Botoşanii de altădată
Ceaușescu supărat că poporul folosește prea mult detergent, MINUNEA din ogradă la care țăranii nu au renunțat nici astăzi

De luni bune, cuvinte precum dezinfecție, dezinfectant, spălat pe mâini, igienă, precauție sunt tot mai des folosite, fie că vorbim despre mediul familial, privat sau cel public (media sau rețele de socializare).

Omul se simte din ce în ce mai nesigur, mai vulnerabil, mai ales atunci când se luptă cu ceva nevăzut. Un virus care reușește să bulverseze și să readucă în atenție comportamente la care, trebuie să recunoaștem, românii nu au excelat niciodată, nici măcar atunci când în discuție se află mediul spitalicesc.

 

Or, cum scopul acestei rubrici este să aducem în actualitate fapte, oameni, cutume din trecut, este un bun prilej să intrăm în ograda țăranului, cel care știa să țină buna rânduială, să își protejeze familia de molime, de tot soiul de boli mai mult sau mai puțin periculoase.

 

 

O ”pandemie” numită comunism

 

Să nu uităm că bunicii noștri au trecut prin holeră, poliomielită, prin epidemii devastatoare ce au lăsat în urmă mormane de cadavre, în special copii. Că au trecut, unii, prin două războaie și că au străbătut foametea cumplită.

 

După război, când populația abia se refăcea, apar colții comunismului care sfâșie cu rapiditate din avutul oamenilor, astfel că sărăcia se așază din nou stăpână în ograda țărănească.

 

De pe piața românească dispar unul câte unul produsele de bază, care iau calea exportului.

 

În criza anilor 80, de pildă, în țară nu se mai găsea nici detergent. Dacă nu ar fi știut să își prepare cele necesare, oamenii ar fi fost sortiți bolilor de tot felul.

 

 

Supărarea lui Ceaușescu: ”Puţin s-a întins spălatul acesta cu detergenţi”

 

Într-o ședință a Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Român, primul om în stat, Nicolae Ceaușescu, spune, cu vădită nemulțumire, că ”puţin s-a întins spălatul acesta cu detergenţi”.

 

Dialogul are loc pe 17 decembrie 1981 și este provocat de faptul că generalul polonez Wojciech Jaruzelski solicitase tuturor ţărilor socialiste un ajutor economic de urgenţă – în special benzină, motorină, alimente şi medicamente.

 

Sugestivă pentru situația din România acelor ani este stenograma şedinţei din 17 decembrie 1981, a Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al P.C.R., convocată, aflăm din contributors.ro, ”pentru analizarea posibilităţilor României de a acorda un ajutor umanitar guvernului comunist polonez”.

 

 

De la ședința Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. nu lipsea, desigur, botoșăneanul Emil Bobu, la acea vreme vice prim-ministru al României.

 

Fragment din stenogramă:

 

”Tov. Nicolae Ceauşescu: Medicamente o să le dea Uniunea Sovietică. Dacă nu au, atunci sovieticii să ne dea petrol, să-l prelucrăm în contul lor! Sigur, îi putem ajuta, dacă nu au rafinării în apropiere. Sigur, să dăm ceva medicamente. Detergenţi nu avem acum.

Tov. Ion Dincă: 15% avem export şi 85% merg la intern.

Tov. Cornelia Filipaş: Sunt cu 8000 de tone în restanţă.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nimeni, la ţară, nu folosea detergenţi, toată lumea, la noi, îşi făcea săpun. Nu rămâne nimeni fără săpun!

Tov. Elena Ceauşescu: Toată lumea s-a învăţat să folosească numai detergenţi!

Tov. Nicolae Ceauşescu: Puţin s-a întins spălatul acesta cu detergenţi.

Tov. Elena Ceauşescu: Se spală până şi duşumeaua cu detergenţi.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Aşa este! Înainte se punea puţină sodă în apă şi spăla foarte bine.

Tov. Elena Ceauşescu: Detergenţii se consumă foarte mult şi în industrie.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Şi cenuşa se folosea; o puneau în apă şi cu leşia spălau.

Tov. Elena Ceauşescu: Ar trebui să vedem o dată cât se consumă în industrie, pentru că – aşa cum am spus – se consumă mult şi aici; şi în industria sârmei”.

 

Desigur, în casele activiștilor de partid, detergenții se foloseau inclusiv pentru dușumele, chiar și pentru cuștile câinilor de vânătoare, care se bucurau atunci de mai multă atenție decât întreaga populație a țării.

 

Ceea ce nu știa Ceaușescu era faptul că, în marea-i înțelepciune, țăranul își cunoștea mai bine rânduiala casei. Știa că detergentul nu va avea niciodată proprietățile pe care le are săpunul din gospodărie.

 

 

”În foarte multe locuri din Botoșani, săpunul se făcea acasă”

 

Și la Botoșani, ca peste tot, femeile făceau săpunul în casă. Un obicei care, spune etnograful Steliana Băltuță, se mai păstrează și astăzi, chiar dacă foarte rar și în cantități mult mai mici decât acum 40-50 de ani.

 

 

”Categoric, în foarte multe locuri din Botoșani, săpunul se făcea acasă. Vorbim, de pildă, de localități precum Nicolae Bălcescu, Flămânzi, Ibănești, Hilișcani, spre Ștefănești… Intrau în componență grăsimile, resturile de peste ani, soda caustică, pentru că descompunea aceste grăsimi. Se făcea în multe comune. Doar săpunul de casă era cel care spăla foarte bine. Se mai folosea, desigur, și leșia, care se prepara cu cenușa din sobă… Și săpunul și leșia constituiau un dezinfectant important”,

Steliana Băltuță, etnograf

 

Pentru țăranca din Botoșani, curățenia era la loc de cinste. Și, chiar dacă detergenții din comerț ofereau arome de tot soiul, nici gospodinele satului nu rămâneau mai prejos. Săpunul mirosea a pelin, a mentă, a nuc, chiar și a levănțică. Plante care mai aveau și rolul de a îndepărta insectele, pe lângă acela de a înmiresma lenjeria.

 

”Hainele se spălau cu săpun, uneori cu leșie, și se scoteau în curte, la soare, chiar iarna, la ger. Femeile știau să fie curate și parfumate. Mai puneau în săpun esență sau plante de mentă, pelin, ca să dea un pic de parfum. Nu mai vorbim de faptul că în casa cea mare puneau levănțică, busuioc, astfel că parfumau natural. Industria parfumurilor și a săpunurilor astăzi este una chimică. Dar femeile pe atunci știau cum să își organizeze și viața și știau foarte bine cum să prepare aceste produse pentru gospodărie. Erau gospodine desăvârșite, știau foarte bine să prepare orice”,

Steliana Băltuță, etnograf

 

Era și o formă de economie deloc de neglijat, mai ales în acele timpuri. Un săpun ținea ani de zile. Devenea foarte ușor, pentru că se usca foarte mult. Dar în același timp își păstra proprietățile antiseptice.

 

 

Rețeta clasică a săpunului

 

În prima jumătate a secolului trecut, orice gospodină își făcea acasă săpunul trebuincios. Rețeta o aflăm din cartea ”Noutăți gospodărești. Casa și masa sănătății noastre”, de Elisabeta Ciortan și Xenia Nicolau, volum apărut în 1943, la Editura Ziarului Universul.

 

O rețetă practică și sigură ne spune că, pentru prepararea săpunului, avem nevoie de 1 kg de grăsime, 200 gr sodă caustică, 2 litri leșie tare făcută cu apă de ploaie.

 

 

Într-un vas se dizolvă soda în jumătate din cantitatea de leșie. Se pune apoi grăsimea în vasul în care preparăm săpunul și, când e topită bine, adăugăm leșia cu sodă, care se toarnă cu atenție și puțin câte puțin, slăbind focul, altfel iese din vas și dă în foc.

 

”După ce am terminat leșia cu sodă, adăugăm și leșia simplă. Se fierbe, amestecându-se mereu, la un foc potrivit, timp de o oră și un sfert, o oră și jumătate, apoi se adaugă puțină sare. La sfârșitul fiertului se adaugă pelin sau ismă”, spun autoarele cărții ”Noutăți gospodărești. Casa și masa sănătății noastre”.

 

Săpunul se cunoaște când e gata dacă se întărește pe lopățica cu care mestecăm, iar când clocotește, leșia care țâșnește trebuie să fie limpede.

 

Când e gata, se amestecă bine, se dă jos de pe foc, se rade vasul pe margini, se amestecă din nou, până se așază și scade, ca să nu rămână găurit. Când se răcește, se netezește și se lasă să se răcească. După ce s-a răcit, se taie bucăți și se întinde la aer să se usuce.

 

Se păstrează în pod sau în orice loc uscat, după ce fiecare bucată este tăvălită prin cenușă.

 

 

Săpunul, barometru al civilizației

 

O caracteristică a gospodăriei țărănești era că nu se risipea nimic. Orice rest de grăsime, lichidă sau solidă, topită sau netopită, care nu mai folosea în alimentație, se strângea într-un vas special și se întrebuința la prepararea săpunului.

 

”Cât mai mare cantitate de săpun în casă, cât mai mult săpun consumat, dovedesc gradul de civilizație al gospodăriei. Săpunul ar trebui să fie la îndemâna oricui, fără nici o economie: copilul spălat cu săpun e mai frumos, corpul mai sănătos, rufăria sclipește și toate la un loc arată gradul de civilizație al individului”, aflăm din cartea semnată de Elisabeta Ciortan și Xenia Nicolau.

 

 

Țărăncile din Botoșani nu au uitat de săpunul cu grăsime și sodă caustică

 

Durerea țărăncilor de astăzi este că, în gospodăriile din județul Botoșani, a cam dispărut sursa de grăsime. Sătenii nu mai cresc porci, prin cămări nu se mai găsesc nici jumările de odinioară. Cele neconsumate peste iarnă ajungeau altădată în cazanul cu săpun. Cu toate acestea, spune Tanti Ileana, nu duce lipsă de săpun.

 

”Și acum am podul plin de săpun. El trebuie să se usuce bine ca să fie folosit, când e proaspăt se trece prea repede. Când aveam săpun vechi, pe acela îl consumam primul, iar cel proaspăt intra la păstrare”,

Tanti Ileana, 74 de ani, din Ștefănești

 

Nimic nu se arunca, spune apăsat Tanti Ileana. Și își amintește că chiar și vrecia, soluția rămasă în vasul în care a fiert săpunul, își găsea întrebuințarea.

 

”După ce scoteam săpunul, în vrecie se puneau toate oalele, și străluceau de curățenie. Apoi vrecia se arunca în wc. Și nu mai mirosea, acum, de când nu mai facem săpun, se cunoaște”,

Tanti Ileana, 74 de ani, din Ștefănești

 

 

Cum se prepară leșia

 

Leșia a fost folosită la preparatul săpunului, dar un rol esențial l-a avut în păstrarea igienei.

 

Leșia din cenușă este un dezinfectant ieftin și ușor de obținut.

 

”Se prepară leșia vie și leșia moartă. Leșia vie se prepară cu apă clocotită și leșia moartă cu apă rece”, aflăm tot de la Elisabeta Ciortan și Xenia Nicolau.

 

Se prepară și foarte simplu: se toarnă apă clocotită sau rece peste cenușa cernută într-un vas.

 

Tăria leșiei depinde și de lemnul din care provine cenușa, dar și de cantitatea de cenușă care se întrebuințează.

 

O leșie tare se obține astfel: trei sferturi din vasul în care se prepară să fie plin cu cenușă, iar restul cu apă. După ce s-a turnat apa, se amestecă bine pentru ca toată cenușa să fie străbătută de apă. Se lasă să se limpezească și se aruncă spuma care se formează deasupra. Tăria leșiei se încearcă cu mâna, după cum alunecă între degete.

 

Tufa tânără, vița de vie și carpenul dar cenușa cea mai tare. Această leșie se întrebuințează la prepararea săpunului.

 

Leșia mai slabă, care se întrebuințează zilnic, se face dintr-un sfert de cenușă și trei sferturi apă.

 

Important de știut că, în trecut, leșia nu lipsea din gospodăriile țărănești. Vasul cu leșie se păstra acoperit, la loc uscat. Țărăncile o foloseau în mod curent pentru spălarea rufelor, pentru curățarea oalelor, dar și a vaselor din lemn, de la putină la tocător. Chiar și vesela din sufragerie, obiecte de metal, farfurii, cuțite, se treceau prin leșie.

 

Însă substanța obținută din cenușă cu apă folosea și la dezinfectarea cotețelor, a cuibarelor, pentru curățirea podelelor albe, curățirea lămpilor, chiar și la dezinfectarea vaselor din care mâncau animalele sau la dezinfectarea casei.

 

”Leșia o făceau femeile bătrâne înainte vreme, când nu era detergent, la spălat rufe. Și luceau rufele, era foarte bună. Și farfuriile le spălam, când intram în post, tot cu leșie. Că aveam pe atunci castroane de lut, linguri de lemn, și se spunea că nu trebuie să rămână cu grăsime. Era deșteaptă lumea înainte și mult mai sănătoasă. Nu erau atâtea chimicale ca acum”,

Tanti Ileana, 74 de ani, din Ștefănești

 

Și nu doar la curățenia casei foloseau femeile leșia. Chiar dacă la oraș începuseră să apară șamponul, cosmeticalele de tot soiul, parfumuri și soluții pentru vopsit părul, la țară gospodinele își păstrau frumusețea și prospețimea cu… cenușă.

 

”Și la spălat pe cap se folosea leșia, că nu era ca acum, cu atâtea feluri de șampon. Nu se plângea lumea, se spăla așa și părul era frumos, mătăsos din urma leșiei, aluneca frumos”,

Tanti Ileana, 74 de ani, din Ștefănești

 

Săpunul ar putea fi chiar și o afacere, iar beneficiile nu sunt deloc de neglijat. Pe site-urile de anunțuri, săpunul de casă se vinde cu 5 lei bucata sau 15 până la 20 de lei kilogramul.

 

 

În zilele noastre, un bărbat vinde, cu 14 lei kg, săpun vechi de… 38 de ani. El povestește cum câteva sute de kg de săpun au stat în pod, într-o porțiune blocată de niște lucrări la casă, fiind descoperit abia după aproape 40 de decenii, de către moștenitorii casei.

 

Bărbatul a fost impresionat de calitatea săpunului, chiar și după atâta vreme:

 

”Da, la săpun e chiar ca la... vin. Este o minunăție, spală excepțional, este minunat pentru spălatul pe cap, iar la rufe face minuni (l-am probat la lenjeria de corp), toate astea și încă multe alte calități pe fondul unui consum insignifiant al volumului bucăți de săpun, care nu se mai topește ca săpunul luat de la magazin. Acum înțeleg de ce se caută săpunul bine uscat”.

 

Chibzuință, pricepere, natural, autentic. Și prietenia cu natura, care a oferit dintotdeauna soluții la toate problemele omului. O viață de care, din păcate, astăzi s-au îndepărtat până și țăranii. O întoarcere la natură este dificilă, nu și imposibilă.

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
De pe scena de la Botoșani la Ursul de Aur de la Berlin: Debutul meu n-a fost numai un eveniment, a fost o încântare, o vrajă – GALERIE FOTO
Avea doar 23 de ani când debuta pe scena de la Botoșani. Și astăzi, după aproape jumătate de secol, își amintește cu emoție rolurile, dar mai ales oamenii alături de care a jucat în micul oraș moldav.
Artistul care a pictat îngerii cu aureole negre și muza ”inspiratoare” care s-a călugărit: ”Pentru moldoveni e un mare câştig, pentru botoşăneni e o reală mândrie”
Botoșaniul deține tezaure inestimabile, dar și locuri care încă ne oferă povești, istorii, întâmplări. Prea puțin cunoscute, de prea puțini aflate.
Un general botoșănean se sinucide: Cazul era închis pentru oficialităţi. Pentru istorie nu există, însă, cazuri 'închise'
O dramă care, chiar dacă are în mijlocul ei un nume prea puțin cunoscut astăzi, poartă în spate o poveste ale cărei semnificații sunt mult mai importante decât par la prima vedere. Un nume care merită să fie cunoscut aici, la Botoșani.
Castelul de pe deal, ruina în care sătenii așteaptă să își aline bătrânețea: ”Erau oameni buni cu țăranii, tare buni” – FOTO & VIDEO
A trecut de un război, dar a fost devastat de sătenii care, în holul castelului, au aruncat în flăcări întreaga bibliotecă. Preluat de comuniști, apoi părăsit și ros de scurgerea nemiloasă a timpului, astăzi străjuiește dealurile ca o fantomă a unui trecut pe care îl mai povestesc doar bătrânii satului. Bătrâni care așteaptă să se petreacă ceea ce se zvonește de o vreme: că la castel se va înființa un azil de bătrâni…
Securitatea lui Ceaușescu și intelectualii botoșăneni: ”Mi-am dat seama ce colegi am. Pentru un blid de linte te omoară” - FOTO
Când vorbim despre Securitate, gândul imediat merge către anii 50-60, cu odioasele arestări, torturi, hărțuiri, crime sau, nu de puține ori, reeducări și racolări ale celor care cedau în timpul anchetelor. Mai puțin s-a vorbit/scris despre Securitatea anilor ‘80.
Pustnicul fără biserică, atins de harul lui Dumnezeu: ”A trăit 100 de ani. Umbla desculț vara și iarna, vindeca bolnavii cu rugăciuni” – GALERIE FOTO
Istoria unui loc se construiește în secole, prin oamenii care o trăiesc. Pustnici sau simpli creștini, pelerini care bat cărările pe ploaie sau ninsoare, călugări care prin sfințenia lor tămăduiesc suferința semenilor.
Primele luni ale ocupației sovietice la Botoșani, ”Clopotul” scrie înflăcărat despre întâlnirea cu ”o nouă lume, cu o nouă mentalitate”
Primăvara anului 1944, Botoșani. Orașul după refugiu nu mai păstra nimic din parfumul grădinilor de odinioară, din farmecul străzilor colindate de trăsuri, nici măcar forfota vechiului târg pe care războaiele nu reușiseră să o potolească întru totul.
Povestea neștiută a primilor angajați ai Filarmonicii, directorul a făcut preinfarct, mărturii din prezent: Astăzi mi se pare o nebunie desăvârșită
Nebunia frumoasă a unor visători avea să le ofere botoșănenilor decenii întregi de muzică. Istoria a consemnat, de-a lungul vremii, succese și momente extraordinare, cu invitați celebri și un repertoriu pe măsură.
Fetița din necropola de la Mihălășeni, singurul caz de trepanaţie pe un craniu de copil din România
Copila a supravieţuit postoperator peste un an de zile. Cazul este unic în România și, se pare, și în zona balcanică, fiind consemnat în tratatele de istorie a medicinei.
Loading...
Comoara de sub casa Poetului de la Ipotești, scoasă la lumină după aproape 2.000 de ani
Istoria casei de la Ipotești este una care ar putea face, singură, subiectul unei cărți.
Ordinul activistului de partid sau cum a decis tovarășul Duminică soarta unei importante instituții: ”Mi s-a întunecat în faţa ochilor. Mi-am închipuit că…”
Un activist de partid a fost, într-un moment important din istoria culturală a orașului, omul potrivit la locul potrivit, spun istoricii.
A fost odată ca niciodată: Copilăria în opinci, joaca în marginea tranșeelor sau pe maidanul Botoșanilor de odinioară
Și oamenii mari au fost mici. Iar poveștile sunt adesea adevărate lecții de viață. Într-o zi de 1 Iunie, vă invităm să privim către oamenii mari care au fost odată copii. Artiști, scriitori, medici, profesori și copilăriile lor de demult.
Copiii Revoluției vs. elevii din anul COVID: Dorințe de 1 Iunie, de la ”să-mi aducă părinții blugi din străinătate” la ”să se oprească circulația mașinilor”
În septembrie 1989 pășeau în școală purtând la gât cravata roșie, ”pentru gloria poporului şi înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului”. Nimeni nu se gândea atunci că, peste doar trei luni, lumea veche se răsturna pentru a face loc alteia: cea în care aveau să trăiască, peste ani, copiii și nepoții lor.
Țărani băgați în dube în toiul nopții după ce i-au pus pe fugă pe oamenii lui Gheorghiu-Dej: ”Afară cu bolșevicii, n-avem nevoie de comunism!”
Milițienii, însoțiți de securiști, au înconjurat satul și, în miez de noapte, au început arestările. Oamenii ”erau scoși în izmene” din case, aruncați în dubă și duși direct la Securitate. Și astăzi, după mai bine de 70 de ani, în sat parcă mai bântuie teroarea acelei veri.
Loading...
30 de ani de la Podul de flori, ziua în care botoșănenii și basarabenii s-au încins în horă în apa Prutului: ”Tată, mi-ai promis că-mi arăți români. Care-s ei?” - GALERIE FOTO
Pe 6 mai 1990, pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, frontiera româno-sovietică desface sârma ghimpată și românii de pe ambele maluri ale Prutului se întâlnesc. Entuziaști și plini de nădejde că a venit vremea întoarcerii acasă. Speranță deșartă, după cum se va vedea…
Povestea primului bust al lui Eminescu: 600 de studenți au asistat la dezvelire, defilare cu călăreți și muzică militară pe străzile orașului
Probabil că pentru prima dată, în cei peste 150 de ani de când există, Parcul ”Mihai Eminescu” este pustiu în cea mai frumoasă perioadă a anului, atunci când natura oferă cel mai frumos spectacol.
Medicii care au înfruntat moartea: ”Botoșani a înregistrat o scădere simțitoare a numărului de locuitori și paralizarea vieții economice și sociale”
Botoșanii nu au fost ocoliți de nenorociri. Însă aceste ținuturi au avut parte, în istorie, de ceva mai puternic decât orice epidemie: oameni valoroși care au înfruntat boala, care au dat piept cu moartea.
Istoria la feminin: De la Cornelia din Moldova la mucenița din Petru Vodă
Au fost mame, soții, iubite. Au fost medici, poete, artiste, creatoare de cuvânt și de frumos. Au suferit pentru Hristos. Din umbra timpului, străbat uneori până la noi prin faptele lor trecute.
Instituție de prestigiu încă necunoscută după aproape 70 de ani de activitate? Dacă nu ar fi avut loc atunci, nu știu dacă s-ar mai fi produs cândva
Istoria nescrisă creează confuzii. Însă atunci când și puținele date scrise conțin erori situația devine de-a dreptul dramatică pentru biografia unei comunități, a unui oraș.
Mărturii din iadul exterminărilor politice: ”Când mi-a văzut chipul schimonosit de durere, s-a luminat”
Închisoarea de la Botoşani a fost loc de exterminare a celor care, într-un fel sau altul, se opuneau regimului comunist.
astratex.ro
Sondaj
Credeți că o vom duce mai bine după alegerile din 27 septembrie?
Da
Nu
Va fi la fel
Declaraţia zilei
„Nu ne-am dorit aceste alegeri pentru că noi am pus și punem pe primul loc sănătatea botoșănenilor, educația copiilor noștri, sănătatea bunicilor și părinților noștri și nu suntem de acord cu aceste alegeri. Ne-am î ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.8744 lei
USD
Dolarul SUA
4.1145 lei
CHF
Francul elveţian
4.5485 lei
GBP
Lira sterlină
5.3849 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.9322 lei
XAU
Gramul de aur
252.5738 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2417 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3394 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9418 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.1373 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1795 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6551 lei
Vremea
astăzi
Botosani
12.0 o C
Dorohoi
10.7 o C
Bucecea
11.6 o C
Darabani
10.0 o C
Saveni
12.0 o C
Ştefăneşti
15.6 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2020 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.