Botoşanii de altădată
AMICUL ȚĂRANILOR înmormântat la Eternitatea: Îmbrăca straie sărace și umbla pe drum cu toporul la brâu, ”o figură care va sta și în istorie” – FOTOGALERIE

Cu adevărat un personaj atipic al vremii sale. Intelectual, entuziast și patriot – uneori peste măsură -, scriitor, excelent avocat și, așa cum avea să îi rămână și faima, un prieten al celor necăjiți. 

Despre cel care a rămas până astăzi drept ”amicul țăranilor”, marele Kogălniceanu spunea că ”a jucat un rol însemnat în țara aceasta” și că este ”o figură care va sta și în istorie”. Cuvintele au fost rostite în plenul Camerei, în ședința din 21 februarie 1887.

 

Pentru botoșăneni, o mai mare sonoritate a păstrat numele lui Radu Miclescu de la Călinești, ultimul dintre marii boieri ai Moldovei, plecat la cele veșnice în urmă cu un an după ce a refăcut moșia, a restaurant conacul, îndeplinindu-și, astfel, datoria morală față de înaintașii săi.

 

 

Prietenul țăranilor din Botoșani: Dimitrie Scarlat Miclescu

 

Unul dintre acești înaintași a fost Dimitrie Scarlat Miclescu. Chiar dacă s-a născut la Iași, în 29 februarie 1820, va rămâne legat până la sfârșitul vieții de Botoșani, aici odihnind și astăzi, în Cimitirul Eternitatea.

 

S-a ivit pe lume în familia marelui logofăt Scarlat Miclescu și al Mariei Beldiman. Înainte de a intra în mediile politice, Dimitrie Scarlat Miclescu a fost remarcat în lumea literară, ca autor dramatic. I s-au jucat nenumărate piese pe scena teatrului ieșean, publicând în presa vremii texte satirice și fabule bine primite de cititori.

 

A fost atras de la început de problemele rurale, de situația țăranilor, chiar dacă s-a născut în familia de boieri care a dat Moldovei un număr impresionant de înalți dregători, doi mitropoliți, oameni politici.

 

 

”Conu Dimitrachi” purta chiar un topor cu el, în loc de baston”

 

Răzvrătit și aprig la vorbă, dar adânc rugător la cele sfinte și deopotrivă generos cu cei la nevoie, dedicat cauzei naționale, era văzut adeseori purtând haine țărănești. Și se fălea cu asta, după mărturiile contemporanilor săi. ”Conu Dimitrachi” purta chiar un topor cu el, în loc de baston.

 

 

Cu toate acestea, era un om ”de o inteligență rară”, care ”a jucat un rol în mai toate mișcările mari politice și culturale de la noi”, aflăm de la Rudolf Suțu, mărturii consemnate în ”Dimitrachi Miclescu” (1880).

 

Dimitrie Miclescu a îndeplinit funcțiile de ministru al Lucrărilor Publice în cel dintâi guvern al Moldovei, precum şi ministru de Finanţe şi de Justiţie.

 

În 1846 intră în magistratură, iar nouă ani mai târziu devine președinte al Divanului de Apel. Joacă un rol important în pregătirea Unirii. Pe 30 mai 1856 iscălește actul de înființare a Comitetului Unirii, pentru ca un an mai târziu să îl regăsim ca deputat în Divanul ad-hoc al Moldovei, apoi în Adunarea electivă ce avea să îl aleagă domn pe Alexandru Ioan Cuza. Rolul său nu se oprește aici: este numit ministru al Departamentului Lucrărilor Publice în ianuarie 1859, în primul guvern al Principatelor Unire, pentru ca în același an, în luna august, să fie numit și la Departamentul de Justiție.

 

Se retrage o perioadă din politică, dar revine în 1864, când este numit comisar al legii rurale.

 

 

”Primarii nu-și înțeleg chemarea funcțiunii lor”

 

În calitatea sa de comisar pentru problemele împroprietăririi, sub Cuza Vodă, i-a prezentat Domnitorului un tablou adevărat, real, al lumii satului, „al abuzurilor şi fărădelegilor celor puternici la adresa ţărănimii oprimate“.

 

Într-un raport adresat lui Cuza Vodă, din 1865, Dimitrie Scarlat Miclescu scria:

 

”Primăriile rurale delaolaltă sunt într-o stare de dezordine: primarii nu-și înțeleg chemarea funcțiunii lor. Locuitorii de prin sate care văzându-se deodată eliberați de sub tutela proprietarilor sunt abandonaţi şi fără nici un sprijin, ci nu mai ştiu în nevoia lor de astăzi la cine să ceară ajutor şi povăţuire, de se adresează la primarii aleşi de ei aceştia le sunt trădători şi de rea credinţă; de aleargă ei la subprefecţi, aceştia numai la ocazia executării birului şi altor contribuţii îi vizitează şi îi cercetează; iar de mai apelează şi cer dreptate la prefect atunci vai de ei !... Legea rurală s-a aplicat cu totul în contra scopului ei cel folositoriu naţiunii şi în contra principiului de dreptate ... În mare parte din judeţele Iaşi, Botoşani şi Dorohoi recolta a lipsit cu totul, păpuşoii şi nutreţul vitelor au ajuns la preţuri nemăsurate... Viul adevăr este, prea Înălţate Doamne, că legea rurală s-a stropşit şi s-a denaturat în toate părţile din judeţul Botoşani, Fălticeni, Romanul şi o mare parte şi a Iaşilor...”.

 

”Nu întâmplător i s-a zis "amicul ţăranilor", renunţând până şi la numele sunător al Micleştilor, devenind simplu "Dumitru sin Scarlat", schimbând până şi straiele de boier cu ale omului de la ţară. De, altfel pe piatra de mormânt din Cimitirul "Eternitatea" din Botoşani întâlnim notaţia "Apărătorul ţăranilor", scria și istoricul Ionel Bejenaru în publicația Hierasus din primăvara anului 1983.

 

Activitatea boierului Scarlat la Botoșani a fost una prodigioasă. A fost avocat (decan al baroului), profesor de liceu, editor, publicist. A activat în comitetul pentru ajutorarea incendiaților din orașul Botoșani, unde a fost ales vicepreședinte, comitet care lua ființă în urma marelui foc din 3 iunie 1887.

 

S-a stins din viață la 76 de ani, în 21 noiembrie 1896. Este înmormântat la Cimitirul Eternitatea, alături de cea de a doua sa soție, Maria Buțureanu. Pe obeliscul mormântului său se poate citi și astăzi: „Aici doarme Dumitru Sc. Miclescu, amicul țăranilor, 1820-1896”.

 

(Dimitrie Scarlat Miclescu)

 

Epilog

 

Peste mai bine de un secol, Radu Alexandru Miclescu, urmându-l pe înaintașul său, Dimitrie Scarlat, a renunțat să revendice o parte din moșii, întrucât pe terenuri erau construite acum casele țăranilor de astăzi. Boierul Miclescu nu i-a mai împovărat pe săteni cu posibile problem rezultate în urma acestor retrocedări. S-a întâmplat, de pildă, în Siminicea Sucevei. ”Este posibil ca mulți dintre siminicenii "salvați" să nu fi aflat că au fost vizați de legea retrocedării și să nu știe nici despre aceste gesturi nobile”.

(Radu-Alexandru Miclescu)

 

De altfel, despre Radu-Alexandru Miclescu (21 iunie 1935-25 septembrie 2019), istoricul Lucian-Valeriu Lefter scrie (într-un studiu dedicate lui Dimitrie Scarlat Miclescu), că a moștenit trăsăturile familiei, având un ”caracter solar, exuberant, inflexibil”, citându-l astfel pe Petre Guran, cuvinte rostite ”La înmormântarea lui Radu Miclescu (1935.2019)”, în Dilema Veche din octombrie 2019.

 

Prin restaurarea conacului bunicului său de la Călinești, inaugurat în anul 2005, Radu Miclescu a dorit să reînvie vremurile de odinioară, nu pentru veșnicie, ci ”ca pe un gest de adio al boierimii, de la România recentă”, mai scrie Petru Guran.

 


(Conacul Miclescu de la Călinești)

 

Lecția Micleștilor a fost una pe măsura nobleței lor: a fi boier înseamnă generozitate față de cei din jur, dragoste pentru aproape, înseamnă a fi smerit și bun.

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
De la pojarnicii de ieri la pompierii de azi: Salvatori plătiți cu bani de la bogați, săracii ”să nu fie supăraţi la această dare”, pedepse cu amenzi sau 10 lovituri în fața casei
Astăzi, 13 septembrie, ne înclinăm cu respect în fața salvatorilor de vieți. Intră în foc, în apă, sub dărâmături. La înălțime sau în străfundul pământului, înfruntând intemperiile și dezastrele de tot soiul. În mijlocul oricărei nenorociri, prezența lor ne conferă siguranță, încredere, speranță. Ei sunt pompierii. Cărora le spunem astăzi La mulți ani!
De pe scena de la Botoșani la Ursul de Aur de la Berlin: Debutul meu n-a fost numai un eveniment, a fost o încântare, o vrajă – GALERIE FOTO
Avea doar 23 de ani când debuta pe scena de la Botoșani. Și astăzi, după aproape jumătate de secol, își amintește cu emoție rolurile, dar mai ales oamenii alături de care a jucat în micul oraș moldav.
Artistul care a pictat îngerii cu aureole negre și muza ”inspiratoare” care s-a călugărit: ”Pentru moldoveni e un mare câştig, pentru botoşăneni e o reală mândrie”
Botoșaniul deține tezaure inestimabile, dar și locuri care încă ne oferă povești, istorii, întâmplări. Prea puțin cunoscute, de prea puțini aflate.
Un general botoșănean se sinucide: Cazul era închis pentru oficialităţi. Pentru istorie nu există, însă, cazuri 'închise'
O dramă care, chiar dacă are în mijlocul ei un nume prea puțin cunoscut astăzi, poartă în spate o poveste ale cărei semnificații sunt mult mai importante decât par la prima vedere. Un nume care merită să fie cunoscut aici, la Botoșani.
Castelul de pe deal, ruina în care sătenii așteaptă să își aline bătrânețea: ”Erau oameni buni cu țăranii, tare buni” – FOTO & VIDEO
A trecut de un război, dar a fost devastat de sătenii care, în holul castelului, au aruncat în flăcări întreaga bibliotecă. Preluat de comuniști, apoi părăsit și ros de scurgerea nemiloasă a timpului, astăzi străjuiește dealurile ca o fantomă a unui trecut pe care îl mai povestesc doar bătrânii satului. Bătrâni care așteaptă să se petreacă ceea ce se zvonește de o vreme: că la castel se va înființa un azil de bătrâni…
Securitatea lui Ceaușescu și intelectualii botoșăneni: ”Mi-am dat seama ce colegi am. Pentru un blid de linte te omoară” - FOTO
Când vorbim despre Securitate, gândul imediat merge către anii 50-60, cu odioasele arestări, torturi, hărțuiri, crime sau, nu de puține ori, reeducări și racolări ale celor care cedau în timpul anchetelor. Mai puțin s-a vorbit/scris despre Securitatea anilor ‘80.
Pustnicul fără biserică, atins de harul lui Dumnezeu: ”A trăit 100 de ani. Umbla desculț vara și iarna, vindeca bolnavii cu rugăciuni” – GALERIE FOTO
Istoria unui loc se construiește în secole, prin oamenii care o trăiesc. Pustnici sau simpli creștini, pelerini care bat cărările pe ploaie sau ninsoare, călugări care prin sfințenia lor tămăduiesc suferința semenilor.
Primele luni ale ocupației sovietice la Botoșani, ”Clopotul” scrie înflăcărat despre întâlnirea cu ”o nouă lume, cu o nouă mentalitate”
Primăvara anului 1944, Botoșani. Orașul după refugiu nu mai păstra nimic din parfumul grădinilor de odinioară, din farmecul străzilor colindate de trăsuri, nici măcar forfota vechiului târg pe care războaiele nu reușiseră să o potolească întru totul.
Povestea neștiută a primilor angajați ai Filarmonicii, directorul a făcut preinfarct, mărturii din prezent: Astăzi mi se pare o nebunie desăvârșită
Nebunia frumoasă a unor visători avea să le ofere botoșănenilor decenii întregi de muzică. Istoria a consemnat, de-a lungul vremii, succese și momente extraordinare, cu invitați celebri și un repertoriu pe măsură.
Loading...
Ceaușescu supărat că poporul folosește prea mult detergent, MINUNEA din ogradă la care țăranii nu au renunțat nici astăzi
De luni bune, cuvinte precum dezinfecție, dezinfectant, spălat pe mâini, igienă, precauție sunt tot mai des folosite, fie că vorbim despre mediul familial, privat sau cel public (media sau rețele de socializare).
Fetița din necropola de la Mihălășeni, singurul caz de trepanaţie pe un craniu de copil din România
Copila a supravieţuit postoperator peste un an de zile. Cazul este unic în România și, se pare, și în zona balcanică, fiind consemnat în tratatele de istorie a medicinei.
Comoara de sub casa Poetului de la Ipotești, scoasă la lumină după aproape 2.000 de ani
Istoria casei de la Ipotești este una care ar putea face, singură, subiectul unei cărți.
Ordinul activistului de partid sau cum a decis tovarășul Duminică soarta unei importante instituții: ”Mi s-a întunecat în faţa ochilor. Mi-am închipuit că…”
Un activist de partid a fost, într-un moment important din istoria culturală a orașului, omul potrivit la locul potrivit, spun istoricii.
A fost odată ca niciodată: Copilăria în opinci, joaca în marginea tranșeelor sau pe maidanul Botoșanilor de odinioară
Și oamenii mari au fost mici. Iar poveștile sunt adesea adevărate lecții de viață. Într-o zi de 1 Iunie, vă invităm să privim către oamenii mari care au fost odată copii. Artiști, scriitori, medici, profesori și copilăriile lor de demult.
Loading...
Copiii Revoluției vs. elevii din anul COVID: Dorințe de 1 Iunie, de la ”să-mi aducă părinții blugi din străinătate” la ”să se oprească circulația mașinilor”
În septembrie 1989 pășeau în școală purtând la gât cravata roșie, ”pentru gloria poporului şi înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului”. Nimeni nu se gândea atunci că, peste doar trei luni, lumea veche se răsturna pentru a face loc alteia: cea în care aveau să trăiască, peste ani, copiii și nepoții lor.
Țărani băgați în dube în toiul nopții după ce i-au pus pe fugă pe oamenii lui Gheorghiu-Dej: ”Afară cu bolșevicii, n-avem nevoie de comunism!”
Milițienii, însoțiți de securiști, au înconjurat satul și, în miez de noapte, au început arestările. Oamenii ”erau scoși în izmene” din case, aruncați în dubă și duși direct la Securitate. Și astăzi, după mai bine de 70 de ani, în sat parcă mai bântuie teroarea acelei veri.
30 de ani de la Podul de flori, ziua în care botoșănenii și basarabenii s-au încins în horă în apa Prutului: ”Tată, mi-ai promis că-mi arăți români. Care-s ei?” - GALERIE FOTO
Pe 6 mai 1990, pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, frontiera româno-sovietică desface sârma ghimpată și românii de pe ambele maluri ale Prutului se întâlnesc. Entuziaști și plini de nădejde că a venit vremea întoarcerii acasă. Speranță deșartă, după cum se va vedea…
Povestea primului bust al lui Eminescu: 600 de studenți au asistat la dezvelire, defilare cu călăreți și muzică militară pe străzile orașului
Probabil că pentru prima dată, în cei peste 150 de ani de când există, Parcul ”Mihai Eminescu” este pustiu în cea mai frumoasă perioadă a anului, atunci când natura oferă cel mai frumos spectacol.
Medicii care au înfruntat moartea: ”Botoșani a înregistrat o scădere simțitoare a numărului de locuitori și paralizarea vieții economice și sociale”
Botoșanii nu au fost ocoliți de nenorociri. Însă aceste ținuturi au avut parte, în istorie, de ceva mai puternic decât orice epidemie: oameni valoroși care au înfruntat boala, care au dat piept cu moartea.
Istoria la feminin: De la Cornelia din Moldova la mucenița din Petru Vodă
Au fost mame, soții, iubite. Au fost medici, poete, artiste, creatoare de cuvânt și de frumos. Au suferit pentru Hristos. Din umbra timpului, străbat uneori până la noi prin faptele lor trecute.
astratex.ro
Sondaj
Mergeți la vot pe 6 decembrie?
Da
Nu
Încă nu m-am hotărât
Declaraţia zilei
„Cei care au abonament de fapt la Bibliotecă să poată citi online, că dacă ne închid iar în case, va fi stare de urgență nu ai acces și atunci automat, cred că ar fi o măsură care ar putea aduce un plus. E vorba de achiziț ...
starshiners.ro%20
Curs valutar
astăzi
EUR
Euro
4.8730 lei
USD
Dolarul SUA
4.0969 lei
CHF
Francul elveţian
4.4927 lei
GBP
Lira sterlină
5.4563 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.9232 lei
XAU
Gramul de aur
238.3938 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2387 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3497 lei
AUD
Dolarul Australian
3.0076 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.1484 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1859 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6548 lei
Vremea
astăzi
Botosani
7.6 o C
Dorohoi
7.8 o C
Bucecea
7.7 o C
Darabani
8.3 o C
Saveni
8.2 o C
Ştefăneşti
6.7 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2020 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.