Botoşanii de altădată
Agaftonul Domnului Eminescu: Plâng pentru vărul meu, că a avut o viaţă zbuciumată şi a murit de tânăr! - GALERIE FOTO

În cimitirul de la Agafton odihnesc astăzi maicile Olimpiada, Sofia, Fevronia, surorile Ralucăi Eminovici, mama poetului, dar și Xenia, verișoara lui Mihai.

A venit Domnul Eminescu

 

O istorie neprețuită, din păcate prea puțin cunoscută astăzi. Un pământ binecuvântat, căruia i se spune, de veacuri, Mănăstirea Păcii. Fără a străluci în aurite veșminte, fără să se acopere de pașii pelerinilor, năpăstuită de comuniști, cu chilii ce poartă și astăzi semnele unor vremuri cumplite, Mănăstirea Agafton păstrează colțul de Rai cultivat cu grijă de sufletele care au slujit aici de secole. Printre ele și cele ale mătușilor lui Mihai Eminescu.

 

În cimitirul de la Agafton odihnesc astăzi maicile Olimpiada, Sofia, Fevronia, surorile Ralucăi Eminovici, mama poetului, dar și Xenia, verișoara lui Mihai.

 

Chiar dacă prea puțin cunoscute, maicile de la Agafton au avut un rol important în formarea poetului născut la Botoșani pe 15 ianuarie 1850, mutat apoi cu familia în Ipoteștii de poveste.

 

 

Maica Olimpiada a fost o vreme și stareță a mănăstirii, fapt consemnat și pe crucea din cimitir: "Aici odihnește întru nădejdea învierii roaba lui Dumnezeu Schimonahia Olimpiada Iurașcu, stareță la Mănăstirea Agafton, între anii 1887 - 1902, mătușa poetului M. Eminescu. Veșnica ei pomenire!".

 

Mult le-a mai stat sufletul la dragul lor nepot. Pe care l-au învățat primele rugăciuni, apoi primele cântări bisericești. Întrebau mereu pe Raluca despre Mihai, așteptând înfrigurate vești despre sănătatea lui. Mai târziu, cu aproape evlavie, când poarta scârțâia îndelung și în pragul chiliilor apărea tânărul chipeș căruia lumea începea a-i zice Poetul, maicile rosteau cu sfială și smerenie: ”A venit Domnul Eminescu”.

 

 

Sora ”din lume” a monahiilor de la Agafton

 

Raluca nu a fost singura fată a lui Iurașcu rămasă în lume. Safta, sora Ralucăi, a fost căsătorită cu Dumitrache Velisar, un mic moșier din Bacău. Și-a lăsat și ea copila la mănăstire, pe Olga (cunoscută în călugărie cu numele Xenia).

 

Despre Safta lasă vorbă și memorii Matei, fratele poetului, atunci când oferă detalii cu privire la tabloul în ulei al mamei lui, care poate fi văzut ”la mătușa Fevronia, așezată într-o casă la Mănăstirea Agafton – Botoșani, unde se află și Xenia (Olga), fiica altei surori a mamii, Săftica”. Potrivit scrierilor Marianei Velisar-Codrescu, strănepoata Saftei Iurașcu, sora Ralucăi a trăit la Bacău, meleaguri pe care familia avea și un conac și moșie de 65 de fălci (la Fundeni).

 

”Când tata ne povestea despre Raluca Eminovici sau despre surorile ei, Olimpiada și Fevronia, devenite măicuțe la Mănăstirea Agafton, unde va merge și Xenia, nepoata lor, soră cu bunicul, noi cei mici credeam că ne spune povești. (…) Tata știa bine despre Agafton și cele două mătuși măicuțe, mai ales că a fost botezat chiar de Xenia”, scrie Mariana Velisar-Codrescu în cartea ”Povestea adevărată a străbunicilor Safta Iurașcu – Dumitrache Velisar”.

 

Știm din studiile de până astăzi că marele stolnic Iurașcu și-a dus la Agafton fiicele cele mari – Fevronia, Sonia și Olimpiada, urmându-le apoi Olga Velisar (Xenia), fiica Saftei.

 

La ele mergea des Mihai Eminescu. Lor le va oferi Mihai primul volum de poezii din 1883, carte ce a adus mare bucurie maicilor.

 

 

”Se spune că maica Fevronia îl ținea cu mare bucurie, mândră de nepot, și îl punea lângă Biblie sau Viețile sfinților. (…)”, dă mărturie Mariana Velisar-Codrescu

 

Mariana Velisar-Codrescu a transmis către muzeul din Ipotești acte care întregesc istoria familiei poetului botoșănean . În cartea amintită, autoarea oferă și confirmarea existenței actelor autentice în patrimoniul ipoteștean prin scrisoarea primită de la directorul de atunci al muzeului, Valentin Coșereanu: ”Îmi era cunoscută înrudirea familiei Velisar cu Iurașcu, dar grație Domniilor Voastre, fondul nostru documentar dispune acum și de înscrisuri autentice, eveniment unic și impresionant. Sunteți oricând bineveniți să vizitați Ipoteștii, ai cărui oaspeți de onoare vă rugăm să vă considerați”.

 

 

"De ce plângi, maică Xenia?”

 

Monahia Xenia Velisar (1852-1926) era, așadar, verișoara poetului Mihai Eminescu. A ajuns la Mănăstirea Agafton după ce mătușile sale, maici la mănăstire, au cerut-o de acasă. Mama ei era soră cu mama poetului Mihai Eminescu şi cu maicile Fevronia, Sofia şi Olimpiada Iuraşcu din Agafton.

 

Pe când copila avea zece ani, povestește arhimandrit Ioanichie Bălan în ”Patericul românesc”, a venit schimonahia Fevronia din mănăstire şi i-a spus mamei sale:

 

”- Soră, tu eşti săracă şi ai copii mulţi. Dă-ne nouă o fată s-o creştem, s-o facem călugăriţă, ca să se roage lui Dumnezeu pentru voi şi să fie moştenitoarea noastră în mănăstire.

- Cu bucurie, maică Fevronie. Îţi dau pe asta mai mare!”

 

(Monahia Xenia la Mănăstirea Agafton)

 

”Aşa a ajuns în mănăstire maica Xenia. Aici a fost crescută cu multă grijă în casa mătuşilor ei, învăţând de mică ascultarea, smerenia, cântarea bisericească şi sfânta rugăciune. Ajungând în vârstă, s-a făcut mireasă lui Hristos şi lăuda pe Dumnezeu ziua şi noaptea. Ucenicele ei spun că maica Xenia era din copilărie o fiică tăcută, retrasă şi iubitoare de linişte; se ruga mult, postea mereu şi avea darul lacrimilor”, povestește Ioanichie Bălan, care ne lasă mărturie un dialog tulburător:

 

”- De ce plângi, maică Xenia?, o întrebau ucenicele pe verișoara lui Mihai Eminescu.

- Plâng pentru vărul meu, că a avut o viaţă zbuciumată şi a murit de tânăr! Venea mereu pe la noi. Ne citea din cărţile lui, iar noi îi vorbeam de Dumnezeu şi îl îndemnam să se roage. De atunci îi fac regulat parastas la biserică”.

 

 

Agaftonul prin secole

 

Prin 1728, Ieromonahul Agafton a ales loc de schit în pădurile adânci din apropierea Botoşanilor, un schit care a fost populat, dintru început, doar de călugări. În 1803, mitropolitul Vaniamin Costache transforma Agaftonul în mănăstire de maici şi aduce monahii de la Văratic şi Agapia.

 

La Agafton mai vieţuiesc astăzi puține maici. În urmă cu 70 de ani, aici era un adevărat sat monahal, cu 300 de călugăriţe.

 

Însă Decretul 410 a mușcat cu cruzime din mănăstiri, iar Agaftonul nu  făcut excepție.

 

Monahiile au fost alungate, fiind sfătuite să intre in lume, să se angajeze şi să uite pentru totdeauna de Hristos. Au plecat prin lume, însă oamenii securității le-au urmărit peste tot, nu puţine fiind cele care au suferit cumplite încercări din pricina lor.

 

Comuniștii au înființat la Agafton, în anii 60, o anexă a CAP-ului şi apoi un cămin de bătrâni, mai mult bolnavi psihic.

 

Mai bine de patru decenii, maicile rămase în preajmă s-au luptat cu rătăcirile minţilor bolnavilor aduşi din toate părțile.

 

Abia după 1989 mănăstirea a început să dea semne de revenire la ceea ce fusese demult. Maicile care mai trăiau s-au întors de prin lume şi au luat-o de la capăt!

 

Astăzi, bătrâne și uitate parcă de lume, maicile își duc mai departe nevoința. Se roagă pentru noi și pentru Eminescu, cel care a iubit acest loc până în clipa cea de pe urmă.

 

Așa a lăsat mărturie preotul din ținutul Neamțului la care Poetul, greu bolnav, s-a spovedit: "Părinte, să mă îngropaţi la ţărmurile mării şi să fie într-o mănăstire de maici şi să ascult în fiecare seară, ca la Mănăstirea Agafton, cum cântă Lumină lină".

 

loading...
Zilele Eminescu la Ipotești, ediția ianuarie 2020: Poeți în dialog, invitați de seamă, Premiul Opus Primum - FOTO
Geniul de la Botoșani, vizite dese la Mănăstirea Agafton: De CINE era foarte apropiat

 

DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google playdownload from apple store
De pe scena de la Botoșani la Ursul de Aur de la Berlin: Debutul meu n-a fost numai un eveniment, a fost o încântare, o vrajă – GALERIE FOTO
Avea doar 23 de ani când debuta pe scena de la Botoșani. Și astăzi, după aproape jumătate de secol, își amintește cu emoție rolurile, dar mai ales oamenii alături de care a jucat în micul oraș moldav.
Artistul care a pictat îngerii cu aureole negre și muza ”inspiratoare” care s-a călugărit: ”Pentru moldoveni e un mare câştig, pentru botoşăneni e o reală mândrie”
Botoșaniul deține tezaure inestimabile, dar și locuri care încă ne oferă povești, istorii, întâmplări. Prea puțin cunoscute, de prea puțini aflate.
Un general botoșănean se sinucide: Cazul era închis pentru oficialităţi. Pentru istorie nu există, însă, cazuri 'închise'
O dramă care, chiar dacă are în mijlocul ei un nume prea puțin cunoscut astăzi, poartă în spate o poveste ale cărei semnificații sunt mult mai importante decât par la prima vedere. Un nume care merită să fie cunoscut aici, la Botoșani.
Castelul de pe deal, ruina în care sătenii așteaptă să își aline bătrânețea: ”Erau oameni buni cu țăranii, tare buni” – FOTO & VIDEO
A trecut de un război, dar a fost devastat de sătenii care, în holul castelului, au aruncat în flăcări întreaga bibliotecă. Preluat de comuniști, apoi părăsit și ros de scurgerea nemiloasă a timpului, astăzi străjuiește dealurile ca o fantomă a unui trecut pe care îl mai povestesc doar bătrânii satului. Bătrâni care așteaptă să se petreacă ceea ce se zvonește de o vreme: că la castel se va înființa un azil de bătrâni…
Securitatea lui Ceaușescu și intelectualii botoșăneni: ”Mi-am dat seama ce colegi am. Pentru un blid de linte te omoară” - FOTO
Când vorbim despre Securitate, gândul imediat merge către anii 50-60, cu odioasele arestări, torturi, hărțuiri, crime sau, nu de puține ori, reeducări și racolări ale celor care cedau în timpul anchetelor. Mai puțin s-a vorbit/scris despre Securitatea anilor ‘80.
Pustnicul fără biserică, atins de harul lui Dumnezeu: ”A trăit 100 de ani. Umbla desculț vara și iarna, vindeca bolnavii cu rugăciuni” – GALERIE FOTO
Istoria unui loc se construiește în secole, prin oamenii care o trăiesc. Pustnici sau simpli creștini, pelerini care bat cărările pe ploaie sau ninsoare, călugări care prin sfințenia lor tămăduiesc suferința semenilor.
Primele luni ale ocupației sovietice la Botoșani, ”Clopotul” scrie înflăcărat despre întâlnirea cu ”o nouă lume, cu o nouă mentalitate”
Primăvara anului 1944, Botoșani. Orașul după refugiu nu mai păstra nimic din parfumul grădinilor de odinioară, din farmecul străzilor colindate de trăsuri, nici măcar forfota vechiului târg pe care războaiele nu reușiseră să o potolească întru totul.
Povestea neștiută a primilor angajați ai Filarmonicii, directorul a făcut preinfarct, mărturii din prezent: Astăzi mi se pare o nebunie desăvârșită
Nebunia frumoasă a unor visători avea să le ofere botoșănenilor decenii întregi de muzică. Istoria a consemnat, de-a lungul vremii, succese și momente extraordinare, cu invitați celebri și un repertoriu pe măsură.
Ceaușescu supărat că poporul folosește prea mult detergent, MINUNEA din ogradă la care țăranii nu au renunțat nici astăzi
De luni bune, cuvinte precum dezinfecție, dezinfectant, spălat pe mâini, igienă, precauție sunt tot mai des folosite, fie că vorbim despre mediul familial, privat sau cel public (media sau rețele de socializare).
Loading...
Fetița din necropola de la Mihălășeni, singurul caz de trepanaţie pe un craniu de copil din România
Copila a supravieţuit postoperator peste un an de zile. Cazul este unic în România și, se pare, și în zona balcanică, fiind consemnat în tratatele de istorie a medicinei.
Comoara de sub casa Poetului de la Ipotești, scoasă la lumină după aproape 2.000 de ani
Istoria casei de la Ipotești este una care ar putea face, singură, subiectul unei cărți.
Ordinul activistului de partid sau cum a decis tovarășul Duminică soarta unei importante instituții: ”Mi s-a întunecat în faţa ochilor. Mi-am închipuit că…”
Un activist de partid a fost, într-un moment important din istoria culturală a orașului, omul potrivit la locul potrivit, spun istoricii.
A fost odată ca niciodată: Copilăria în opinci, joaca în marginea tranșeelor sau pe maidanul Botoșanilor de odinioară
Și oamenii mari au fost mici. Iar poveștile sunt adesea adevărate lecții de viață. Într-o zi de 1 Iunie, vă invităm să privim către oamenii mari care au fost odată copii. Artiști, scriitori, medici, profesori și copilăriile lor de demult.
Copiii Revoluției vs. elevii din anul COVID: Dorințe de 1 Iunie, de la ”să-mi aducă părinții blugi din străinătate” la ”să se oprească circulația mașinilor”
În septembrie 1989 pășeau în școală purtând la gât cravata roșie, ”pentru gloria poporului şi înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului”. Nimeni nu se gândea atunci că, peste doar trei luni, lumea veche se răsturna pentru a face loc alteia: cea în care aveau să trăiască, peste ani, copiii și nepoții lor.
Loading...
Țărani băgați în dube în toiul nopții după ce i-au pus pe fugă pe oamenii lui Gheorghiu-Dej: ”Afară cu bolșevicii, n-avem nevoie de comunism!”
Milițienii, însoțiți de securiști, au înconjurat satul și, în miez de noapte, au început arestările. Oamenii ”erau scoși în izmene” din case, aruncați în dubă și duși direct la Securitate. Și astăzi, după mai bine de 70 de ani, în sat parcă mai bântuie teroarea acelei veri.
30 de ani de la Podul de flori, ziua în care botoșănenii și basarabenii s-au încins în horă în apa Prutului: ”Tată, mi-ai promis că-mi arăți români. Care-s ei?” - GALERIE FOTO
Pe 6 mai 1990, pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, frontiera româno-sovietică desface sârma ghimpată și românii de pe ambele maluri ale Prutului se întâlnesc. Entuziaști și plini de nădejde că a venit vremea întoarcerii acasă. Speranță deșartă, după cum se va vedea…
Povestea primului bust al lui Eminescu: 600 de studenți au asistat la dezvelire, defilare cu călăreți și muzică militară pe străzile orașului
Probabil că pentru prima dată, în cei peste 150 de ani de când există, Parcul ”Mihai Eminescu” este pustiu în cea mai frumoasă perioadă a anului, atunci când natura oferă cel mai frumos spectacol.
Medicii care au înfruntat moartea: ”Botoșani a înregistrat o scădere simțitoare a numărului de locuitori și paralizarea vieții economice și sociale”
Botoșanii nu au fost ocoliți de nenorociri. Însă aceste ținuturi au avut parte, în istorie, de ceva mai puternic decât orice epidemie: oameni valoroși care au înfruntat boala, care au dat piept cu moartea.
Istoria la feminin: De la Cornelia din Moldova la mucenița din Petru Vodă
Au fost mame, soții, iubite. Au fost medici, poete, artiste, creatoare de cuvânt și de frumos. Au suferit pentru Hristos. Din umbra timpului, străbat uneori până la noi prin faptele lor trecute.
Instituție de prestigiu încă necunoscută după aproape 70 de ani de activitate? Dacă nu ar fi avut loc atunci, nu știu dacă s-ar mai fi produs cândva
Istoria nescrisă creează confuzii. Însă atunci când și puținele date scrise conțin erori situația devine de-a dreptul dramatică pentru biografia unei comunități, a unui oraș.
Felicitari continuati cu asemenea articole destul de interesante si benefice chiar si pentru complectarea cunostintelor chiar elevilor in scoli .
12 ianuarie 2020, 16:43
Respect pentru articol si pt frumoasele teme alese!
12 ianuarie 2020, 08:59
astratex.ro
Sondaj
Credeți că o vom duce mai bine după alegerile din 27 septembrie?
Da
Nu
Va fi la fel
Declaraţia zilei
„Nu ne-am dorit aceste alegeri pentru că noi am pus și punem pe primul loc sănătatea botoșănenilor, educația copiilor noștri, sănătatea bunicilor și părinților noștri și nu suntem de acord cu aceste alegeri. Ne-am î ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.8744 lei
USD
Dolarul SUA
4.1145 lei
CHF
Francul elveţian
4.5485 lei
GBP
Lira sterlină
5.3849 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.9322 lei
XAU
Gramul de aur
252.5738 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2417 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3394 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9418 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.1373 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1795 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6551 lei
Vremea
astăzi
Botosani
12.0 o C
Dorohoi
10.5 o C
Bucecea
11.4 o C
Darabani
9.9 o C
Saveni
12.0 o C
Ştefăneşti
11.1 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2020 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.