosit ca agent dublu, i-a trădat pe comuniști și s-a alăturat iarăși Rezistenței din munți. Prins din nou, a fost condamnat fără proces și împușcat pe poligonul Penitenciarului Botoșani.
Fostul director de la Europa Liberă, mărturisiri despre ”Botoșanii copilăriei mele”: Ne lumina și ne sfințea doar poezia lui Eminescu – GALERIE FOTO
”Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!” Sunt cuvintele pe care părinții și bunicii noștri le-au ascultat ani la rând, cu urechea lipită de aparatul de radio, prin vocea celebră de la Vocea Americii sau Europa Liberă. Într-o vreme în care acest gest - ascultarea celor două posturi de radio - te putea duce în pușcăria comunistă...
Rana de pe obrazul Orașului Geniilor: Destinul dureros al casei care se prăbușește sub ochii noștri – GALERIE FOTO
În mijlocul orașului care a dat țării cel mai mare istoric și savant, o casă rezistă de mai bine de două secole, parcă anume spre a ne aminti că, acolo unde rădăcinile putrezesc, tulpina rămâne fără viață iar rodul se usucă și cade.  
Loading...
”Pe cine invităm la video” - Mineriada și botoșănenii, secvența care a făcut carieră: Ne dăm foc la toate autobuzele, asta a fost înţelegerea - FOTO&VIDEO
Greva minerilor din Lupeni, care în urmă cu o săptămână s-au blocat în subteran, a declanșat un adevărat remember istoric, televiziunile naționale întrecându-se în a redifuza imaginile care au îngrozit lumea la mijlocul anului 1990.
Nepoata lui Sadoveanu a debutat pe scena de la Botoșani, povestea unui interviu care a durat 500 de kilometri: S-a năpustit asupra mea să mă felicite și a refuzat să coboare
S-a bucurat de gloria lui, dar a și suferit după moartea scriitorului, când comuniștii nu au vrut să o mai știe în țară. O carieră în teatru începută la Botoșani, care continuă și astăzi, după zeci de ani de străinătate.
Tânărul Ceaușescu pe scena Teatrului ”Mihai Eminescu”, spectacolul ”monumental” care a adunat toată suflarea artistică a orașului - FOTO
În ianuarie 1978, Nicolae Ceaușescu împlinea 60 de ani de viață și nu mai puțin de 45 de ani de activitate revoluționară. De 11 ani conducea Partidul Comunist și ducea România ”pe cele mai înalte culmi ale socialismului”.
”Steaua sus răsare, Ceaușescu moare”: Cum au trăit botoșănenii primele ore ale libertății, copilul care își dădea sângele pentru răniți și botoșăneanul care și-a urcat familia pe clădirea Teatrului
1989. Până pe 21 decembrie, la Timișoara muriseră deja 73 de oameni, alți aproape 300 erau răniți. Pe 22 decembrie, la ora 12.08, cuplul Ceaușescu fuge. Până la decolarea elicopterului cu cei doi dictatori, la București muriseră 49 de oameni, alți 600 sunt răniți. Nici o persoană nu a fost oficial acuzată până în prezent de comiterea unor acte de terorism în cadrul revoluției din 1989.
Povestea maicii Atanasia, alungată din Agafton: A muncit în fabrică, a îngrijit bolnavii, apoi s-a întors să moară Acasă
Într-o zi de 11 decembrie închidea ochii pentru veșnicie o măicuță pentru care viața fusese nu doar o luptă, ci o mărturisire. Rugăciunea continuă, munca cinstită și iubirea de aproapele i-au fost crez și hrană pentru suflet.
Ultimul primar necomunist al Botoșanilor: Ne-a lăsat Fata Moartă și o extraordinară lecție de demnitate
Într-un sfârșit de noiembrie 30 se stingea din viață, în urmă cu 75 de ani, unul dintre marii oameni ai Botoșanilor. Avea 55 de ani și trăise cât pentru zece vieți.
Sondaj
Credeți că se vor termina la timp lucrările la drumul Botoșani - Târgu-Frumos, adică la data de 12 mai 2023?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„Fiecare antrenor are calitățile lui. Eu pe cei pe care-i aduc încerc să găsesc ceva special. Cred că am nimerit multe lucruri la Mihai, îmi place mult cum relaționează cu jucătorii, că vrea să avem posesie. Eu cer spectacol ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.9454 lei
USD
Dolarul SUA
4.8344 lei
CHF
Francul elveţian
4.9860 lei
GBP
Lira sterlină
5.7743 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.5733 lei
XAU
Gramul de aur
274.3444 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2509 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2073 lei
AUD
Dolarul Australian
3.2863 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.7087 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1997 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6647 lei
Vremea
astăzi
Botosani
19.4 o C
Dorohoi
18.4 o C
Bucecea
18.8 o C
Darabani
17.9 o C
Saveni
18.8 o C
Ştefăneşti
19.7 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2022 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.