Botoşanii de altădată
Ceaușescu supărat că poporul folosește prea mult detergent, MINUNEA din ogradă la care țăranii nu au renunțat nici astăzi

De luni bune, cuvinte precum dezinfecție, dezinfectant, spălat pe mâini, igienă, precauție sunt tot mai des folosite, fie că vorbim despre mediul familial, privat sau cel public (media sau rețele de socializare).

Omul se simte din ce în ce mai nesigur, mai vulnerabil, mai ales atunci când se luptă cu ceva nevăzut. Un virus care reușește să bulverseze și să readucă în atenție comportamente la care, trebuie să recunoaștem, românii nu au excelat niciodată, nici măcar atunci când în discuție se află mediul spitalicesc.

 

Or, cum scopul acestei rubrici este să aducem în actualitate fapte, oameni, cutume din trecut, este un bun prilej să intrăm în ograda țăranului, cel care știa să țină buna rânduială, să își protejeze familia de molime, de tot soiul de boli mai mult sau mai puțin periculoase.

 

 

O ”pandemie” numită comunism

 

Să nu uităm că bunicii noștri au trecut prin holeră, poliomielită, prin epidemii devastatoare ce au lăsat în urmă mormane de cadavre, în special copii. Că au trecut, unii, prin două războaie și că au străbătut foametea cumplită.

 

După război, când populația abia se refăcea, apar colții comunismului care sfâșie cu rapiditate din avutul oamenilor, astfel că sărăcia se așază din nou stăpână în ograda țărănească.

 

De pe piața românească dispar unul câte unul produsele de bază, care iau calea exportului.

 

În criza anilor 80, de pildă, în țară nu se mai găsea nici detergent. Dacă nu ar fi știut să își prepare cele necesare, oamenii ar fi fost sortiți bolilor de tot felul.

 

 

Supărarea lui Ceaușescu: ”Puţin s-a întins spălatul acesta cu detergenţi”

 

Într-o ședință a Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Român, primul om în stat, Nicolae Ceaușescu, spune, cu vădită nemulțumire, că ”puţin s-a întins spălatul acesta cu detergenţi”.

 

Dialogul are loc pe 17 decembrie 1981 și este provocat de faptul că generalul polonez Wojciech Jaruzelski solicitase tuturor ţărilor socialiste un ajutor economic de urgenţă – în special benzină, motorină, alimente şi medicamente.

 

Sugestivă pentru situația din România acelor ani este stenograma şedinţei din 17 decembrie 1981, a Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al P.C.R., convocată, aflăm din contributors.ro, ”pentru analizarea posibilităţilor României de a acorda un ajutor umanitar guvernului comunist polonez”.

 

 

De la ședința Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. nu lipsea, desigur, botoșăneanul Emil Bobu, la acea vreme vice prim-ministru al României.

 

Fragment din stenogramă:

 

”Tov. Nicolae Ceauşescu: Medicamente o să le dea Uniunea Sovietică. Dacă nu au, atunci sovieticii să ne dea petrol, să-l prelucrăm în contul lor! Sigur, îi putem ajuta, dacă nu au rafinării în apropiere. Sigur, să dăm ceva medicamente. Detergenţi nu avem acum.

Tov. Ion Dincă: 15% avem export şi 85% merg la intern.

Tov. Cornelia Filipaş: Sunt cu 8000 de tone în restanţă.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nimeni, la ţară, nu folosea detergenţi, toată lumea, la noi, îşi făcea săpun. Nu rămâne nimeni fără săpun!

Tov. Elena Ceauşescu: Toată lumea s-a învăţat să folosească numai detergenţi!

Tov. Nicolae Ceauşescu: Puţin s-a întins spălatul acesta cu detergenţi.

Tov. Elena Ceauşescu: Se spală până şi duşumeaua cu detergenţi.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Aşa este! Înainte se punea puţină sodă în apă şi spăla foarte bine.

Tov. Elena Ceauşescu: Detergenţii se consumă foarte mult şi în industrie.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Şi cenuşa se folosea; o puneau în apă şi cu leşia spălau.

Tov. Elena Ceauşescu: Ar trebui să vedem o dată cât se consumă în industrie, pentru că – aşa cum am spus – se consumă mult şi aici; şi în industria sârmei”.

 

Desigur, în casele activiștilor de partid, detergenții se foloseau inclusiv pentru dușumele, chiar și pentru cuștile câinilor de vânătoare, care se bucurau atunci de mai multă atenție decât întreaga populație a țării.

 

Ceea ce nu știa Ceaușescu era faptul că, în marea-i înțelepciune, țăranul își cunoștea mai bine rânduiala casei. Știa că detergentul nu va avea niciodată proprietățile pe care le are săpunul din gospodărie.

 

 

”În foarte multe locuri din Botoșani, săpunul se făcea acasă”

 

Și la Botoșani, ca peste tot, femeile făceau săpunul în casă. Un obicei care, spune etnograful Steliana Băltuță, se mai păstrează și astăzi, chiar dacă foarte rar și în cantități mult mai mici decât acum 40-50 de ani.

 

 

”Categoric, în foarte multe locuri din Botoșani, săpunul se făcea acasă. Vorbim, de pildă, de localități precum Nicolae Bălcescu, Flămânzi, Ibănești, Hilișcani, spre Ștefănești… Intrau în componență grăsimile, resturile de peste ani, soda caustică, pentru că descompunea aceste grăsimi. Se făcea în multe comune. Doar săpunul de casă era cel care spăla foarte bine. Se mai folosea, desigur, și leșia, care se prepara cu cenușa din sobă… Și săpunul și leșia constituiau un dezinfectant important”,

Steliana Băltuță, etnograf

 

Pentru țăranca din Botoșani, curățenia era la loc de cinste. Și, chiar dacă detergenții din comerț ofereau arome de tot soiul, nici gospodinele satului nu rămâneau mai prejos. Săpunul mirosea a pelin, a mentă, a nuc, chiar și a levănțică. Plante care mai aveau și rolul de a îndepărta insectele, pe lângă acela de a înmiresma lenjeria.

 

”Hainele se spălau cu săpun, uneori cu leșie, și se scoteau în curte, la soare, chiar iarna, la ger. Femeile știau să fie curate și parfumate. Mai puneau în săpun esență sau plante de mentă, pelin, ca să dea un pic de parfum. Nu mai vorbim de faptul că în casa cea mare puneau levănțică, busuioc, astfel că parfumau natural. Industria parfumurilor și a săpunurilor astăzi este una chimică. Dar femeile pe atunci știau cum să își organizeze și viața și știau foarte bine cum să prepare aceste produse pentru gospodărie. Erau gospodine desăvârșite, știau foarte bine să prepare orice”,

Steliana Băltuță, etnograf

 

Era și o formă de economie deloc de neglijat, mai ales în acele timpuri. Un săpun ținea ani de zile. Devenea foarte ușor, pentru că se usca foarte mult. Dar în același timp își păstra proprietățile antiseptice.

 

 

Rețeta clasică a săpunului

 

În prima jumătate a secolului trecut, orice gospodină își făcea acasă săpunul trebuincios. Rețeta o aflăm din cartea ”Noutăți gospodărești. Casa și masa sănătății noastre”, de Elisabeta Ciortan și Xenia Nicolau, volum apărut în 1943, la Editura Ziarului Universul.

 

O rețetă practică și sigură ne spune că, pentru prepararea săpunului, avem nevoie de 1 kg de grăsime, 200 gr sodă caustică, 2 litri leșie tare făcută cu apă de ploaie.

 

 

Într-un vas se dizolvă soda în jumătate din cantitatea de leșie. Se pune apoi grăsimea în vasul în care preparăm săpunul și, când e topită bine, adăugăm leșia cu sodă, care se toarnă cu atenție și puțin câte puțin, slăbind focul, altfel iese din vas și dă în foc.

 

”După ce am terminat leșia cu sodă, adăugăm și leșia simplă. Se fierbe, amestecându-se mereu, la un foc potrivit, timp de o oră și un sfert, o oră și jumătate, apoi se adaugă puțină sare. La sfârșitul fiertului se adaugă pelin sau ismă”, spun autoarele cărții ”Noutăți gospodărești. Casa și masa sănătății noastre”.

 

Săpunul se cunoaște când e gata dacă se întărește pe lopățica cu care mestecăm, iar când clocotește, leșia care țâșnește trebuie să fie limpede.

 

Când e gata, se amestecă bine, se dă jos de pe foc, se rade vasul pe margini, se amestecă din nou, până se așază și scade, ca să nu rămână găurit. Când se răcește, se netezește și se lasă să se răcească. După ce s-a răcit, se taie bucăți și se întinde la aer să se usuce.

 

Se păstrează în pod sau în orice loc uscat, după ce fiecare bucată este tăvălită prin cenușă.

 

 

Săpunul, barometru al civilizației

 

O caracteristică a gospodăriei țărănești era că nu se risipea nimic. Orice rest de grăsime, lichidă sau solidă, topită sau netopită, care nu mai folosea în alimentație, se strângea într-un vas special și se întrebuința la prepararea săpunului.

 

”Cât mai mare cantitate de săpun în casă, cât mai mult săpun consumat, dovedesc gradul de civilizație al gospodăriei. Săpunul ar trebui să fie la îndemâna oricui, fără nici o economie: copilul spălat cu săpun e mai frumos, corpul mai sănătos, rufăria sclipește și toate la un loc arată gradul de civilizație al individului”, aflăm din cartea semnată de Elisabeta Ciortan și Xenia Nicolau.

 

 

Țărăncile din Botoșani nu au uitat de săpunul cu grăsime și sodă caustică

 

Durerea țărăncilor de astăzi este că, în gospodăriile din județul Botoșani, a cam dispărut sursa de grăsime. Sătenii nu mai cresc porci, prin cămări nu se mai găsesc nici jumările de odinioară. Cele neconsumate peste iarnă ajungeau altădată în cazanul cu săpun. Cu toate acestea, spune Tanti Ileana, nu duce lipsă de săpun.

 

”Și acum am podul plin de săpun. El trebuie să se usuce bine ca să fie folosit, când e proaspăt se trece prea repede. Când aveam săpun vechi, pe acela îl consumam primul, iar cel proaspăt intra la păstrare”,

Tanti Ileana, 74 de ani, din Ștefănești

 

Nimic nu se arunca, spune apăsat Tanti Ileana. Și își amintește că chiar și vrecia, soluția rămasă în vasul în care a fiert săpunul, își găsea întrebuințarea.

 

”După ce scoteam săpunul, în vrecie se puneau toate oalele, și străluceau de curățenie. Apoi vrecia se arunca în wc. Și nu mai mirosea, acum, de când nu mai facem săpun, se cunoaște”,

Tanti Ileana, 74 de ani, din Ștefănești

 

 

Cum se prepară leșia

 

Leșia a fost folosită la preparatul săpunului, dar un rol esențial l-a avut în păstrarea igienei.

 

Leșia din cenușă este un dezinfectant ieftin și ușor de obținut.

 

”Se prepară leșia vie și leșia moartă. Leșia vie se prepară cu apă clocotită și leșia moartă cu apă rece”, aflăm tot de la Elisabeta Ciortan și Xenia Nicolau.

 

Se prepară și foarte simplu: se toarnă apă clocotită sau rece peste cenușa cernută într-un vas.

 

Tăria leșiei depinde și de lemnul din care provine cenușa, dar și de cantitatea de cenușă care se întrebuințează.

 

O leșie tare se obține astfel: trei sferturi din vasul în care se prepară să fie plin cu cenușă, iar restul cu apă. După ce s-a turnat apa, se amestecă bine pentru ca toată cenușa să fie străbătută de apă. Se lasă să se limpezească și se aruncă spuma care se formează deasupra. Tăria leșiei se încearcă cu mâna, după cum alunecă între degete.

 

Tufa tânără, vița de vie și carpenul dar cenușa cea mai tare. Această leșie se întrebuințează la prepararea săpunului.

 

Leșia mai slabă, care se întrebuințează zilnic, se face dintr-un sfert de cenușă și trei sferturi apă.

 

Important de știut că, în trecut, leșia nu lipsea din gospodăriile țărănești. Vasul cu leșie se păstra acoperit, la loc uscat. Țărăncile o foloseau în mod curent pentru spălarea rufelor, pentru curățarea oalelor, dar și a vaselor din lemn, de la putină la tocător. Chiar și vesela din sufragerie, obiecte de metal, farfurii, cuțite, se treceau prin leșie.

 

Însă substanța obținută din cenușă cu apă folosea și la dezinfectarea cotețelor, a cuibarelor, pentru curățirea podelelor albe, curățirea lămpilor, chiar și la dezinfectarea vaselor din care mâncau animalele sau la dezinfectarea casei.

 

”Leșia o făceau femeile bătrâne înainte vreme, când nu era detergent, la spălat rufe. Și luceau rufele, era foarte bună. Și farfuriile le spălam, când intram în post, tot cu leșie. Că aveam pe atunci castroane de lut, linguri de lemn, și se spunea că nu trebuie să rămână cu grăsime. Era deșteaptă lumea înainte și mult mai sănătoasă. Nu erau atâtea chimicale ca acum”,

Tanti Ileana, 74 de ani, din Ștefănești

 

Și nu doar la curățenia casei foloseau femeile leșia. Chiar dacă la oraș începuseră să apară șamponul, cosmeticalele de tot soiul, parfumuri și soluții pentru vopsit părul, la țară gospodinele își păstrau frumusețea și prospețimea cu… cenușă.

 

”Și la spălat pe cap se folosea leșia, că nu era ca acum, cu atâtea feluri de șampon. Nu se plângea lumea, se spăla așa și părul era frumos, mătăsos din urma leșiei, aluneca frumos”,

Tanti Ileana, 74 de ani, din Ștefănești

 

Săpunul ar putea fi chiar și o afacere, iar beneficiile nu sunt deloc de neglijat. Pe site-urile de anunțuri, săpunul de casă se vinde cu 5 lei bucata sau 15 până la 20 de lei kilogramul.

 

 

În zilele noastre, un bărbat vinde, cu 14 lei kg, săpun vechi de… 38 de ani. El povestește cum câteva sute de kg de săpun au stat în pod, într-o porțiune blocată de niște lucrări la casă, fiind descoperit abia după aproape 40 de decenii, de către moștenitorii casei.

 

Bărbatul a fost impresionat de calitatea săpunului, chiar și după atâta vreme:

 

”Da, la săpun e chiar ca la... vin. Este o minunăție, spală excepțional, este minunat pentru spălatul pe cap, iar la rufe face minuni (l-am probat la lenjeria de corp), toate astea și încă multe alte calități pe fondul unui consum insignifiant al volumului bucăți de săpun, care nu se mai topește ca săpunul luat de la magazin. Acum înțeleg de ce se caută săpunul bine uscat”.

 

Chibzuință, pricepere, natural, autentic. Și prietenia cu natura, care a oferit dintotdeauna soluții la toate problemele omului. O viață de care, din păcate, astăzi s-au îndepărtat până și țăranii. O întoarcere la natură este dificilă, nu și imposibilă.

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
”Steaua sus răsare, Ceaușescu moare”: Cum au trăit botoșănenii primele ore ale libertății, copilul care își dădea sângele pentru răniți și botoșăneanul care și-a urcat familia pe clădirea Teatrului
1989. Până pe 21 decembrie, la Timișoara muriseră deja 73 de oameni, alți aproape 300 erau răniți. Pe 22 decembrie, la ora 12.08, cuplul Ceaușescu fuge. Până la decolarea elicopterului cu cei doi dictatori, la București muriseră 49 de oameni, alți 600 sunt răniți. Nici o persoană nu a fost oficial acuzată până în prezent de comiterea unor acte de terorism în cadrul revoluției din 1989.
Povestea maicii Atanasia, alungată din Agafton: A muncit în fabrică, a îngrijit bolnavii, apoi s-a întors să moară Acasă
Într-o zi de 11 decembrie închidea ochii pentru veșnicie o măicuță pentru care viața fusese nu doar o luptă, ci o mărturisire. Rugăciunea continuă, munca cinstită și iubirea de aproapele i-au fost crez și hrană pentru suflet.
Ultimul primar necomunist al Botoșanilor: Ne-a lăsat Fata Moartă și o extraordinară lecție de demnitate
Într-un sfârșit de noiembrie 30 se stingea din viață, în urmă cu 75 de ani, unul dintre marii oameni ai Botoșanilor. Avea 55 de ani și trăise cât pentru zece vieți.
Istorie cu parfum de romanță: Pe lângă plopii fără soț cu Rița, fecioara cu ochii sprințari… - FOTO&VIDEO
Le-am ascultat de sute, de mii de ori. Ne-au înmiresmat viața, ne-au bucurat sau înlăcrimat inima. Prea puțin se știe, însă, că unele dintre celebrele romanțe pe versurile lui Eminescu, de pildă, au fost create chiar în timpul vieții Poetului, acum mai bine de 130 de ani.
Povestea mai puțin știută a ”novembriștilor” deportați la Botoșani și a șefului Miliției care a anunțat Revoluția cu o lună înainte: Stai dracului liniștit în banca ta, că oricum nu te prinde Crăciunul aici!
Astăzi se împlinesc 33 de ani de la revolta anticomunistă de la Brașov, din 15 noiembrie 1987. Revolta care a anunțat prăbușirea comunismului în România.
Botoșăneni hăituiți de Securitate din cauza unei scrisori: ”Trebuie să aflăm ce s-a întâmplat cu unii dintre semnatari”
Cei vizați ripostează și spun că, la Botoșani, nu și-au făcut decât datoria față de ”patrie și popor”. Și că tragerea lor la răspundere, după 1989, nu prea ar fi justificată: nu mai sunt membri de partid și nici nu se află în funcții publice.
PRESA liberă la Botoșani: Primul ziar independent cu bani de la ”Azur”, scriitorii-publiciști ba în plus, ba… în minus - FOTO
Continuăm în această săptămână, în rubrica Botoșanii de altădată, să aducem în atenție contribuțiile în domeniul presei botoșănene, fie că e vorba de creatori de ziar, fie că privim către cei care au încercat de-a lungul timpului o istorie a presei locale.
PRESA noastră: Eminescu aprecia ”smântâna inteligenţei literare” botoșănene, Ceaușescu lăuda Clopotul pentru ”mobilizarea şi antrenarea oamenilor muncii”
În urmă cu aproape 40 de ani, un jurnalist se întreba, într-un articol publicat în una dintre puținele reviste care circulau la acea vreme: ”Care este, totuși, cel mai vechi ziar din Botoșani?”.
AMICUL ȚĂRANILOR înmormântat la Eternitatea: Îmbrăca straie sărace și umbla pe drum cu toporul la brâu, ”o figură care va sta și în istorie” – FOTOGALERIE
Cu adevărat un personaj atipic al vremii sale. Intelectual, entuziast și patriot – uneori peste măsură -, scriitor, excelent avocat și, așa cum avea să îi rămână și faima, un prieten al celor necăjiți. 
Loading...
De la pojarnicii de ieri la pompierii de azi: Salvatori plătiți cu bani de la bogați, săracii ”să nu fie supăraţi la această dare”, pedepse cu amenzi sau 10 lovituri în fața casei
Astăzi, 13 septembrie, ne înclinăm cu respect în fața salvatorilor de vieți. Intră în foc, în apă, sub dărâmături. La înălțime sau în străfundul pământului, înfruntând intemperiile și dezastrele de tot soiul. În mijlocul oricărei nenorociri, prezența lor ne conferă siguranță, încredere, speranță. Ei sunt pompierii. Cărora le spunem astăzi La mulți ani!
De pe scena de la Botoșani la Ursul de Aur de la Berlin: Debutul meu n-a fost numai un eveniment, a fost o încântare, o vrajă – GALERIE FOTO
Avea doar 23 de ani când debuta pe scena de la Botoșani. Și astăzi, după aproape jumătate de secol, își amintește cu emoție rolurile, dar mai ales oamenii alături de care a jucat în micul oraș moldav.
Artistul care a pictat îngerii cu aureole negre și muza ”inspiratoare” care s-a călugărit: ”Pentru moldoveni e un mare câştig, pentru botoşăneni e o reală mândrie”
Botoșaniul deține tezaure inestimabile, dar și locuri care încă ne oferă povești, istorii, întâmplări. Prea puțin cunoscute, de prea puțini aflate.
Un general botoșănean se sinucide: Cazul era închis pentru oficialităţi. Pentru istorie nu există, însă, cazuri 'închise'
O dramă care, chiar dacă are în mijlocul ei un nume prea puțin cunoscut astăzi, poartă în spate o poveste ale cărei semnificații sunt mult mai importante decât par la prima vedere. Un nume care merită să fie cunoscut aici, la Botoșani.
Castelul de pe deal, ruina în care sătenii așteaptă să își aline bătrânețea: ”Erau oameni buni cu țăranii, tare buni” – FOTO & VIDEO
A trecut de un război, dar a fost devastat de sătenii care, în holul castelului, au aruncat în flăcări întreaga bibliotecă. Preluat de comuniști, apoi părăsit și ros de scurgerea nemiloasă a timpului, astăzi străjuiește dealurile ca o fantomă a unui trecut pe care îl mai povestesc doar bătrânii satului. Bătrâni care așteaptă să se petreacă ceea ce se zvonește de o vreme: că la castel se va înființa un azil de bătrâni…
Loading...
Securitatea lui Ceaușescu și intelectualii botoșăneni: ”Mi-am dat seama ce colegi am. Pentru un blid de linte te omoară” - FOTO
Când vorbim despre Securitate, gândul imediat merge către anii 50-60, cu odioasele arestări, torturi, hărțuiri, crime sau, nu de puține ori, reeducări și racolări ale celor care cedau în timpul anchetelor. Mai puțin s-a vorbit/scris despre Securitatea anilor ‘80.
Pustnicul fără biserică, atins de harul lui Dumnezeu: ”A trăit 100 de ani. Umbla desculț vara și iarna, vindeca bolnavii cu rugăciuni” – GALERIE FOTO
Istoria unui loc se construiește în secole, prin oamenii care o trăiesc. Pustnici sau simpli creștini, pelerini care bat cărările pe ploaie sau ninsoare, călugări care prin sfințenia lor tămăduiesc suferința semenilor.
Primele luni ale ocupației sovietice la Botoșani, ”Clopotul” scrie înflăcărat despre întâlnirea cu ”o nouă lume, cu o nouă mentalitate”
Primăvara anului 1944, Botoșani. Orașul după refugiu nu mai păstra nimic din parfumul grădinilor de odinioară, din farmecul străzilor colindate de trăsuri, nici măcar forfota vechiului târg pe care războaiele nu reușiseră să o potolească întru totul.
Povestea neștiută a primilor angajați ai Filarmonicii, directorul a făcut preinfarct, mărturii din prezent: Astăzi mi se pare o nebunie desăvârșită
Nebunia frumoasă a unor visători avea să le ofere botoșănenilor decenii întregi de muzică. Istoria a consemnat, de-a lungul vremii, succese și momente extraordinare, cu invitați celebri și un repertoriu pe măsură.
Fetița din necropola de la Mihălășeni, singurul caz de trepanaţie pe un craniu de copil din România
Copila a supravieţuit postoperator peste un an de zile. Cazul este unic în România și, se pare, și în zona balcanică, fiind consemnat în tratatele de istorie a medicinei.
Comoara de sub casa Poetului de la Ipotești, scoasă la lumină după aproape 2.000 de ani
Istoria casei de la Ipotești este una care ar putea face, singură, subiectul unei cărți.
melimeloparis.ro%20
astratex.ro
Sondaj
Doriți să vă vaccinați contra Covid-19?
Da
Încă nu m-am hotărât
Nu
Declaraţia zilei
”O astfel de lege trebuie gândită foarte bine și cu multă prudență, pentru a nu prejudicia în nici un fel drepturile și libertățile fundamentale ale românilor. Personal sunt de acord cu dumneavoastră, oamenii trebuie să fie ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.8838 lei
USD
Dolarul SUA
4.1118 lei
CHF
Francul elveţian
4.4060 lei
GBP
Lira sterlină
5.6917 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.7890 lei
XAU
Gramul de aur
223.8171 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2309 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3297 lei
AUD
Dolarul Australian
3.1502 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.2419 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1852 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6568 lei
Vremea
astăzi
Botosani
-1.6 o C
Dorohoi
-1.4 o C
Bucecea
-1.8 o C
Darabani
-0.6 o C
Saveni
-1.6 o C
Ştefăneşti
1.7 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2021 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.