Botoşanii de altădată
AMICUL ȚĂRANILOR înmormântat la Eternitatea: Îmbrăca straie sărace și umbla pe drum cu toporul la brâu, ”o figură care va sta și în istorie” – FOTOGALERIE

Cu adevărat un personaj atipic al vremii sale. Intelectual, entuziast și patriot – uneori peste măsură -, scriitor, excelent avocat și, așa cum avea să îi rămână și faima, un prieten al celor necăjiți. 

Despre cel care a rămas până astăzi drept ”amicul țăranilor”, marele Kogălniceanu spunea că ”a jucat un rol însemnat în țara aceasta” și că este ”o figură care va sta și în istorie”. Cuvintele au fost rostite în plenul Camerei, în ședința din 21 februarie 1887.

 

Pentru botoșăneni, o mai mare sonoritate a păstrat numele lui Radu Miclescu de la Călinești, ultimul dintre marii boieri ai Moldovei, plecat la cele veșnice în urmă cu un an după ce a refăcut moșia, a restaurant conacul, îndeplinindu-și, astfel, datoria morală față de înaintașii săi.

 

 

Prietenul țăranilor din Botoșani: Dimitrie Scarlat Miclescu

 

Unul dintre acești înaintași a fost Dimitrie Scarlat Miclescu. Chiar dacă s-a născut la Iași, în 29 februarie 1820, va rămâne legat până la sfârșitul vieții de Botoșani, aici odihnind și astăzi, în Cimitirul Eternitatea.

 

S-a ivit pe lume în familia marelui logofăt Scarlat Miclescu și al Mariei Beldiman. Înainte de a intra în mediile politice, Dimitrie Scarlat Miclescu a fost remarcat în lumea literară, ca autor dramatic. I s-au jucat nenumărate piese pe scena teatrului ieșean, publicând în presa vremii texte satirice și fabule bine primite de cititori.

 

A fost atras de la început de problemele rurale, de situația țăranilor, chiar dacă s-a născut în familia de boieri care a dat Moldovei un număr impresionant de înalți dregători, doi mitropoliți, oameni politici.

 

 

”Conu Dimitrachi” purta chiar un topor cu el, în loc de baston”

 

Răzvrătit și aprig la vorbă, dar adânc rugător la cele sfinte și deopotrivă generos cu cei la nevoie, dedicat cauzei naționale, era văzut adeseori purtând haine țărănești. Și se fălea cu asta, după mărturiile contemporanilor săi. ”Conu Dimitrachi” purta chiar un topor cu el, în loc de baston.

 

 

Cu toate acestea, era un om ”de o inteligență rară”, care ”a jucat un rol în mai toate mișcările mari politice și culturale de la noi”, aflăm de la Rudolf Suțu, mărturii consemnate în ”Dimitrachi Miclescu” (1880).

 

Dimitrie Miclescu a îndeplinit funcțiile de ministru al Lucrărilor Publice în cel dintâi guvern al Moldovei, precum şi ministru de Finanţe şi de Justiţie.

 

În 1846 intră în magistratură, iar nouă ani mai târziu devine președinte al Divanului de Apel. Joacă un rol important în pregătirea Unirii. Pe 30 mai 1856 iscălește actul de înființare a Comitetului Unirii, pentru ca un an mai târziu să îl regăsim ca deputat în Divanul ad-hoc al Moldovei, apoi în Adunarea electivă ce avea să îl aleagă domn pe Alexandru Ioan Cuza. Rolul său nu se oprește aici: este numit ministru al Departamentului Lucrărilor Publice în ianuarie 1859, în primul guvern al Principatelor Unire, pentru ca în același an, în luna august, să fie numit și la Departamentul de Justiție.

 

Se retrage o perioadă din politică, dar revine în 1864, când este numit comisar al legii rurale.

 

 

”Primarii nu-și înțeleg chemarea funcțiunii lor”

 

În calitatea sa de comisar pentru problemele împroprietăririi, sub Cuza Vodă, i-a prezentat Domnitorului un tablou adevărat, real, al lumii satului, „al abuzurilor şi fărădelegilor celor puternici la adresa ţărănimii oprimate“.

 

Într-un raport adresat lui Cuza Vodă, din 1865, Dimitrie Scarlat Miclescu scria:

 

”Primăriile rurale delaolaltă sunt într-o stare de dezordine: primarii nu-și înțeleg chemarea funcțiunii lor. Locuitorii de prin sate care văzându-se deodată eliberați de sub tutela proprietarilor sunt abandonaţi şi fără nici un sprijin, ci nu mai ştiu în nevoia lor de astăzi la cine să ceară ajutor şi povăţuire, de se adresează la primarii aleşi de ei aceştia le sunt trădători şi de rea credinţă; de aleargă ei la subprefecţi, aceştia numai la ocazia executării birului şi altor contribuţii îi vizitează şi îi cercetează; iar de mai apelează şi cer dreptate la prefect atunci vai de ei !... Legea rurală s-a aplicat cu totul în contra scopului ei cel folositoriu naţiunii şi în contra principiului de dreptate ... În mare parte din judeţele Iaşi, Botoşani şi Dorohoi recolta a lipsit cu totul, păpuşoii şi nutreţul vitelor au ajuns la preţuri nemăsurate... Viul adevăr este, prea Înălţate Doamne, că legea rurală s-a stropşit şi s-a denaturat în toate părţile din judeţul Botoşani, Fălticeni, Romanul şi o mare parte şi a Iaşilor...”.

 

”Nu întâmplător i s-a zis "amicul ţăranilor", renunţând până şi la numele sunător al Micleştilor, devenind simplu "Dumitru sin Scarlat", schimbând până şi straiele de boier cu ale omului de la ţară. De, altfel pe piatra de mormânt din Cimitirul "Eternitatea" din Botoşani întâlnim notaţia "Apărătorul ţăranilor", scria și istoricul Ionel Bejenaru în publicația Hierasus din primăvara anului 1983.

 

Activitatea boierului Scarlat la Botoșani a fost una prodigioasă. A fost avocat (decan al baroului), profesor de liceu, editor, publicist. A activat în comitetul pentru ajutorarea incendiaților din orașul Botoșani, unde a fost ales vicepreședinte, comitet care lua ființă în urma marelui foc din 3 iunie 1887.

 

S-a stins din viață la 76 de ani, în 21 noiembrie 1896. Este înmormântat la Cimitirul Eternitatea, alături de cea de a doua sa soție, Maria Buțureanu. Pe obeliscul mormântului său se poate citi și astăzi: „Aici doarme Dumitru Sc. Miclescu, amicul țăranilor, 1820-1896”.

 

(Dimitrie Scarlat Miclescu)

 

Epilog

 

Peste mai bine de un secol, Radu Alexandru Miclescu, urmându-l pe înaintașul său, Dimitrie Scarlat, a renunțat să revendice o parte din moșii, întrucât pe terenuri erau construite acum casele țăranilor de astăzi. Boierul Miclescu nu i-a mai împovărat pe săteni cu posibile problem rezultate în urma acestor retrocedări. S-a întâmplat, de pildă, în Siminicea Sucevei. ”Este posibil ca mulți dintre siminicenii "salvați" să nu fi aflat că au fost vizați de legea retrocedării și să nu știe nici despre aceste gesturi nobile”.

(Radu-Alexandru Miclescu)

 

De altfel, despre Radu-Alexandru Miclescu (21 iunie 1935-25 septembrie 2019), istoricul Lucian-Valeriu Lefter scrie (într-un studiu dedicate lui Dimitrie Scarlat Miclescu), că a moștenit trăsăturile familiei, având un ”caracter solar, exuberant, inflexibil”, citându-l astfel pe Petre Guran, cuvinte rostite ”La înmormântarea lui Radu Miclescu (1935.2019)”, în Dilema Veche din octombrie 2019.

 

Prin restaurarea conacului bunicului său de la Călinești, inaugurat în anul 2005, Radu Miclescu a dorit să reînvie vremurile de odinioară, nu pentru veșnicie, ci ”ca pe un gest de adio al boierimii, de la România recentă”, mai scrie Petru Guran.

 


(Conacul Miclescu de la Călinești)

 

Lecția Micleștilor a fost una pe măsura nobleței lor: a fi boier înseamnă generozitate față de cei din jur, dragoste pentru aproape, înseamnă a fi smerit și bun.

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
”Steaua sus răsare, Ceaușescu moare”: Cum au trăit botoșănenii primele ore ale libertății, copilul care își dădea sângele pentru răniți și botoșăneanul care și-a urcat familia pe clădirea Teatrului
1989. Până pe 21 decembrie, la Timișoara muriseră deja 73 de oameni, alți aproape 300 erau răniți. Pe 22 decembrie, la ora 12.08, cuplul Ceaușescu fuge. Până la decolarea elicopterului cu cei doi dictatori, la București muriseră 49 de oameni, alți 600 sunt răniți. Nici o persoană nu a fost oficial acuzată până în prezent de comiterea unor acte de terorism în cadrul revoluției din 1989.
Povestea maicii Atanasia, alungată din Agafton: A muncit în fabrică, a îngrijit bolnavii, apoi s-a întors să moară Acasă
Într-o zi de 11 decembrie închidea ochii pentru veșnicie o măicuță pentru care viața fusese nu doar o luptă, ci o mărturisire. Rugăciunea continuă, munca cinstită și iubirea de aproapele i-au fost crez și hrană pentru suflet.
Ultimul primar necomunist al Botoșanilor: Ne-a lăsat Fata Moartă și o extraordinară lecție de demnitate
Într-un sfârșit de noiembrie 30 se stingea din viață, în urmă cu 75 de ani, unul dintre marii oameni ai Botoșanilor. Avea 55 de ani și trăise cât pentru zece vieți.
Istorie cu parfum de romanță: Pe lângă plopii fără soț cu Rița, fecioara cu ochii sprințari… - FOTO&VIDEO
Le-am ascultat de sute, de mii de ori. Ne-au înmiresmat viața, ne-au bucurat sau înlăcrimat inima. Prea puțin se știe, însă, că unele dintre celebrele romanțe pe versurile lui Eminescu, de pildă, au fost create chiar în timpul vieții Poetului, acum mai bine de 130 de ani.
Povestea mai puțin știută a ”novembriștilor” deportați la Botoșani și a șefului Miliției care a anunțat Revoluția cu o lună înainte: Stai dracului liniștit în banca ta, că oricum nu te prinde Crăciunul aici!
Astăzi se împlinesc 33 de ani de la revolta anticomunistă de la Brașov, din 15 noiembrie 1987. Revolta care a anunțat prăbușirea comunismului în România.
Botoșăneni hăituiți de Securitate din cauza unei scrisori: ”Trebuie să aflăm ce s-a întâmplat cu unii dintre semnatari”
Cei vizați ripostează și spun că, la Botoșani, nu și-au făcut decât datoria față de ”patrie și popor”. Și că tragerea lor la răspundere, după 1989, nu prea ar fi justificată: nu mai sunt membri de partid și nici nu se află în funcții publice.
PRESA liberă la Botoșani: Primul ziar independent cu bani de la ”Azur”, scriitorii-publiciști ba în plus, ba… în minus - FOTO
Continuăm în această săptămână, în rubrica Botoșanii de altădată, să aducem în atenție contribuțiile în domeniul presei botoșănene, fie că e vorba de creatori de ziar, fie că privim către cei care au încercat de-a lungul timpului o istorie a presei locale.
PRESA noastră: Eminescu aprecia ”smântâna inteligenţei literare” botoșănene, Ceaușescu lăuda Clopotul pentru ”mobilizarea şi antrenarea oamenilor muncii”
În urmă cu aproape 40 de ani, un jurnalist se întreba, într-un articol publicat în una dintre puținele reviste care circulau la acea vreme: ”Care este, totuși, cel mai vechi ziar din Botoșani?”.
De la pojarnicii de ieri la pompierii de azi: Salvatori plătiți cu bani de la bogați, săracii ”să nu fie supăraţi la această dare”, pedepse cu amenzi sau 10 lovituri în fața casei
Astăzi, 13 septembrie, ne înclinăm cu respect în fața salvatorilor de vieți. Intră în foc, în apă, sub dărâmături. La înălțime sau în străfundul pământului, înfruntând intemperiile și dezastrele de tot soiul. În mijlocul oricărei nenorociri, prezența lor ne conferă siguranță, încredere, speranță. Ei sunt pompierii. Cărora le spunem astăzi La mulți ani!
Loading...
De pe scena de la Botoșani la Ursul de Aur de la Berlin: Debutul meu n-a fost numai un eveniment, a fost o încântare, o vrajă – GALERIE FOTO
Avea doar 23 de ani când debuta pe scena de la Botoșani. Și astăzi, după aproape jumătate de secol, își amintește cu emoție rolurile, dar mai ales oamenii alături de care a jucat în micul oraș moldav.
Artistul care a pictat îngerii cu aureole negre și muza ”inspiratoare” care s-a călugărit: ”Pentru moldoveni e un mare câştig, pentru botoşăneni e o reală mândrie”
Botoșaniul deține tezaure inestimabile, dar și locuri care încă ne oferă povești, istorii, întâmplări. Prea puțin cunoscute, de prea puțini aflate.
Un general botoșănean se sinucide: Cazul era închis pentru oficialităţi. Pentru istorie nu există, însă, cazuri 'închise'
O dramă care, chiar dacă are în mijlocul ei un nume prea puțin cunoscut astăzi, poartă în spate o poveste ale cărei semnificații sunt mult mai importante decât par la prima vedere. Un nume care merită să fie cunoscut aici, la Botoșani.
Castelul de pe deal, ruina în care sătenii așteaptă să își aline bătrânețea: ”Erau oameni buni cu țăranii, tare buni” – FOTO & VIDEO
A trecut de un război, dar a fost devastat de sătenii care, în holul castelului, au aruncat în flăcări întreaga bibliotecă. Preluat de comuniști, apoi părăsit și ros de scurgerea nemiloasă a timpului, astăzi străjuiește dealurile ca o fantomă a unui trecut pe care îl mai povestesc doar bătrânii satului. Bătrâni care așteaptă să se petreacă ceea ce se zvonește de o vreme: că la castel se va înființa un azil de bătrâni…
Securitatea lui Ceaușescu și intelectualii botoșăneni: ”Mi-am dat seama ce colegi am. Pentru un blid de linte te omoară” - FOTO
Când vorbim despre Securitate, gândul imediat merge către anii 50-60, cu odioasele arestări, torturi, hărțuiri, crime sau, nu de puține ori, reeducări și racolări ale celor care cedau în timpul anchetelor. Mai puțin s-a vorbit/scris despre Securitatea anilor ‘80.
Loading...
Pustnicul fără biserică, atins de harul lui Dumnezeu: ”A trăit 100 de ani. Umbla desculț vara și iarna, vindeca bolnavii cu rugăciuni” – GALERIE FOTO
Istoria unui loc se construiește în secole, prin oamenii care o trăiesc. Pustnici sau simpli creștini, pelerini care bat cărările pe ploaie sau ninsoare, călugări care prin sfințenia lor tămăduiesc suferința semenilor.
Primele luni ale ocupației sovietice la Botoșani, ”Clopotul” scrie înflăcărat despre întâlnirea cu ”o nouă lume, cu o nouă mentalitate”
Primăvara anului 1944, Botoșani. Orașul după refugiu nu mai păstra nimic din parfumul grădinilor de odinioară, din farmecul străzilor colindate de trăsuri, nici măcar forfota vechiului târg pe care războaiele nu reușiseră să o potolească întru totul.
Povestea neștiută a primilor angajați ai Filarmonicii, directorul a făcut preinfarct, mărturii din prezent: Astăzi mi se pare o nebunie desăvârșită
Nebunia frumoasă a unor visători avea să le ofere botoșănenilor decenii întregi de muzică. Istoria a consemnat, de-a lungul vremii, succese și momente extraordinare, cu invitați celebri și un repertoriu pe măsură.
Ceaușescu supărat că poporul folosește prea mult detergent, MINUNEA din ogradă la care țăranii nu au renunțat nici astăzi
De luni bune, cuvinte precum dezinfecție, dezinfectant, spălat pe mâini, igienă, precauție sunt tot mai des folosite, fie că vorbim despre mediul familial, privat sau cel public (media sau rețele de socializare).
Fetița din necropola de la Mihălășeni, singurul caz de trepanaţie pe un craniu de copil din România
Copila a supravieţuit postoperator peste un an de zile. Cazul este unic în România și, se pare, și în zona balcanică, fiind consemnat în tratatele de istorie a medicinei.
Comoara de sub casa Poetului de la Ipotești, scoasă la lumină după aproape 2.000 de ani
Istoria casei de la Ipotești este una care ar putea face, singură, subiectul unei cărți.
melimeloparis.ro%20
astratex.ro
Sondaj
Doriți să vă vaccinați contra Covid-19?
Da
Încă nu m-am hotărât
Nu
Declaraţia zilei
”O astfel de lege trebuie gândită foarte bine și cu multă prudență, pentru a nu prejudicia în nici un fel drepturile și libertățile fundamentale ale românilor. Personal sunt de acord cu dumneavoastră, oamenii trebuie să fie ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.8838 lei
USD
Dolarul SUA
4.1118 lei
CHF
Francul elveţian
4.4060 lei
GBP
Lira sterlină
5.6917 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.7890 lei
XAU
Gramul de aur
223.8171 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2309 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3297 lei
AUD
Dolarul Australian
3.1502 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.2419 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1852 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6568 lei
Vremea
astăzi
Botosani
-1.6 o C
Dorohoi
-1.4 o C
Bucecea
-1.8 o C
Darabani
-0.6 o C
Saveni
-1.6 o C
Ştefăneşti
1.7 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2021 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.