Botoşanii de altădată
Ceaușescu reales, CUM au trimis botoșănenii la București 1.700 de telegrame și povestea mașinii de scris: Ai grijă ce faci cu ea, cine scrie la ea, că intrăm la zdup - FOTO

Și înainte de 1989, procesul de votare era precedat de o campanie electorală. Însă ea se desfăşura sub alte reguli.

De 30 de ani, alegerile în România stau sub umbrela democraţiei. Cel puţin aşa ne place să credem. Însă dreptul de a alege şi de a fi ales şi-a pierdut ușor din consistenţă odată cu intensa politizare a candidatului, acesta devenind mai mult reprezentant al unui partid decât al unui popor.

 

Și înainte de 1989, procesul de votare era precedat de o campanie electorală. Însă ea se desfăşura sub alte reguli.

 

Să nu uităm de alegerile generale din 1946, cele care aveau să schimbe pentru totdeauna destinul României. Alegeri care, de altfel, aveau loc în condițiile prezenței trupelor de ocupație sovietice în țară. Rezultatele oficiale i-au dat câștigători pe comuniștii români (PCR) și pe aliații lor din Blocul Partidelor Democrate (BPD): Aceste alegeri au marcat un pas decisiv spre instaurarea regimului comunist în țară la sfârșitul anului următor.

Comuniştii nou instalaţi au organizat alegerile parlamentare din 28 martie 1948. Forţele democratice - partidele istorice - au pierdut atunci alegerile în urma fraudării votului de către comunişti. Alianţa electorală comunistă Frontul Democraţiei Populare a obţinut 97,83% din voturi, în timp ce Partidul Naţional Liberal a obţinut 1,69%, iar Partidul Ţărănesc Democrat, 0,48%. Toate partidele politice democratice au fost suprimate, iar membrii și conducătorii acestora au fost încarcerați ca deținuți politici.

 

 

Manifestele din cabina de vot

 

Alegerile au intrat şi ele în mult cunoscuta și odioasă propagandă de partid. Oamenii mergeau la vot din inerţie, ştiind că votul lor nu contează. Unii nu se prezentau sau mergeau anume pentru a anula voturile. Aşa apăreau pe buletine înscrisuri precum „vrem pâine”, „vrem carne”, „vrem program la televizor”, „vrem căldură în apartamente” sau alte mesaje anti-sistem.

 

Rolul observatorilor era de a şterge astfel de mesaje.

 

Oamenii primeau la intrarea în urne un creion, fapt care ușura misiunea observatorilor. Aveau nevoie doar de o gumă de șters.

 

“Noi asta făceam când eram în comisie: număram voturile şi, când mai apărea câte unul cu Jos Ceauşescu, luam guma şi ştergeam frumuşel, după care puneam ştampila. Cine-avea chef de anchete sau mai ştiu eu ce?”, este mărturia unui fost observator care a participat la două sesiuni electorale din regimul Ceauşescu.

 

Erau atent monitorizate de către Securitate şi unităţile de miliţie persoanele cu sau fără antecedente politice şi penale care au avut manifestări şi intenţii ostile sau care denigrau politica partidului şi statului.

 

 

Ceaușescu reales la al XIV-lea Congres!

 

Un alt moment important în vremea comunismului îl constituia realegerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la congresele Partidului Comunist Român.

 

Din toată ţara, mii de delegaţi umpleau imensa Sală a Palatului din Bucureşti. Până în ziua Congresului, însă, din toată ţara, din fiecare cătun, porneau către Bucureşti telegrame.

 

Octavia Buhociu era, în 1989, profesoară în Botoşani. Fără să bănuiască o clipă ce avea să se întâmple după numai o lună şi un pic, Octavia Buhociu îşi nota cu fidelitate în jurnal tot ce se întâmpla zilnic. La şcoală, în viaţa culturală a oraşului, în familie chiar.

 

Astfel aflăm că, pentru Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist Român, din municipiul Botoşani au fost trimise la București... 1700 de telegrame.

 

Însemnarea din 16 decembrie 1989 mai scoate la iveală un lucru pe care cei mai mulţi dintre cei de astăzi l-au uitat. Şi anume atmosfera din ţară în timpul acestor importante momente politice.

 

”Joi 16 noiembrie 1989: Trebuie să facem telegrame pentru realegerea lui Nicolae Ceauşescu la viitorul congres al PCR. De pază zi şi noapte în scoală, timp de o săptămână. Secretara de partid ne-a spus că tot timp de  o săptămână nu este voie să părăsim oraşul. Un fel de arest la domiciliu?! Asta înseamnă că autorităţilor le este frică. Ce-o mai ieşi de aici? Vom vedea de vom trăi”, scria prof. Octavia Buhociu.

 

 

Aventura mașinii de scris în comunism

 

Din însemnarea datată 19 noiembrie 1989, prof. Octavia Buhociu ne amintește, celor care am trăit mai mult sau mai puțin în comunism, ce însemna frica. Frica de a nu greşi, pentru că se ştia ce consecinţe grave ar urma. Frica de a ”nu intra la zdup” din cauza maşinii de scris.

 

”Duminică 19 noiembrie 1989: Ar trebui schimbată definiţia "telegramei" din dicţionare... 1700 trimite municipiul Botoșani la Congresul al XIV-lea, din care 37 şcoala noastră (unele sunt semnate de copii, adică). Aseară am stat până la 21.20 să rebatem textele telegramelor, care şi-au schimbat conţinutul de vineri până sâmbătă…  Şi nu ajungeau maşinile de scris. Am adus-o şi eu pe a mea de acasă. "Ai grijă ce faci cu ea, cine scrie la ea, că intrăm la zdup…", m-a atenţionat tata. Azi am fost de pază la telefon”, scria în jurnal prof. Octavia Buhociu.

Despre maşina de scris s-ar putea scrie sute, mii de pagini. Despre oamenii care au ajuns în puşcării din cauza maşinii de scris.

 

Chiar dacă astăzi pare incredibil, în regimul comunist, o maşină de scris în casă era ca şi cum ai deţine o bombă.

 

În 1983, Nicolae Ceauşescu a emis chiar un decret prin care era interzisă deţinerea unei maşini de scris fără autorizaţie care să specifice tipul de maşină de scris, Se anexa o foaie de hârtie care dactilografia întreg setul de caractere.

 

Astfel, dacă apărea un manifest, miliţia căuta în baza de date maşina de la care s-a scris. După ce era identificată, persoana dispărea. Făcea ani mulți de pușcărie sub teroarea comunistă.

 

 

20 noiembrie 1989, ultimul Congres al PCR

 

Pe 20 noiembrie 1989, Nicolae Ceauşescu rostea ultimul său mare discurs în cadrul unui Congres al partidului. Mare la propriu, pentru că citirea lui, desigur întreruptă de ovaţii şi aplauze, a durat şase ore.

 

3300 de delegaţi au fost convocaţi la Sala Palatului, Nicolae Ceauşescu prezentând în faţa lor România prosperă. Dar care stătea pe un butoi de pulbere care avea să explodeze peste doar câteva zile.

 

Atunci, însă, Ceauşescu era încrezător. Consumul alimentar crescuse "de la 1800 de calorii zilnic pe locuitor în 1950, la circa 3300 de calorii în prezent", scria în raportul lui Nicolae Ceauşescu care avea 24 de capitole.

 

Printre altele, regimul comunist îşi propunea pentru perioada 1991-1995 ca „Producţia - marfă industrială să crească cu 30-50%, dar este necesar să avem în vedere că, în cadrul dezbaterilor în partid şi cu întregul popor, s-a subliniat că este necesar să considerăm acest spor ca minim - şi trebuie să acţionăm pentru o creştere mai accentuată”.

 

 

30 de ani după comunism

 

Ce s-a schimbat de atunci? Suntem mai liberi, avem decizia în propriile mâini? Dacă da, atunci să păstrăm dreptul de a ne alege singuri conducătorii. Iar singurul lucru prin care putem face acest lucru este votul.

 

Atunci când votul va fi (din nou!) confiscat de o putere politică, ne vom întoarce în negura istoriei şi, probabil, vom scrie din nou telegrame şi vom cerşi autorizaţii pentru folosirea telefoanelor şi a calculatoarelor.

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Povestea mai puțin știută a ”novembriștilor” deportați la Botoșani și a șefului Miliției care a anunțat Revoluția cu o lună înainte: Stai dracului liniștit în banca ta, că oricum nu te prinde Crăciunul aici!
Astăzi se împlinesc 33 de ani de la revolta anticomunistă de la Brașov, din 15 noiembrie 1987. Revolta care a anunțat prăbușirea comunismului în România.
Botoșăneni hăituiți de Securitate din cauza unei scrisori: ”Trebuie să aflăm ce s-a întâmplat cu unii dintre semnatari”
Cei vizați ripostează și spun că, la Botoșani, nu și-au făcut decât datoria față de ”patrie și popor”. Și că tragerea lor la răspundere, după 1989, nu prea ar fi justificată: nu mai sunt membri de partid și nici nu se află în funcții publice.
PRESA liberă la Botoșani: Primul ziar independent cu bani de la ”Azur”, scriitorii-publiciști ba în plus, ba… în minus - FOTO
Continuăm în această săptămână, în rubrica Botoșanii de altădată, să aducem în atenție contribuțiile în domeniul presei botoșănene, fie că e vorba de creatori de ziar, fie că privim către cei care au încercat de-a lungul timpului o istorie a presei locale.
PRESA noastră: Eminescu aprecia ”smântâna inteligenţei literare” botoșănene, Ceaușescu lăuda Clopotul pentru ”mobilizarea şi antrenarea oamenilor muncii”
În urmă cu aproape 40 de ani, un jurnalist se întreba, într-un articol publicat în una dintre puținele reviste care circulau la acea vreme: ”Care este, totuși, cel mai vechi ziar din Botoșani?”.
AMICUL ȚĂRANILOR înmormântat la Eternitatea: Îmbrăca straie sărace și umbla pe drum cu toporul la brâu, ”o figură care va sta și în istorie” – FOTOGALERIE
Cu adevărat un personaj atipic al vremii sale. Intelectual, entuziast și patriot – uneori peste măsură -, scriitor, excelent avocat și, așa cum avea să îi rămână și faima, un prieten al celor necăjiți. 
De la pojarnicii de ieri la pompierii de azi: Salvatori plătiți cu bani de la bogați, săracii ”să nu fie supăraţi la această dare”, pedepse cu amenzi sau 10 lovituri în fața casei
Astăzi, 13 septembrie, ne înclinăm cu respect în fața salvatorilor de vieți. Intră în foc, în apă, sub dărâmături. La înălțime sau în străfundul pământului, înfruntând intemperiile și dezastrele de tot soiul. În mijlocul oricărei nenorociri, prezența lor ne conferă siguranță, încredere, speranță. Ei sunt pompierii. Cărora le spunem astăzi La mulți ani!
De pe scena de la Botoșani la Ursul de Aur de la Berlin: Debutul meu n-a fost numai un eveniment, a fost o încântare, o vrajă – GALERIE FOTO
Avea doar 23 de ani când debuta pe scena de la Botoșani. Și astăzi, după aproape jumătate de secol, își amintește cu emoție rolurile, dar mai ales oamenii alături de care a jucat în micul oraș moldav.
Artistul care a pictat îngerii cu aureole negre și muza ”inspiratoare” care s-a călugărit: ”Pentru moldoveni e un mare câştig, pentru botoşăneni e o reală mândrie”
Botoșaniul deține tezaure inestimabile, dar și locuri care încă ne oferă povești, istorii, întâmplări. Prea puțin cunoscute, de prea puțini aflate.
Un general botoșănean se sinucide: Cazul era închis pentru oficialităţi. Pentru istorie nu există, însă, cazuri 'închise'
O dramă care, chiar dacă are în mijlocul ei un nume prea puțin cunoscut astăzi, poartă în spate o poveste ale cărei semnificații sunt mult mai importante decât par la prima vedere. Un nume care merită să fie cunoscut aici, la Botoșani.
Loading...
Castelul de pe deal, ruina în care sătenii așteaptă să își aline bătrânețea: ”Erau oameni buni cu țăranii, tare buni” – FOTO & VIDEO
A trecut de un război, dar a fost devastat de sătenii care, în holul castelului, au aruncat în flăcări întreaga bibliotecă. Preluat de comuniști, apoi părăsit și ros de scurgerea nemiloasă a timpului, astăzi străjuiește dealurile ca o fantomă a unui trecut pe care îl mai povestesc doar bătrânii satului. Bătrâni care așteaptă să se petreacă ceea ce se zvonește de o vreme: că la castel se va înființa un azil de bătrâni…
Securitatea lui Ceaușescu și intelectualii botoșăneni: ”Mi-am dat seama ce colegi am. Pentru un blid de linte te omoară” - FOTO
Când vorbim despre Securitate, gândul imediat merge către anii 50-60, cu odioasele arestări, torturi, hărțuiri, crime sau, nu de puține ori, reeducări și racolări ale celor care cedau în timpul anchetelor. Mai puțin s-a vorbit/scris despre Securitatea anilor ‘80.
Pustnicul fără biserică, atins de harul lui Dumnezeu: ”A trăit 100 de ani. Umbla desculț vara și iarna, vindeca bolnavii cu rugăciuni” – GALERIE FOTO
Istoria unui loc se construiește în secole, prin oamenii care o trăiesc. Pustnici sau simpli creștini, pelerini care bat cărările pe ploaie sau ninsoare, călugări care prin sfințenia lor tămăduiesc suferința semenilor.
Primele luni ale ocupației sovietice la Botoșani, ”Clopotul” scrie înflăcărat despre întâlnirea cu ”o nouă lume, cu o nouă mentalitate”
Primăvara anului 1944, Botoșani. Orașul după refugiu nu mai păstra nimic din parfumul grădinilor de odinioară, din farmecul străzilor colindate de trăsuri, nici măcar forfota vechiului târg pe care războaiele nu reușiseră să o potolească întru totul.
Povestea neștiută a primilor angajați ai Filarmonicii, directorul a făcut preinfarct, mărturii din prezent: Astăzi mi se pare o nebunie desăvârșită
Nebunia frumoasă a unor visători avea să le ofere botoșănenilor decenii întregi de muzică. Istoria a consemnat, de-a lungul vremii, succese și momente extraordinare, cu invitați celebri și un repertoriu pe măsură.
Loading...
Ceaușescu supărat că poporul folosește prea mult detergent, MINUNEA din ogradă la care țăranii nu au renunțat nici astăzi
De luni bune, cuvinte precum dezinfecție, dezinfectant, spălat pe mâini, igienă, precauție sunt tot mai des folosite, fie că vorbim despre mediul familial, privat sau cel public (media sau rețele de socializare).
Fetița din necropola de la Mihălășeni, singurul caz de trepanaţie pe un craniu de copil din România
Copila a supravieţuit postoperator peste un an de zile. Cazul este unic în România și, se pare, și în zona balcanică, fiind consemnat în tratatele de istorie a medicinei.
Comoara de sub casa Poetului de la Ipotești, scoasă la lumină după aproape 2.000 de ani
Istoria casei de la Ipotești este una care ar putea face, singură, subiectul unei cărți.
Ordinul activistului de partid sau cum a decis tovarășul Duminică soarta unei importante instituții: ”Mi s-a întunecat în faţa ochilor. Mi-am închipuit că…”
Un activist de partid a fost, într-un moment important din istoria culturală a orașului, omul potrivit la locul potrivit, spun istoricii.
A fost odată ca niciodată: Copilăria în opinci, joaca în marginea tranșeelor sau pe maidanul Botoșanilor de odinioară
Și oamenii mari au fost mici. Iar poveștile sunt adesea adevărate lecții de viață. Într-o zi de 1 Iunie, vă invităm să privim către oamenii mari care au fost odată copii. Artiști, scriitori, medici, profesori și copilăriile lor de demult.
Copiii Revoluției vs. elevii din anul COVID: Dorințe de 1 Iunie, de la ”să-mi aducă părinții blugi din străinătate” la ”să se oprească circulația mașinilor”
În septembrie 1989 pășeau în școală purtând la gât cravata roșie, ”pentru gloria poporului şi înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului”. Nimeni nu se gândea atunci că, peste doar trei luni, lumea veche se răsturna pentru a face loc alteia: cea în care aveau să trăiască, peste ani, copiii și nepoții lor.
Felicitari pentru articol !Lucruri reale dar uitate.Am impresia ca se vrea acelas slogan,,...reales ~
23 noiembrie 2019, 13:46
melimeloparis.ro%20
astratex.ro
Sondaj
Doriți să vă vaccinați contra Covid-19?
Da
Încă nu m-am hotărât
Nu
Declaraţia zilei
„Am solicitat o analiză a inechităților din legea salarizării, care, în urma mai multor decizii judecătorești, nici nu mai este unitară. Vă asigur că intenția mea nu este aceea de a decima personalul din sistemul public. ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
astăzi
EUR
Euro
4.8737 lei
USD
Dolarul SUA
4.0172 lei
CHF
Francul elveţian
4.5274 lei
GBP
Lira sterlină
5.4853 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.8752 lei
XAU
Gramul de aur
239.4568 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2321 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3544 lei
AUD
Dolarul Australian
3.1123 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.1655 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1864 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6552 lei
Vremea
astăzi
Botosani
-7.0 o C
Dorohoi
-6.9 o C
Bucecea
-6.7 o C
Darabani
-6.7 o C
Saveni
-7.0 o C
Ştefăneşti
-4.2 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2021 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.