Botoşanii de altădată
Comoara de sub casa Poetului de la Ipotești, scoasă la lumină după aproape 2.000 de ani

Istoria casei de la Ipotești este una care ar putea face, singură, subiectul unei cărți.

Casa originală a familiei Eminovici, unde Mihai își petrecuse anii copilăriei, se ruinase, după cum confirmă fotografiile din epocă realizate în deceniul 3 al secolului trecut. Așa se face că în anii 1940 se inaugurează la Ipotești primul muzeu memorial într-o casă construită din temelii, dar pe o altă fundație decât cea a casei originale...

 

Casa nouă nu respecta, însă, structura celei vechi, după cum lesne se poate observa în imaginile de mai jos. Nici interiorul nu reușea să ofere o atmosferă în spiritul epocii, dar nici una care să redea informații concrete despre viața familiei și a poetului.

 

(Casa originală, cea în care a copilărit Mihai Eminescu)

 

(Casa-muzeu ridicată la Ipotești în anii 40, foto: Memorialul Ipotești)

 

”În afara unei linguriţe de argint cu monograma Ralucăi, o icoană de la familie şi o copie după masca mortuară a lui Eminescu, muzeul nu expunea, la vremea aceea, decât copii ale unor acte şi imagini fotografice, precum şi câteva volume”, remarca în lucrarea ”Eminescu – Ipoteşti – Eminescu” Valentin Coșereanu, fost director al Memorialului Ipotești

 

 

Încă o casă

 

Casa nu avea să dureze. Este un fals, se auzeau tot mai multe voci. Un fals care, în conștiința publică, urma să se impună drept un obiectiv original dacă situația nu era grabnic remediată. Mai ales că, spuneau specialiștii, modifica flagrant arhitectura vechii case a Eminovicilor.

 

Cât era de corect? Cât era de drept față de memoria poetului?

 

”S-au făcut dezbateri publice, s-au consultat specialişti din domenii diferite şi cei mai mulţi au fost de acord că modificarea trebuia înlăturată. Cum majoritatea documentelor pledau pentru construirea unei case noi, copie fidelă a celei în care copilărise Mihai Eminescu, a început lucrul pentru noua clădire în anul 1976, prilej cu care au fost descoperite vestigii ale unei aşezări carpice, din secolele II-III e.n. O amforă, expusă o vreme şi în holul noului muzeu, stătea drept mărturie a acestei descoperiri”, confirmă și fostul director al Memorialului Ipotești.

 

Planul noii case, ce avea să respecte fundaţia veche, avea să fie  proiectat de un colectiv al Institutului de Arhitectură “lon Mincu” din Bucureşti.

 

Chiar fără a fi casa originală a familiei Eminovici, noua casă, cea pe care o vedem și astăzi la Ipotești, ”are meritul de a fi o copie după casa copilăriei lui Eminescu şi de a sugera atmosfera interioară şi funcţionalitatea fiecărei camere”.

 

(Actuala Casă Memorială de la Ipotești)

 

 

Surpriza din fundația casei

 

Așadar, în primăvara anului 1976, o echipă de arheologi, sub conducerea lui Paul Șadurschi, din componența căreia făcea parte și Octavian Liviu-Șovan, realiza un sondaj arheologic pentru dezvelirea temeliei vechii case de la Ipotești, în vederea reconstituirii cât mai fidele a casei copilăriei poetului Mihai Eminescu.

 

Nu mică le-a fost surpriza exploratorilor atunci când au descoperit resturile unei locuinţe dacice de suprafaţă, datând din sec. II-III e.n.

 

După realizarea sondajului arheologic a urmat a doua etapă. Astfel, din anul 1979, până în toamna anului următor, în curtea casei de la Ipotești au avut loc săpături pentru salvarea așezării dacice.

 

”Din aşezarea dacică au fost dezvelite total sau parţial cinci locuinţe şi două gropi cu resturi menajere. Una dintre locuinţe era îngropată în sol, fiind de tip semibordei, de formă rectangulară (3x4 m) şi adâncimea medie de 0,50 m de la nivelul antic de călcare. Celelalte patru erau locuinţe de suprafaţă, din nuiele şi lut”, a precizat, într-un material publicat în 2002 în revista Forum Cultural, dr. dr. Octavian-Liviu Şovan.

 

 

Amforă romană din aşezarea dacilor liberi

 

Cu ocazia primelor săpături, din 1976, arheologii au scos la suprafață chiar și fragmente dintr-o amforă romană. Dar nu avea să fie aceasta singura descoperire.

 

Un adevărat tezaur avea să iasă la lumină. Vase din ceramică lucrate cu mâna, dar și dintre cele lucrate la roată, din pastă fină cenușie. Chiar și un fragment dintr-o râșniță lucrată din rocă locală.

 

Însă un loc aparte, în inventarul așezării dacice, îl ocupa amfora romană, pe care apoi specialiștii din muzeu au reușit să o și restaureze.

 

 

Înaltă de 0,50 m, amfora fusese lucrată din pastă dură, nisipoasă, de culoare roz- gălbuie, cu urme de ardere secundară. Potrivit descrierii minuțioase rămasă de la același neobosit arheolog, ”amfora avea buza inelară, gâtul scurt, evazat spre bază, fundul inelar cilindric şi torţi ovoidale, cu nervură mediană exterioară”.

 

”Lucrată în ateliere din zona orientală a Imperiului, amfora descoperită la Ipoteşti probează, alături de altele, numeroase, descoperite pe teritoriul judeţului Botoşani, legăturile comerciale intense cu lumea romană. În ceea ce priveşte apartenenţa culturală şi etnică, toate elementele de care dispunem permit atribuirea aşezării de la Ipoteşti populaţiei dacice”, specifică arheologul Octavian-Liviu Şovan.

 

 

Mărturiile care refac istoria: de la monede la celebra ceramică de Birmingham

 

Nu doar aceste descoperiri au fost consemnate de către echipa de arheologi în timpul săpăturilor din anii 1976-1980.

 

Astfel, între materialele recoltate au existat și numeroase monede, între ele chiar și un exemplar din prima emisiune românească de la 1867. De asemenea, au fost scoase la lumină resturi de cahle şi vase de factură românească.

 

Un loc aparte l-a ocupat ceramica provenind din ateliere din centrul şi apusul Europei, arheologul dr. Octavian-Liviu Şovan amintind aici celebra ceramică de Birmingham, precum şi vase de îmbuteliat apa minerală.

 

Mai mult, adaugă specialistul, pe traseul uneia dintre secţiuni a fost descoperită şi o pivniţă, din aceeaşi perioadă – sec. XIX, sub actuala construcţie folosită pentru spectacole în aer liber.

 

 

O casetă și un ceas

 

Desigur, aceste descoperiri se adaugă obiectelor păstrate la suprafață, constituind astăzi adevărate valori patrimoniale menite să mențină vie memoria poetului botoșănean.

 

Puține, însă, chiar extrem de puține sunt obiectele care au aparținut direct lui Mihai Eminescu.

 

 

Amintim aici un ceas de aur şi un inel cu monograma poetului Mihai Eminescu (aflate astăzi la Casa Pogor din Iaşi), precum și o casetă de machiaj de pe vremea când Eminescu era sufleur în trupa Ştefaniei Tardiny (casetă aflată astăzi la Ipotești).

 

(Foto: Memorialul Mihai Eminescu)

 

”Povestea ajungerii acestei casete la Ipoteşti, am auzit-o chiar din gura colonelului Gh. Eminescu (fiul lui Matei, fratele lui Mihai, nota red.). Ea a fost păstrată de rudele tatălui său (din a doua căsătorie), aşa că, fiind în relaţii bune cu Augustin Z.N. Pop, colonelul îi recomandă caseta. Acesta o cumpără, apoi o vinde Muzeului din Botoşani, cu 25.000 lei. Astăzi, se află la Memorialul Ipoteşti, înregistrată la nr. de inventar 12.046”, lasă mărturie Valentin Coșereanu, fost director al Memorialului Ipotești.

 

Caseta, care face parte din categoria Tezaur a Patrimoniului Cultural Național, a aparţinut poetului Mihai Eminescu, fiind folosită în perioada 1866-1869, în peregrinările sale în compania trupelor teatrale.

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
De pe scena de la Botoșani la Ursul de Aur de la Berlin: Debutul meu n-a fost numai un eveniment, a fost o încântare, o vrajă – GALERIE FOTO
Avea doar 23 de ani când debuta pe scena de la Botoșani. Și astăzi, după aproape jumătate de secol, își amintește cu emoție rolurile, dar mai ales oamenii alături de care a jucat în micul oraș moldav.
Artistul care a pictat îngerii cu aureole negre și muza ”inspiratoare” care s-a călugărit: ”Pentru moldoveni e un mare câştig, pentru botoşăneni e o reală mândrie”
Botoșaniul deține tezaure inestimabile, dar și locuri care încă ne oferă povești, istorii, întâmplări. Prea puțin cunoscute, de prea puțini aflate.
Un general botoșănean se sinucide: Cazul era închis pentru oficialităţi. Pentru istorie nu există, însă, cazuri 'închise'
O dramă care, chiar dacă are în mijlocul ei un nume prea puțin cunoscut astăzi, poartă în spate o poveste ale cărei semnificații sunt mult mai importante decât par la prima vedere. Un nume care merită să fie cunoscut aici, la Botoșani.
Castelul de pe deal, ruina în care sătenii așteaptă să își aline bătrânețea: ”Erau oameni buni cu țăranii, tare buni” – FOTO & VIDEO
A trecut de un război, dar a fost devastat de sătenii care, în holul castelului, au aruncat în flăcări întreaga bibliotecă. Preluat de comuniști, apoi părăsit și ros de scurgerea nemiloasă a timpului, astăzi străjuiește dealurile ca o fantomă a unui trecut pe care îl mai povestesc doar bătrânii satului. Bătrâni care așteaptă să se petreacă ceea ce se zvonește de o vreme: că la castel se va înființa un azil de bătrâni…
Securitatea lui Ceaușescu și intelectualii botoșăneni: ”Mi-am dat seama ce colegi am. Pentru un blid de linte te omoară” - FOTO
Când vorbim despre Securitate, gândul imediat merge către anii 50-60, cu odioasele arestări, torturi, hărțuiri, crime sau, nu de puține ori, reeducări și racolări ale celor care cedau în timpul anchetelor. Mai puțin s-a vorbit/scris despre Securitatea anilor ‘80.
Pustnicul fără biserică, atins de harul lui Dumnezeu: ”A trăit 100 de ani. Umbla desculț vara și iarna, vindeca bolnavii cu rugăciuni” – GALERIE FOTO
Istoria unui loc se construiește în secole, prin oamenii care o trăiesc. Pustnici sau simpli creștini, pelerini care bat cărările pe ploaie sau ninsoare, călugări care prin sfințenia lor tămăduiesc suferința semenilor.
Primele luni ale ocupației sovietice la Botoșani, ”Clopotul” scrie înflăcărat despre întâlnirea cu ”o nouă lume, cu o nouă mentalitate”
Primăvara anului 1944, Botoșani. Orașul după refugiu nu mai păstra nimic din parfumul grădinilor de odinioară, din farmecul străzilor colindate de trăsuri, nici măcar forfota vechiului târg pe care războaiele nu reușiseră să o potolească întru totul.
Povestea neștiută a primilor angajați ai Filarmonicii, directorul a făcut preinfarct, mărturii din prezent: Astăzi mi se pare o nebunie desăvârșită
Nebunia frumoasă a unor visători avea să le ofere botoșănenilor decenii întregi de muzică. Istoria a consemnat, de-a lungul vremii, succese și momente extraordinare, cu invitați celebri și un repertoriu pe măsură.
Ceaușescu supărat că poporul folosește prea mult detergent, MINUNEA din ogradă la care țăranii nu au renunțat nici astăzi
De luni bune, cuvinte precum dezinfecție, dezinfectant, spălat pe mâini, igienă, precauție sunt tot mai des folosite, fie că vorbim despre mediul familial, privat sau cel public (media sau rețele de socializare).
Loading...
Fetița din necropola de la Mihălășeni, singurul caz de trepanaţie pe un craniu de copil din România
Copila a supravieţuit postoperator peste un an de zile. Cazul este unic în România și, se pare, și în zona balcanică, fiind consemnat în tratatele de istorie a medicinei.
Ordinul activistului de partid sau cum a decis tovarășul Duminică soarta unei importante instituții: ”Mi s-a întunecat în faţa ochilor. Mi-am închipuit că…”
Un activist de partid a fost, într-un moment important din istoria culturală a orașului, omul potrivit la locul potrivit, spun istoricii.
A fost odată ca niciodată: Copilăria în opinci, joaca în marginea tranșeelor sau pe maidanul Botoșanilor de odinioară
Și oamenii mari au fost mici. Iar poveștile sunt adesea adevărate lecții de viață. Într-o zi de 1 Iunie, vă invităm să privim către oamenii mari care au fost odată copii. Artiști, scriitori, medici, profesori și copilăriile lor de demult.
Copiii Revoluției vs. elevii din anul COVID: Dorințe de 1 Iunie, de la ”să-mi aducă părinții blugi din străinătate” la ”să se oprească circulația mașinilor”
În septembrie 1989 pășeau în școală purtând la gât cravata roșie, ”pentru gloria poporului şi înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului”. Nimeni nu se gândea atunci că, peste doar trei luni, lumea veche se răsturna pentru a face loc alteia: cea în care aveau să trăiască, peste ani, copiii și nepoții lor.
Țărani băgați în dube în toiul nopții după ce i-au pus pe fugă pe oamenii lui Gheorghiu-Dej: ”Afară cu bolșevicii, n-avem nevoie de comunism!”
Milițienii, însoțiți de securiști, au înconjurat satul și, în miez de noapte, au început arestările. Oamenii ”erau scoși în izmene” din case, aruncați în dubă și duși direct la Securitate. Și astăzi, după mai bine de 70 de ani, în sat parcă mai bântuie teroarea acelei veri.
Loading...
30 de ani de la Podul de flori, ziua în care botoșănenii și basarabenii s-au încins în horă în apa Prutului: ”Tată, mi-ai promis că-mi arăți români. Care-s ei?” - GALERIE FOTO
Pe 6 mai 1990, pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, frontiera româno-sovietică desface sârma ghimpată și românii de pe ambele maluri ale Prutului se întâlnesc. Entuziaști și plini de nădejde că a venit vremea întoarcerii acasă. Speranță deșartă, după cum se va vedea…
Povestea primului bust al lui Eminescu: 600 de studenți au asistat la dezvelire, defilare cu călăreți și muzică militară pe străzile orașului
Probabil că pentru prima dată, în cei peste 150 de ani de când există, Parcul ”Mihai Eminescu” este pustiu în cea mai frumoasă perioadă a anului, atunci când natura oferă cel mai frumos spectacol.
Medicii care au înfruntat moartea: ”Botoșani a înregistrat o scădere simțitoare a numărului de locuitori și paralizarea vieții economice și sociale”
Botoșanii nu au fost ocoliți de nenorociri. Însă aceste ținuturi au avut parte, în istorie, de ceva mai puternic decât orice epidemie: oameni valoroși care au înfruntat boala, care au dat piept cu moartea.
Istoria la feminin: De la Cornelia din Moldova la mucenița din Petru Vodă
Au fost mame, soții, iubite. Au fost medici, poete, artiste, creatoare de cuvânt și de frumos. Au suferit pentru Hristos. Din umbra timpului, străbat uneori până la noi prin faptele lor trecute.
Instituție de prestigiu încă necunoscută după aproape 70 de ani de activitate? Dacă nu ar fi avut loc atunci, nu știu dacă s-ar mai fi produs cândva
Istoria nescrisă creează confuzii. Însă atunci când și puținele date scrise conțin erori situația devine de-a dreptul dramatică pentru biografia unei comunități, a unui oraș.
Mărturii din iadul exterminărilor politice: ”Când mi-a văzut chipul schimonosit de durere, s-a luminat”
Închisoarea de la Botoşani a fost loc de exterminare a celor care, într-un fel sau altul, se opuneau regimului comunist.
astratex.ro
Sondaj
Credeți că o vom duce mai bine după alegerile din 27 septembrie?
Da
Nu
Va fi la fel
Declaraţia zilei
„Nu ne-am dorit aceste alegeri pentru că noi am pus și punem pe primul loc sănătatea botoșănenilor, educația copiilor noștri, sănătatea bunicilor și părinților noștri și nu suntem de acord cu aceste alegeri. Ne-am î ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.8744 lei
USD
Dolarul SUA
4.1145 lei
CHF
Francul elveţian
4.5485 lei
GBP
Lira sterlină
5.3849 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.9322 lei
XAU
Gramul de aur
252.5738 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2417 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3394 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9418 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.1373 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1795 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6551 lei
Vremea
astăzi
Botosani
12.0 o C
Dorohoi
10.7 o C
Bucecea
11.6 o C
Darabani
10.0 o C
Saveni
12.0 o C
Ştefăneşti
15.6 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2020 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.